Discursul Papei către candidaţii pentru Sacramentul Mirului

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu candidații pentru Sacramentul Mirului
sâmbătă, 2 iunie 2012

Dragi băieți și fete!

Este o mare bucurie pentru mine să pot să vă întâlnesc în timpul vizitei mele în orașul vostru. Pe acest faimos stadion, astăzi protagoniștii sunteți voi! Îl salut pe Arhiepiscopul vostru, Cardinalul Angelo Scola, și îi mulțumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Mulțumesc și părintelui Samuele Marelli. Îl salut pe prietenul vostru care, în numele tuturor, mi-a adresat cuvintele de bun venit. Sunt bucuros să îi salut pe Vicarii episcopali care, în numele Arhiepiscopului, v-au administrat sau vă vor administra Mirul. O mulțumire particulară adresez Fundației Oratoriilor Milaneze, care a organizat această întâlnire, preoților voștri, tuturor cateheților, educatorilor, nașilor și nașelor, și celor care în comunitățile parohiale individuale s-au făcut însoțitorii voștri de călătorie și v-au mărturisit credința în Isus mort și înviat și viu.

Voi, dragi adolescenți, vă pregătiți să primiți Sacramentul Mirului, sau l-ați primit de puțin timp. Știu că ați realizat un frumos parcurs formativ, numit în acest an „Spectacolul Duhului Sfânt”. Ajutați de acest itinerariu, prin diverse etape, ați învățat să recunoașteți lucrurile minunate pe care Duhul Sfânt le-a făcut și le face în viața voastră și în viața tuturor celor care spun „da” Evangheliei lui Isus Cristos. Ați descoperit marea valoare a Botezului, primul dintre Sacramente, poarta de intrare în viața creștină. Voi l-ați primit datorită părinților voștri care, împreună cu nașii, au mărturisit în numele vostru Crezul și s-au angajat să vă educe în credință. Acesta a fost pentru voi – ca și pentru mine, cu mult timp în urmă! – un har imens. Din acea clipă, renăscuți din apă și din Duh Sfânt, ați intrat pentru a face parte din familia fiilor lui Dumnezeu, ați devenit creștini, membri ai Bisericii.

Acum ați crescut, și voi înșivă puteți să spuneți „da”-ul vostru personal lui Dumnezeu, un „da” liber și conștient. Sacramentul Mirului confirmă Botezul și îl revarsă asupra voastră cu abundență pe Duhul Sfânt. Voi înșivă acum, plini de recunoștință, aveți posibilitatea de a primi marile sale daruri care vă ajută, în drumul vieții, să deveniți martori fideli și curajoși ai lui Isus. Darurile Duhului sunt realități minunate, care vă permit să vă formați ca și creștini, să trăiți Evanghelia și să fiți membri activi ai comunității. Amintesc pe scurt aceste daruri, despre care ne vorbește deja profetul Isaia și apoi Isus:

– primul dar este înțelepciunea, care vă face să descoperiți cât este de mare și bun Domnul și, așa cum se spune, face viața voastră plină de savoare, pentru ca să fiți, cum spunea Isus, „sarea pământului”;

– apoi darul înțelegerii, astfel încât să puteți înțelege în profunzime Cuvântul lui Dumnezeu și adevărurile de credință;

– pe urmă darul sfatului, care vă va călăuzi la descoperirea planului lui Dumnezeu pentru viața voastră, viața fiecăruia dintre voi;

– darul tăriei, pentru a învinge ispitele celui rău și pentru a face totdeauna binele, chiar și când acesta presupune sacrificiu;

– vine apoi darul științei, nu al științei în sens tehnic, cum este predată în Universități, ci știința în sensul cel mai profund, care ne învață să găsim în creație urmele lui Dumnezeu, să înțelegem modul în care Dumnezeu vorbește în orice timp și îmi vorbește mie, și să însuflețim cu Evanghelia munca de fiecare zi; să înțelegem că există o profunzime și să înțelegem această profunzime și astfel să dăm savoare muncii, chiar și celei mai dificile;

– un alt dar este cel al evlaviei, care păstrează vie în inimă flacăra iubirii pentru Tatăl nostru care este în ceruri, astfel încât să ne rugăm în fiecare zi cu încrederea și afecțiunea proprie fiilor iubiți; să nu uităm realitatea fundamentală a lumii și a vieții noastre: că Dumnezeu există și că Dumnezeu ne cunoaște și așteaptă răspunsul nostru la planul Său;

– al șaptelea și ultimul dar este frica de Dumnezeu – am vorbit mai devreme despre teamă; frica de Dumnezeu nu înseamnă teamă, ci a simți pentru El un profund respect, respectul față de voința lui Dumnezeu care este adevăratul scop al vieții noastre și este calea prin care viața personală și comunitară poate fi bună; și astăzi, cu toate crizele care sunt în lume, observăm cât de important este ca fiecare să respecte această voință a lui Dumnezeu întipărită în inimile noastre și potrivit căreia trebuie să trăim; și astfel această frică de Dumnezeu este dorința de a face binele, de a respecta adevărul, de a face voința lui Dumnezeu.

