Discursul Papei la Congresul internațional de pastorație a bătrânilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la primul Congres internațional
de pastorație a bătrânilor pe tema „Bogăția anilor”

vineri, 31 ianuarie 2020

Iubiți frați și surori,

Vă adresez cordialul meu bun-venit vouă, participanți la primul Congres internațional de pastorație a bătrânilor – „Bogăția anilor” -, organizat de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață; și îi mulțumesc cardinalului Farrell pentru cuvintele sale respectuoase.

„Bogăția anilor” este bogăție a persoanelor, a fiecărei persoane care are în urma ei atâția ani de viață, de experiență și de istorie. Este comoara prețioasă care ia formă în drumul vieții fiecărui bărbat și femeie, oricare ar fi originile sale, proveniența sa, condițiile sale economice sau sociale. Deoarece viața este un dar… iar când este lungă, e un privilegiu, pentru sine și pentru alții. Mereu, mereu este așa.

În secolul al XXI-lea, bătrânețea a devenit una din trăsăturile distinctive ale umanității. În câteva decenii, piramida demografică – odinioară sprijinită pe un mare număr de copii și tineri și avea în vârful său puțini bătrâni – s-a răsturnat. Dacă odinioară bătrânii ar fi putut să populeze un mic stat, astăzi ar putea să populeze un întreg continent. În acest sens, prezența imensă a bătrânilor constituie o noutate pentru fiecare ambient social și geografic din lume. În afară de asta, bătrâneții îi corespund astăzi diferite perioade ale vieții: pentru mulți este vârsta la care încetează activitatea productivă, forțele slăbesc și apar semnele bolii, ale nevoii de ajutor și izolarea socială; dar pentru mulți este începutul unei lungi perioade de bunăstare psiho-fizică și de libertate de obligațiile de muncă.

În ambele situații, cum trebuie trăiți acești ani? Ce sens trebuie dat acestei faze a vieții, care pentru mulți poate să fie lungă? Dezorientarea socială și, în multe privințe, indiferența și refuzul pe care societățile noastre le manifestă față de bătrâni, cheamă nu numai Biserica, ci pe toți, la o reflecție serioasă pentru a învăța să se perceapă și să se aprecieze valoarea bătrâneții. De fapt, în timp ce, pe de o parte, statele trebuie să înfrunte noua situație pe planul economic, pe de altă parte, societatea civilă are nevoie de valori și semnificații pentru vârsta a treia și a patra. Și mai ales aici vine contribuția comunitatea eclezială.

De aceea am primit cu interes inițiativa acestei întâlniri, care a focalizat atenția asupra pastorației pentru bătrâni și a demarat o reflecție despre implicațiile care derivă dintr-o prezență însemnată a bătrânilor în parohiile și în societățile noastre. Vă cer ca aceasta să nu rămână o inițiativă izolată, ci să însemne începutul unui drum de aprofundare pastorală și de discernământ. Trebuie să schimbăm obișnuințele noastre pastorale pentru a ști să răspundem la prezența atâtor persoane bătrâne în familii și în comunități.

În Biblie longevitatea este o binecuvântare. Ea ne pune în confruntare cu fragilitatea noastră, cu dependența reciprocă, cu legăturile noastre familiale și comunitare, și mai ales cu filiația noastră divină. Acordând bătrânețea, Dumnezeu Tatăl dăruiește timp pentru a aprofunda cunoașterea despre El, intimitatea cu El, pentru a intra tot mai mult în inima sa și a ne abandona Lui. Este timpul pentru a ne pregăti să încredințăm în mâinile sale sufletul nostru, definitiv, cu încredere de fii. Dar este și un timp de rodnicie reînnoită. „Ei aduc roade și la bătrânețe”, spune psalmistul (Ps 91,15). De fapt, planul de mântuire al lui Dumnezeu se realizează și în sărăcia trupurilor slabe, sterile și neputincioase. Din sânul steril al Sarei și din trupul centenar al lui Abraham s-a născut poporul ales (cf. Rom 4,18-20). Din Elisabeta și din bătrânul Zaharia s-a născut Ioan Botezătorul. Bătrânul, și atunci când este slab, poate să devină instrument al istoriei mântuirii.

