Discursul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
după celebrarea Căii Crucii la Coloseum, 2003
Notă: primul text reprezintă discursul rostit liber de Papa; al doilea este discursul pregătit pentru eveniment, care nu a mai fost citit.
„Ecce lignum crucis in quo salus mundi pependit… Venite adoremus„. Am auzit acest cuvânt în liturgia de astăzi: iată lemnul crucii.
Este cuvântul cheie al Vinerii Sfinte. Ieri, în prima zi din „Triduum Sacrum„, în Joia Sfântă, am auzit: „Hoc est corpus meum quod pro vobis tradetur„. Iată trupul meu care se va da pentru voi.
Astăzi vedem că aceste cuvinte de ieri, din Joia Sfântă, s-au împlinit: iată Golgota, iată Trupul lui Cristos pe Cruce. „Ecce lignum Crucis in quo salus mundi pependit„.
Mister al credinței! Omul nu-și putea imagina acest mister, această realitate. Numai Dumnezeu îl putea face cunoscut. Omul nu are posibilitatea de a da viață după moarte. Moartea morții. Din punct de vedere uman, moartea este ultimul cuvânt. Cuvântul care vine după aceea, cuvântul Învierii, este doar cuvântul lui Dumnezeu și de aceea noi celebrăm cu profundă afecțiune acest „Triduum Sacrum„.
Astăzi ne rugăm lui Cristos luat jos de pe Cruce și înmormântat. Mormântul său e sigilat. Iar mâine în întreaga lume, în întreg universul, în noi toți, va fi o tăcere adâncă. Tăcere de așteptare. „Ecce lignum Crucis in quo salus mundi pependit„. Acest Lemn al morții, Lemn care l-a dus la moarte pe Fiul lui Dumnezeu, deschide drumul spre ziua următoare: joi, vineri, sâmbătă, duminică. Duminică va fi Paștele! Și vom auzi cuvintele liturgiei. Astăzi am auzit: „Ecce lignum Crucis in quo salus mundi pependit„. Salus mundi! Pe Cruce! Iar poimâine, vom cânta: „Surrexit de sepulchro… qui pro nobis pependit in ligno„. Iată profunzimea, simplitatea divină, a acestui Triduum pascal.
Doresc ca noi toți să trăim acest Triduum într-un mod cât mai profund. Suntem aici ca în fiecare an, în jurul Coloseumului. Este un simbol. Acest Coloseum este un simbol. Ne vorbește mai ales de timpurile trecute, de acel mare imperiu roman care s-a prăbușit. Ne vorbește de martirii creștini care au mărturisit cu viața și cu moartea lor. Este greu de găsit un alt loc unde Misterul Crucii să vorbească mai elocvent decât aici, în fața acestui Coloseum.
„Ecce lignum Crucis in quo salus mundi pependit”. Salus mundi!
Vă doresc tuturor, iubiți frați și surori, să trăiți acest „Triduum Sacrum” – Joia Sfântă, Vinerea Sfântă, Sâmbăta Sfântă, Vigilia pascală, și apoi Paștele -, să-l trăiți mereu tot mai profund și să-l mărturisiți.
Lăudat să fie Isus Cristos!
1. „Adoramus Te, Christe, et benedicimus Tibi, quia per sanctam Crucem tuam redemisti mundum – Te adorăm, Cristoase, și te binecuvântăm, căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea”.
Prin Crucea ta! La fiecare stațiune a Căii Crucii am cântat această invocație care exprimă nu doar sensul Vinerii Sfinte, ci și misterul însuși al mântuirii noastre. Prin Cruce Isus ne-a smuls din puterea morții și a păcatului; prin Cruce ne-a răscumpărat și ne-a redeschis porțile fericirii veșnice.
La încheierea acestei zile de pocăință și de rugăciune, rămânem în tăcută contemplare a lui Dumnezeu care l-a jertfit pe Fiul său, pe unicul său Fiu, pentru mântuirea lumii.
Via Crucis ne-a făcut să retrăim pătimirea lui Cristos, pătimire care continuă în mod tainic în timpul nostru și până la sfârșitul veacurilor.
2. Câți dintre frații și surorile noastre retrăiesc în propriul trup drama Calvarului! Cât de multe sunt „căile crucii” uitate! Mă gândesc la tragicele imagini de violență, de războaie și de conflicte, care ajung la noi zilnic din atâtea locuri; la teama și durerea oamenilor și a popoarelor de pe fiecare continent; la moartea din pricina foametei și a lipsurilor a mii de adulți și copii nevinovați; la dezonorarea demnității umane, care uneori, din păcate, este săvârșită în numele lui Dumnezeu.
Putem rămâne oare indiferenți în fața acestui strigăt sfâșietor de durere care se înalță din atâtea părți ale planetei?
3. Prin Crucea ta ai răscumpărat lumea. Atunci când oamenii tac neputincioși în fața acestor întrebări tulburătoare, răspunsul este oferit de credință. Este un răspuns cuprins în însuși evenimentul pe care îl comemorăm astăzi: moartea lui Cristos. În timp ce, de fapt, noaptea este încă întunecată, se întrezăresc deja zorile zilei celei noi, ale zilei învierii. Victoria definitivă nu este cea a morții. Ultimul cuvânt este al lui Dumnezeu, care îl va învia, a treia zi, pe Fiul unic născut jertfit pentru noi.
4. Stabat Mater dolorosa iuxta crucem lacrimosa. La picioarele Crucii erai Tu, Maică Îndurerată, speranță și sprijin pentru toți oamenii peregrini pe pământ. Și sub Cruce ai experimentat tăcerea și părăsirea, dar credința ta nu s-a clintit.
O Fecioară credincioasă, fă să rămânem în rugăciune contemplativă a misterului pe care astăzi îl comemorăm. Ajută-ne să-l îmbrățișăm cu iubire pe Cristos cel răstignit, comoara cea mai de preț pe care cel Atotputernic ne-a dăruit-o.
„Adoramus Te, Christe, et benedicimus Tibi, quia per sanctam Crucem tuam redemisti mundum „.
Crucea ta, Cristoase, este mântuirea noastră!
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 18.04.2003
Publicarea pe acest sit: 19.04.2003
Etichete: Discursuri, Papa IP2