Dragi băieți și fete, întreaga viață creștină este un drum, este ca și străbaterea unei poteci ce urcă pe un munte – așadar nu este întotdeauna ușoară, dar a urca pe un munte este un lucru foarte frumos – în compania lui Isus; cu aceste daruri prețioase prietenia voastră cu El va deveni tot mai adevărată și mai strânsă. Ea se alimentează încontinuu cu Sacramentul Euharistiei, în care primim Trupul și Sângele Său. Prin urmare, vă invit să participați întotdeauna cu bucurie și fidelitate la Liturghia duminicală, atunci când întreaga comunitate se reunește pentru a se ruga, pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a lua parte la Jertfa euharistică. Și apropiați-vă și de Sacramentul Pocăinței, de Mărturisire: este o întâlnire cu Isus care iartă păcatele noastre și ne ajută să facem binele; a primi darul, a reîncepe din nou este un mare dar în viață, a ști că sunt liber, că pot reîncepe, că totul este iertat. Să nu lipsească, apoi, rugăciunea voastră de fiecare zi. Învățați să dialogați cu Domnul, faceți-i confidențe, spuneți-i bucuriile și preocupările, și cereți-i lumină și sprijin pentru drumul vostru.

Dragi prieteni, voi sunteți norocoși deoarece în parohiile voastre există oratorii, un mare dar al Diecezei de Milano. Oratoriul, după cum sugerează și cuvântul, este un loc unde persoanele se roagă, dar unde și stau împreună în bucuria credinței, participă la cateheză, se joacă, organizează activități de slujire și de alt gen, învață să trăiască, aș spune. Frecventați cu zel oratoriul vostru, pentru a vă maturiza tot mai mult în cunoașterea și în urmarea Domnului! Aceste șapte daruri ale Duhului Sfânt cresc tocmai în această comunitate unde se exercită viața în adevăr, împreună cu Dumnezeu. În familie, fiți ascultători față de părinți, ascultați sfaturile pe care vi le dau, pentru a crește asemenea lui Isus „în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Luca 2,51-52). În sfârșit, nu fiți leneși, ci adolescenți și tineri implicați, în mod deosebit în studiu, în vederea viitorului: este sarcina voastră zilnică și o mare oportunitate pe care o aveți pentru a crește și pentru a pregăti viitorul. Fiți disponibili și generoși față de alții, învingând ispita de a vă pune în centru pe voi înșivă, deoarece egoismul este dușmanul adevăratei bucurii. Dacă gustați acum frumusețea de a face parte din comunitatea lui Isus, veți putea și voi să oferiți contribuția voastră pentru a o face să crească și veți ști să îi invitați pe alții să facă parte din ea. Dați-mi voie și să vă spun că Domnul în fiecare zi, chiar și astăzi, vă cheamă la lucruri mari. Fiți deschiși la ceea ce vă inspiră și dacă vă cheamă să îl urmați pe calea preoției și a vieții consacrate nu îi spuneți nu! Ar fi o lene greșită! Isus vă va umple inimile pentru întreaga viață!

Dragi băieți, dragi fete, vă spun cu tărie: tindeți spre idealuri înalte; toți pot ajunge la o măsură înaltă, nu doar unii! Fiți sfinți! Dar este posibil să fiți sfinți la vârsta voastră? Vă răspund: cu siguranță! O spune și Sfântul Ambrozie, marele sfânt al orașului vostru, într-una din lucrările sale, unde scrie: „Orice vârstă este matură pentru Cristos” (De virginitate, 40). Și, mai cu seamă, o demonstrează mărturia atâtor sfinți de vârsta voastră, precum Dominic Savio sau Maria Goretti. Sfințenia este calea obișnuită a creștinului: nu este rezervată unor puțini aleși, ci este deschisă tuturor. Bineînțeles, cu lumina și tăria Duhului Sfânt, care nu ne va lipsi dacă întindem mâinile noastre și deschidem inimile noastre! Și cu îndrumarea Mamei noastre. Cine este Mama noastră? Este Mama lui Isus, Maria. Ei ne-a încredințat Isus pe toți, înainte de a muri pe cruce. Așadar, Fecioara Maria să aibă grijă mereu de frumusețea „da”-ului vostru spus lui Isus, Fiul ei, marele și fidelul Prieten al vieții voastre. Așa să fie!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Vincențiu Balint
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ARCB.ro
Publicarea în original: 02.06.2012
Publicarea pe acest sit: 03.06.2012
Etichete: ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?