Conștient de acest rol de neînlocuit al persoanelor bătrâne, Biserica devine loc unde generațiile sunt chemate să împărtășească proiectul de iubire al lui Dumnezeu, într-un raport de schimb reciproc al darurilor Duhului Sfânt. Această împărtășire inter-generațională ne obligă să schimbăm privirea noastră spre cei bătrâni, pentru a învăța să privim la viitor împreună cu ei.

Când ne gândim la bătrâni și vorbim despre ei, cu atât mai mult în dimensiunea pastorală, trebuie să învățăm să modificăm un pic timpii verbelor. Nu există numai trecutul, ca și cum, pentru bătrâni, ar exista numai o viață în urma lor și o arhivă mucegăită. Nu. Domnul poate și vrea să scrie cu ei și pagini noi, pagini de sfințenie, de slujire, de rugăciune… Astăzi aș vrea să vă spun că și bătrânii sunt prezentul și ziua de mâine a Bisericii. Da, sunt și viitorul unei Biserici care, împreună cu tinerii, profețește și visează! Pentru aceasta este atât de important ca bătrânii și tinerii să vorbească între ei, este atât de import.

Profeția bătrânilor se realizează atunci când lumina Evangheliei intră pe deplin în viața lor; când, ca Simeon și Ana, îl iau în brațe pe Isus și vestesc revoluția duioșiei, Vestea Bună a Celui care a venit în lume pentru a aduce lumina Tatălui. Pentru aceasta vă cer să nu încetați să vestiți Evanghelia bunicilor și bătrânilor! Mergeți în întâmpinarea lor cu zâmbetul pe față și cu Evanghelia în mâini! Ieșiți pe străzile din parohiile voastre și mergeți să-i căutați pe bătrânii care trăiesc singuri! Bătrânețea nu este o boală, este un privilegiu! Singurătatea poate să fie o boală, dar cu caritatea, apropierea și întărirea spirituală putem s-o vindecăm.

Dumnezeu are un popor numeros de bunici pretutindeni în lume. În zilele noastre, în societățile secularizate din multe țări, actualele generații de părinți nu au, cei mai mulți, acea formare creștină și acea credință vie, pe care în schimb bunicii pot s-o transmită nepoților lor. Ei sunt inelul indispensabil pentru a educa la credință pe cei mici și pe cei tineri. Trebuie să ne obișnuim să-i includem în orizonturile noastre pastorale și să-i considerăm, nu în manieră episodică, drept una din componentele vitale ale comunităților noastre. Ei nu sunt numai persoane pe care suntem chemați să le asistăm și să le protejăm pentru a păstra viața lor, ci pot să fie actori ai unei pastorații evanghelizatoare, martori privilegiați ai iubirii fidele a lui Dumnezeu.

Pentru aceasta mulțumesc tuturor care dedicați energiile voastre pastorale bunicilor și bătrânilor. Știu bine că angajarea voastră și reflecția voastră se nasc din prietenia concretă cu atâția bătrâni. Sper ca aceea care astăzi este sensibilitatea câtorva puțini să devină patrimoniu al fiecărei comunități ecleziale. Nu vă fie teamă, luați inițiative, ajutați-i pe episcopii voștri și diecezele voastre să promoveze slujirea pastorală adusă bătrânilor și cu bătrânii! Nu vă descurajați, mergeți înainte! Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață va continua să vă însoțească în această muncă.

Și eu vă însoțesc cu rugăciunea mea și binecuvântarea mea. Și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine! Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 31.01.2020
Publicarea pe acest sit: 31.01.2020
Etichete: ,

Lasă un răspuns