Discursul Papei către autoritățile nord-macedonene

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
de la întâlnirea cu autoritățile,
cu societatea civilă și cu corpul diplomatic
Mosaique Hall din Palatul Prezidențial, Skopje,
marți, 7 mai 2019

Domnule președinte,
Domnule prim ministru,
Iluștri membri ai corpului diplomatic,
Stimate autorități civile și religioase,
Iubiți frați și surori,

Mulțumesc cordial domnului președinte pentru cuvintele sale respectuoase de bun-venit și pentru invitația plăcută de a vizita Macedonia de Nord, pe care el, împreună cu domnul prim ministru, mi-au adresat-o.

Mulțumesc la fel reprezentanților celorlalte comunități religioase prezente aici. Salut cu vie cordialitate comunitatea catolică reprezentată aici de episcopul de Skopje și eparh al eparhiei „Sfânta Fecioară Maria Ridicată la Cer” din Stumica-Skopje, care este parte activă și integrantă a societății voastre și participă cu titlu deplin la bucuriile, la preocupările și la viața zilnică a poporului vostru.

Este prima dată când succesorul apostolului Petru merge în Republica Macedonia și sunt bucuros că pot face asta la a 25-a aniversare a legării relațiilor diplomatice cu Sfântul Scaun, care au fost stabilite la puțin ani după independență, petrecută în septembrie 1991.

Țara voastră, punte între Orient și Occident și punct de confluență a numeroase curente culturale, condensează multe caracteristici speciale ale acestei regiuni. Cu mărturiile rafinate ale trecutului său bizantin și otoman, cu fortărețele temerare dintre munți și iconostasele splendide din bisericile sale antice, care revelează o prezență creștină încă din timpurile apostolice, manifestă densitatea și bogăția culturii milenare care locuiește aici. Dar permiteți-mi să spun că această bogăție culturală este numai oglinda patrimoniului vostru cel mai prețios și valoros: compoziția multietnică și multireligioasă a feței poporului vostru, rod al unei istorii bogate și, de ce nu, și complexe de relații făurite în decursul secolelor.

Acest creuzet de culturi și de apartenențe etnice și religioase a dat loc unei conviețuiri pașnice și durabile, în care fiecare identitate a știut și a putut să se exprime și să se dezvolte fără a nega, a oprima sau a discrimina pe celelalte. Au avut o atitudine mai mare decât toleranța: au știu să aibă respect. Astfel ele au dat formă unei țesături de raporturi și de situații care, sub acest profil, pot să vă facă un exemplu la care să se facă referință pentru o conviețuire senină și fraternă, în distincție și în respect reciproc.

Aceste caracteristici speciale sunt în același timp de semnificație relevantă pe calea unei integrări mai strânse cu țările europene. Doresc ca această integrare să se dezvolte pozitiv pentru întreaga regiune a Balcanilor occidentali, precum și ca ea să aibă loc respectând diversitățile și drepturile fundamentale.

De fapt, aici, atât apartenența religioasă diferită de ortodocși, musulmani, catolici, evrei și protestanți, cât și distincția etnică între macedoneni, albanezi, sârbi, croați și persoane de altă origine, a creat un mozaic în care fiecare pietricică este necesară pentru originalitatea și frumusețea tabloului în ansamblu. Frumusețe care va ajunge la strălucirea sa cea mai mare în măsura în care veți ști s-o transmiteți și s-o semănați în inima noilor generații.

Toate eforturile care se fac, pentru ca diferitele exprimări religioase și diferitele etnii să găsească un teren de înțelegere comună respectând demnitatea fiecărei persoane umane și în respectiva garanție a libertăților fundamentale, nu vor fi niciodată zadarnice, dimpotrivă, vor constitui semănatul necesar pentru un viitor de pace și de rodnicie.

În afară de asta, aș vrea să semnalez efortul generos făcut de Republica voastră – fie de autoritățile sale statale fie cu contribuția valoroasă a diferitelor Organizații internaționale, a Crucii Roșii, a Caritas-ului și a unor ONG – în primirea și ajutorarea marelui număr de migranți și refugiați care provin din diferite țări medio-orientale. Ei fugeau de război sau de condiții de sărăcie extremă, adesea induse chiar de grave episoade de război, și în anii 2015 și 2016 au trecut granițele voastre, îndreptându-se în cea mai mare parte spre nordul și vestul Europei, găsind în voi un adăpost valoros. Solidaritatea promptă oferită celor care se aflau atunci în necesitatea cea mai acută pentru că au pierdut atâtea persoane dragi în afară de casă, de loc de muncă și de patrie vă face onoare și vorbește despre sufletul acestui popor care, cunoscând și privațiunile, recunoaște în solidaritate și în împărtășirea bunurilor căile oricărei dezvoltări autentice. Doresc ca să se prețuiască lanțul solidar care a distins acea urgență, în folosul oricărei opere de voluntariat în slujba multor forme de suferință și de necesitate.

Aș vrea să aduc omagiu în mod cu totul special și unei concetățene ilustre a voastră care, mișcată de iubirea lui Dumnezeu, a făcut din caritatea față de aproapele legea supremă a existenței sale, provocând admirație în toată lumea și inaugurând un mod specific și radical de a fi în slujba celor abandonați, a celor rebutați, a celor mai săraci. Mă refer exact la aceea care este cunoscută universal ca Maica Tereza de Calcutta. Ea s-a născut într-o suburbie din Skopje în 1910 cu numele de Anjezë Gonxha Bojaxhiu și a desfășurat apostolatul său, făcut din dăruire de sine umilă și totală, în India, și prin intermediul surorilor sale a ajuns în cele mai diferite margini geografice și existențiale. Sunt bucuros să pot merge imediat să rămân în rugăciune în Memorialul dedicat ei, construit în locul unde se ridica biserica „Preasfânta Inimă a lui Isus”, în care ea a fost botezată.

Sunteți mândri pe bună dreptate de această mare femeie. Vă îndemn să continuați să lucrați cu angajare, dăruire și speranță pentru ca fiii și fiicele acestei țări să poată, după exemplul său, să descopere, să ajungă la vocația pe care Dumnezeu a visat-o pentru ei și s-o maturizeze.

Domnule președinte,

Sfântul Scaun, începând din momentul în care Macedonia de Nord a obținut independența, a însoțit cu vie atenție pașii pe care țara i-a făcut în progresul dialogului și înțelegerii dintre autoritățile civile și confesiunile religioase.

Astăzi Providența îmi oferă posibilitatea de a manifesta personal această apropiere a mea; și astfel să exprim și recunoștință pentru vizita pe care în fiecare an o delegație oficială a voastră o face în Vatican cu ocazia sărbătorii sfinților Ciril și Metodiu. Vă încurajez să continuați încrezători pe drumul început pentru a face din țara voastră un far de pace, de primire și de integrare rodnică între culturi, religii și popoare. Pornind de la identitățile respective și de la dinamismul vieții lor culturale și civile, ei vor putea construi în acest mod un destin comun, deschizându-se la bogățiile pe care le poartă fiecare.

Fie ca Dumnezeu și ocrotească și să binecuvânteze Macedonia de Nord, s-o păstreze în înțelegere și să-i dea prosperitate și bucurie!