Discursul Papei către Academia de Științe Sociale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiență acordată participanților la
adunarea plenară a Academiei Pontificale de Științe Sociale
vineri, 29 aprilie 2022

Stimați doamne și domni!

Vă adresez bun-venit și vă urez spor la lucru în această Sesiune Plenară a Academiei Pontificale de Științe Sociale. Și îi mulțumesc profesorului Zamagni pentru cuvintele sale respectuoase și profunde.

Ați focalizat atenția voastră asupra realității familiei. Apreciez această alegere precum și perspectiva din care o luați în considerare, adică drept „bun relațional”. Știm că schimbările sociale modifică condițiile de viață ale căsătoriei și ale familiilor din toate lumea. În afară de asta, contextul actual de criză prelungită și multiplă pune la grea încercare proiectele de familii stabile și fericite. La această stare de lucruri se poate răspunde redescoperind valoarea familiei ca izvor și origine a ordinii sociale, celulă vitală a unei societăți fraterne și capabile să se îngrijească de casa comună.

Familia este aproape întotdeauna pe primul loc în scara valorilor diferitelor popoare, pentru că este înscrisă în însăși natura femeii și a bărbatului. În acest sens, căsătoria și familia nu sunt instituții pur umane, în pofida numeroaselor schimbări pe care le-au cunoscut în decursul secolelor și a diversităților culturale și spirituale între diferite popoare. Dincolo de toate diferențele, ies în evidență trăsături comune și permanente, care manifestă măreția și valoarea căsătoriei și familiei. Totuși, dacă această valoare este trăită în mod individualist și privat, așa cum se întâmplă în parte în Occident, familia poate să fie izolată și fragmentată în contextul societății. Astfel se pierd funcțiile sociale pe care familia le exercită între indivizi și în comunitate, în special față de cei mai slabi, cum sunt copiii, persoanele cu dizabilități și bătrânii care nu sunt autosuficienți.

Așadar este vorba de a înțelege că familia este un bun pentru societate, nu ca simplă agregare de indivizi, ci întrucât este o relație întemeiată într-o „legătură a desăvârșirii”, pentru a folosi o expresie a sfântului Paul (cf. Col 3,12-14). De fapt, ființa umană este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care este iubire (cf. 1In 4,8.16). Iubirea reciprocă între bărbat și femeie este reflexie a iubirii absolute și infailibile cu care Dumnezeu iubește ființa umană, destinată să fie rodnică și să se realizeze în opera comună a ordinii sociale și a păstrării creației.

Bunul familiei nu este de tip agregativ, adică nu constă în agregarea resurselor fiecăruia pentru a mări utilitatea fiecăruia, ci este o legătură relațională de perfecțiune, care constă în împărtășirea relațiilor de iubire fidelă, încredere, cooperare, reciprocitate, din care derivă bunurile fiecărui membru al familiei și, prin urmare, fericirea lor. Înțeleasă astfel, familia, care este un bun relațional în ea însăși, devine și izvorul atâtor bunuri și relații pentru comunitate, ca de exemplu un raport bun cu statul și cu celelalte asociații din societate, solidaritatea între familii, primirea celui care este în dificultate, atenția față de cei din urmă, contrastarea proceselor de sărăcire, și așa mai departe.

Această legătură de perfecționare, pe care am putea-o numi specificul său „genom special”, constă într-o acțiune motivată de dăruire, de trăirea conform regulii reciprocității generoase și a generării. Familia umanizează persoanele prin relația lui „noi” și în același timp promovează diferențele legitime ale fiecăruia. Atenție, acest lucru este chiar important pentru a înțelege ce anume este o familie, care nu este numai o agregare de persoane.

Gândirea socială a Bisericii ajută la înțelegerea acestei iubiri relaționale tocmai a familiei, cum a încercat să facă exortația apostolică Amoris laetitia, inserându-se în linia marii tradiții, dar cu acea tradiție, să facă un pas înainte.

