Audiența generală de miercuri

Cateheze despre sensul și valoarea bătrâneții:
7. Noemi, alianța între generații care deschide viitorul
miercuri, 27 aprilie 2022

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi continuăm să reflectăm asupra bătrânilor, asupra bunicilor, asupra bătrâneții, pare urât cuvântul dar nu, bătrânii sunt mari, sunt frumoși! Și astăzi ne vom lăsa inspirați de splendida Carte a lui Rut, o bijuterie a Bibliei. Parabola lui Rut luminează frumusețea legăturilor familiale: generate de raportul de cuplu, dar care merg dincolo de legătura de cuplu. Legături de iubire capabile să fie la fel de puternice, în care se iradiază perfecțiunea acelui poliedru al afectelor fundamentale care formează gramatica familială a iubirii. Această gramatică poartă limfă vitală și înțelepciunea generatoare în ansamblul raporturilor care zidesc comunitatea. Față de Cântarea Cântărilor, Cartea lui Rut este ca tabloul celălalt din dipticul iubirii nupțiale. La fel de importantă, la fel de esențială, de fapt ea celebrează puterea și poezia care trebuie să locuiască în legăturile de generație, de rudenie, de dăruire, de fidelitate care învăluie întreaga constelație familială. Și care devin chiar capabile, în conjuncturile dramatice ale vieții de cuplu, să aducă o forță de iubire inimaginabilă, în măsură să-i relanseze speranța și viitorul.

Știm că locurile comune asupra legăturilor de rudenie create de căsătorie, mai ales cea a soacrei, acea legătură între soacră și noră, vorbesc împotriva acestei perspective. Dar, tocmai pentru aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu devine prețios. Inspirația credinței știe să deschidă un orizont de mărturie în contra-tendință față de prejudecățile mai obișnuite, un orizont prețios pentru întreaga comunitate umană. Vă invit să redescoperiți Cartea lui Rut! În special în meditația despre iubire și în cateheza despre familie.

Această carte mică are și o prețioasă învățătură despre alianța generațiilor: unde tinerețea se revelează capabilă să redea entuziasm vârstei mature – acest lucru este esențial: când tinerețea redă entuziasm bătrânilor -, unde bătrânețea se descoperă capabilă să redeschidă viitorul pentru tinerețea rănită. Într-un prim moment, bătrâna Noemi, deși înduioșată datorită afectului nurorilor, rămase văduve ale celor doi fii ai săi, se arată pesimistă cu privire la destinul lor în cadrul unui popor care nu este al lor. De aceea le încurajează afectuos pe tinerele femei să se întoarcă în familiile lor pentru a-și reface o viață – erau tinere aceste femei văduve -. Spune: „Nu pot face nimic pentru voi”. Deja acesta apare un act de iubire: femeia bătrână, fără soț și fără fii, insistă pentru ca nurorile s-o părăsească. Însă, este și un soi de resemnare: nu există viitor posibil pentru văduvele străine, lipsite de protecția soțului. Rut știe asta și rezistă la această ofertă generoasă, nu vrea să plece la casa ei. Legătura care s-a stabilit între soacră și noră a fost binecuvântată de Dumnezeu: Noemi nu poate cere să fie părăsită. Într-un prim moment, Noemi apare mai mult resemnată decât fericită de această ofertă: probabil crede că această legătură stranie va agrava riscul pentru amândouă. În anumite cazuri, tendința bătrânilor spre pesimism are nevoie să fie contrastată de presiunea afectuoasă a tinerilor.

De fapt, Noemi, înduioșată de dedicarea lui Rut, va ieși din pesimismul său și chiar va lua inițiativa, deschizând pentru Rut un nou viitor. O instruiește și o încurajează pe Rut, văduvă a fiului său, să-și cucerească un nou soț în Israel. Booz, candidatul, arată noblețea sa, apărând-o pe Rut de oamenii săi angajați. Din păcate, este un risc care are loc și astăzi.

Noua căsătorie a lui Rut se celebrează și lumile sunt din nou pacificate. Femeile din Israel îi spun lui Noemi că Rut, străina, valorează „mai mult decât șapte fii” și că acea căsătorie va fi o „binecuvântare a Domnului”. Noemi, care era plină de amărăciune și spune și că numele său este amărăciune, în bătrânețea sa va cunoaște bucuria de a avea parte în generarea unei noi nașteri. Priviți câte „minuni” însoțesc convertirea acestei femei bătrâne! Ea se convertește la angajarea de a fi disponibilă, cu iubire, pentru viitorul unei generații rănite de pierdere și în pericol de abandonare. Fronturile refacerii sunt aceleași care, pe baza probabilităților desenate de prejudecățile obișnuite, ar trebui să genereze fracturi de nedepășit. În schimb, credința și iubirea permit depășirea lor: soacra depășește gelozia pentru propriul fiu, iubind noua legătură a lui Rut; femeile din Israel depășesc neîncrederea față de cel străin (și dacă o fac femeile, toți o vor face); vulnerabilitatea tinerei singure, în fața puterii bărbatului, este reconciliată cu legătura plină de iubire și de respect.

Și toate acestea pentru că tânăra Rut s-a încăpățânat să fie fidelă față de o legătură expusă prejudecății etnice și religioase. Și reiau ceea ce am spus la început, astăzi soacra este un personaj mitic, soacra nu spun că o percepem ca fiind diavolul dar mereu este percepută ca o figură urâtă. Dar soacra este mama soțului tău, este mama soției tale. Să ne gândim astăzi la acest sentiment un pic răspândit că soacra cu cât este mai departe cu atât este mai bine. Nu! Este mamă, este bătrână. Unul din lucrurile cele mai frumoase ale bunicilor este să-i vadă pe nepoți, când copiii au copii, retrăiesc. Îngrijiți bine raportul pe care voi îl aveți cu soacrele voastre: uneori sunt un pic speciale, dar ți-au dat maternitatea soțului, ți-au dat totul. Cel puțin trebuie să le faceți fericite, pentru ca să ducă înainte bătrânețea lor cu fericire. Și dacă au vreun defect trebuie ajutate să se corecteze. Și vouă soacrelor vă spun: fiți atente cu limba, pentru că limba este unul din păcatele cele mai urâte ale soacrelor, fiți atente.

Și Rut în această carte o acceptă pe soacră și o face să retrăiască și bătrâna Noemi asumă inițiativa de a redeschide viitorul pentru Rut, în loc să se limiteze de a se bucura de sprijinul ei. Dacă tinerii se deschid la recunoștință pentru ceea ce au primit și bătrânii iau inițiativa de a relansa viitorul lor, nimic nu va putea opri înflorirea binecuvântărilor lui Dumnezeu între popoare! Vă rog, tinerii să discute cu bunicii, tinerii să discute cu bătrânii, bătrânii să discute cu tinerii. Această punte trebuie s-o restabilim puternic, există acolo un curent de mântuire, de fericire. Fie ca Domnul să ne ajute, făcând asta, să creștem în armonie în familii, acea armonie constructivă care merge de la cei bătrâni la cei mai tineri, acea punte frumoasă pe care noi trebuie s-o păzim și s-o îngrijim.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.04.2022
Publicarea pe acest sit: 27.04.2022
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.