Discursul Papei către participanţii la cursul despre forul intern

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
către participanților la cursul despre forul intern
vineri, 29 martie 2019

Iubiți frați, bună ziua!

Vă primesc în acest timp al Postului Mare, cu ocazia cursului despre forul intern, ajuns în acest an la a treizecia ediție.

Și aș vrea să adaug – în afara textului – un cuvânt despre termenul „for intern”. Aceasta nu este o expresie la nimereală: este spusă serios! For intern este for intern și nu poate să iasă în extern. Și asta o spun pentru că mi-am dat seama că în unele grupuri în Biserică, responsabilii, superiorii – să spunem așa – amestecă cele două lucruri și iau din forul intern pentru decizii în cel extern și viceversa. Vă rog, acesta este păcat! Este un păcat împotriva demnității persoanei care se încrede în preot, manifestă propria realitate pentru a cere iertarea și apoi este folosită pentru a aranja lucrurile unui grup sau ale unei mișcări, probabil – nu știu, inventez –, probabil chiar ale unei noi congregații, nu știu. Dar for intern este for intern. Este un lucru sacru. Asta voiam să spun, pentru că sunt preocupat de acest lucru.

Adresez un salut cordial cardinalului Mauro Piacenza, penitențiar major, și îi mulțumesc pentru cuvintele respectuoase pe care a voit să mi le adreseze. Cu el salut întreaga familie a Penitențiariei Apostolice.

Importanța „slujirii milostivirii” justifică, cere și aproape că ne impune o formare adecvată, pentru ca întâlnirea cu credincioșii care cer iertarea lui Dumnezeu să fie mereu o întâlnire reală de mântuire, în care îmbrățișarea Domnului să fie percepută în toată forța sa, capabilă să schimbe, să convertească, să vindece și să ierte.

Treizeci de ani de experiență a cursului vostru despre forul intern sacramental, nu sunt mulți față de lunga istorie a Bisericii și față de antichitatea Penitențiariei Apostolice, care este cel mai vechi tribunal în slujba papei: un tribunal de milostivire! Și îmi place mult ca să fie așa.

Totuși, treizeci de ani, în această epocă a noastră, care aleargă așa de repede, sunt un timp suficient de lung pentru a putea face reflecții și bilanțuri. În afară de asta, numărul foarte mare de participanți – anul acesta peste șase sute! Cardinalul a spus că a trebuit să semneze înscrierile din motive logistice. Pare o glumă că nu este spațiu în Vatican! Pare o glumă! – arată cât este acută nevoia de formare și siguranță, față de materii atât de importante pentru însăși viața Bisericii și îndeplinirea misiunii pe care Domnul Isus i-a încredințat-o.

Dacă de multe părți se susține că Spovada, și cu ea simțul păcatului, este în criză – și nu putem să nu recunoaștem o anumită dificultate a omului contemporan în această privință –, această participare numeroasă de preoți, nou-sfințiți și candidați la hirotonire, dă mărturie despre interesul permanent de a lucra împreună pentru a înfrunta și a depăși criza, înainte de toate cu „armele credinței”, și oferind o slujire tot mai calificată și capabilă să manifeste realmente frumusețea Milostivirii divine.

Isus a venit să ne mântuiască revelându-ne fața milostivă a lui Dumnezeu și atrăgându-ne la El cu Jertfa sa de iubire. Așadar trebuie mereu să ne amintim că sacramentul Reconcilierii este o adevărată cale de sfințire; este semnul eficace pe care Isus l-a lăsat Bisericii pentru ca ușa casei Tatălui să rămână mereu deschisă și astfel să fie mereu posibilă întoarcerea oamenilor la El.

Spovada sacramentală este cale de sfințire fie pentru penitent fie pentru duhovnic. Și voi, dragi tineri duhovnici, veți trăi în curând experiența asta.

Pentru penitent este în mod clar cale de sfințire, pentru că, așa cum am subliniat de mai multe ori în timpul recentului Jubileu al Milostivirii, dezlegarea sacramentală, celebrată valid, ne redă nevinovăția baptismală, comuniunea deplină cu Dumnezeu. Acea comuniune pe care Dumnezeu n-o întrerupe niciodată față de om, dar de la care omul uneori se sustrage folosind rău darul minunat al libertății.

Pentru întâlnirea cu preoții din dieceza mea, anul acesta am ales ca moto „Reconcilierea, sora Botezului”. Sacramentul Pocăinței este „frate” al Botezului. Pentru noi preoții, al patrulea sacrament este cale de sfințire înainte de toate când, cu umilință, ca toți păcătoșii, ne îngenunchem în fața duhovnicului și implorăm pentru noi înșine Milostivirea divină. Să ne amintim mereu – și asta ne va ajuta mult –, înainte de a merge la confesional, că suntem mai întâi păcătoși iertați și, numai după aceea, slujitori ai iertării.

În afară de asta – și acesta este unul din multele daruri pe care iubirea de predilecție a lui Cristos ni le rezervă – ca duhovnici avem privilegiul de a contempla constant „minunile” convertirilor. Trebuie să recunoaștem mereu acțiunea puternică a harului, care este capabil să transforme inima de piatră în inimă de carne (cf. Ez 11,19), să schimbe un păcătos fugit departe în fiu căit care se întoarce la casa tatălui (cf. Lc 15,11-32).

Pentru acest motiv Penitențiaria, cu acest curs despre forul intern, oferă o slujire eclezială, favorizând formarea necesară pentru o celebrare corectă și eficace a sacramentului Reconcilierii, fundament indispensabil pentru rodnicia sa. Asta pentru ca fiecare Spovadă să fie mereu un pas nou și definitiv spre o sfințire mai perfectă; o îmbrățișare tandră, plină de milostivire, care contribuie la dilatarea Împărăției lui Dumnezeu, Împărăția iubirii, a adevărului și a păcii.

Însăși Reconcilierea este un bine pe care înțelepciunea Bisericii l-a salvgardat mereu cu toată forța sa morală și juridică prin sigiliul sacramental. El, chiar dacă nu este întotdeauna înțeles de mentalitatea modernă, este indispensabil pentru sfințenia sacramentului și pentru libertatea de conștiință a penitentului; care trebuie să fie sigur, în orice moment, că acel colocviu sacramental va rămâne în secretul confesionalului, între propria conștiință care se deschide la harul lui Dumnezeu, cu medierea necesară a preotului. Sigiliul sacramental este indispensabil și nicio putere umană nu are jurisdicție, nici nu poate s-o revendice, asupra lui.

Dragi preoți tineri, viitori preoți, dragi penitențiari, vă îndemn să ascultați cu mare generozitate spovezile credincioșilor – este nevoie de răbdare, dar mereu cu inima deschisă, cu spirit de părinte –, vă îndemn să parcurgeți cu ei calea de sfințire care este sacramentul, contemplați „minunile” de convertire pe care harul le realizează în secretul confesionalului, minuni la care voi și îngerii veți fi martori. Și fie ca să vă puteți sfințiți mai ales voi, în exercitarea umilă și fidelă a slujirii Reconcilierii.

Mulțumesc pentru slujirea voastră! Și amintiți-vă să vă rugați și pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.03.2019
Publicarea pe acest sit: 29.03.2019
Etichete: ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?