Un aspect pe care aș vrea să subliniez este că familia este locul primirii. Nu se vorbește mult despre asta, dar este important. Calitățile sale se manifestă în mod deosebit în familiile unde sunt prezenți membri fragili sau cu dezabilități. Aceste familii dezvoltă virtuți speciale, care potențează capacitățile de iubire și de suportare răbdătoare față de dificultățile vieții. Să ne gândim la reabilitarea bolnavilor, la primirea migranților, și în general la incluziunea socială a celui care este victimă a marginalizării, în toate sferele sociale, în special în lumea muncii. Asistența domiciliară integrată față de persoanele cu dizabilitate gravă pune în mișcare în membrii familiei acea capacitate de îngrijire care știe să răspundă la necesitățile specifice ale fiecăruia. Să ne gândim și la familiile care generează beneficii pentru întreaga societate, între care familiile adoptive și familiile cărora le sunt încredințați copii. Familia – știm asta – este antidotul principal la sărăcie, materială și spirituală, așa cum este și la problema iernii demografice și la maternitatea și paternitatea iresponsabilă. Aceste două lucruri trebuie subliniate. Iarna demografică este lucru serios. Aici în Italia este lucru serios față de celelalte țări din Europa. Nu se poate lăsa deoparte, este un lucru serios. Și iresponsabilitatea maternității și paternității este un alt lucru serios de care trebuie ținut cont pentru a ajuta ca să nu se întâmple.

Familia devine o legătură a desăvârșirii și un bun relațional cu cât face să înflorească mai mult propria sa natură, fie de la sine, fie cu ajutorul celorlalte persoane și al instituțiilor, inclusiv cele guvernamentale. Este necesar ca în toate țările să fie promovate politici sociale, economice și culturale „prietene ale familiei”. De exemplu, sunt politici care fac posibilă o armonizare între familie și loc de muncă; politici fiscale care recunosc încărcăturile familiale și susțin funcțiunile educative ale familiilor adoptând instrumente potrivite de egalitate fiscală; politici de primire a vieții; servicii sociale, psihologice și sanitare centrate pe sprijinul dat relațiilor de cuplu și de părinți.

O societate „prietenă a familiei” este posibilă. Pentru că societatea se naște și evoluează cu familia. Nu poate fi condus totul la contract, nici nu poate fi impus totul prin ordin. În realitate, când o civilizația dezrădăcinează din propriul pământ pomul darului ca gratuitate, declinul său devine de neoprit. Ei bine, familia este plantatoarea primară a pomului gratuității. Relaționalitatea care se practică în familie nu se sprijină pe axa convenienței sau a interesului, ci pe cea a ființei, care se păstrează și atunci când raporturile nu se strică. Și aș vrea să subliniez asta a gratuității, pentru că nu ne gândim mult la asta; este foarte important s-o inserăm în reflecția despre familie. Gratuitatea în familie: darul, a da și a primi darul în mod gratuit.

Consider că pentru a redescoperi frumusețea familiei există câteva condiții. Prima este a scoate din ochii minții „cataracta” ideologiilor care ne împiedică să vedem realitatea. Este pedagogia învățătorului interior – cea a lui Socrate și a sfântului Augustin – și nu aceea care caută pur și simplu consensul. A doua condiție este redescoperirea corespunderii între căsătoria naturală și căsătoria sacrament. De fapt, separarea între cele două ajunge, pe de o parte să se gândească sacramentalitatea drept ceva adăugat, extrinsec, și pe de altă parte riscă să abandoneze instituția familiei în fața tiraniei artificialului. A treia condiție este, așa cum amintește Amoris laetitia, conștiința că harul sacramentului Căsătoriei – care este sacramentul „social” prin excelență – vindecă și înalță toată societatea umană și este plămadă de fraternitate. „Toată viața în comun a soților, toată rețeaua de relații care o vor țese între ei, cu copiii și cu lumea, va fi impregnată și întărită de harul sacramentului care provine din misterul Întrupării și al Paștelui, în care Dumnezeu a exprimat toată iubirea sa față de omenire și s-a unit intim cu ea” (nr. 74).

Dragi prieteni, în timp ce vă las aceste reflecții, încă o dată vă asigur recunoștința mea, aprecierea mea pentru activitățile acestei Academii Pontificale precum și rugăciunea mea pentru voi și pentru familiile voastre. Vă binecuvântez din inimă. Și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.04.2022
Publicarea pe acest sit: 29.04.2022
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.