Discursul Papei adresat participanților la Seminarul „Educația: Pactul global”

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Seminarul „Educația: Pactul global”
organizat de Academia Pontificală de Științe Sociale 

vineri, 7 februarie 2020

Dragi prieteni,

Sunt bucuros să vă salut cu ocazia Seminarului promovat de Academia Pontificală de Științe Sociale despre „Educația: Pactul global”. Mă bucur că reflectați asupra acestei teme, pentru că astăzi este necesar să unim eforturile pentru a ajunge la o alianță educativă amplă cu scopul de a forma persoane mature, capabile să reconstruiască, să reconstruiască țesutul relațional și să creeze o umanitate mai fraternă (cf. Discurs adresat Corpului diplomatic, 9 ianuarie 2020).

Educația integrală și de calitate și nivelurile de instruire continuă să fie o provocare mondială. În pofida obiectivelor și țintelor formulate de Organizația Națiunilor Unite (ONU) și de alte organisme (cf. Obiectiv 4), și a eforturilor importante făcute de câteva țări, educația continuă să fie inegală între populația mondială. Sărăcia, discriminarea, schimbarea climatică, globalizarea indiferenței, transformarea ființei umane în lucru fac să se ofilească înflorirea a milioane de creaturi. De fapt, reprezintă pentru mulți un zid aproape insurmontabil care împiedică să se ajungă la obiectivele și țintele de dezvoltare sustenabilă și garantată pe care și le-au propus popoarele.

Educația elementară este astăzi un ideal normativ în toată lumea. Datele empirice pe care voi, domnilor academicieni, le împărtășiți, arată că au fost făcute progrese în participarea băieților și fetelor la educație. Înmatricularea tinerilor la instruirea primară este astăzi aproape universală și se observă că prăpastia de gen s-a redus. Acesta este un rezultat lăudabil. Totuși fiecare generație ar trebui să reconsidere cum să transmită cunoștințele sale și valorile sale generației următoare, pentru că prin educație ființa umană ajunge la potențialul său maxim și devine o ființă conștientă, liberă și responsabilă. A ne gândi la educație înseamnă a ne gândi la generațiile viitoare și la viitorul umanității; de aceea este ceva profund înrădăcinat în speranță și cere generozitate și curaj.

A educa nu înseamnă numai a transmite concepte, asta ar fi o moștenire a iluminismului care trebuie depășită, adică a nu transmite numai concepte, ci este o misiune care cere ca toți cei care sunt responsabili – familie, școală și instituții sociale, culturale, religioase… – să participe la ea în mod solidar. În acest sens, în unele țări se spune că s-a stricat pactul educativ pentru că lipsește această participare socială la educație. Pentru a educa trebuie încercat să se integreze limbajul capului cu limbajul inimii și limbajul mâinilor. Ca un elev să gândească ceea ce simte și ceea ce face, să simtă ceea ce gândește și ceea ce face, să facă ceea ce simte și ceea ce gândește. Integrare totală. Promovând deprinderea capului, a inimii și a mâinilor, educația intelectuală și socio-emoțională, transmiterea valorilor și virtuților individuale și sociale, învățarea unei cetățenii angajate și solidare cu dreptatea, și împărțind abilitățile și cunoștințele care îi formează pe tineri pentru lumea muncii și societatea, familiile, școlile și instituțiile devin vehicule esențiale pentru empowerment a generației următoare. Atunci da, nu se mai vorbește despre un pact educativ stricat. Pactul este acesta.

Astăzi este în criză, s-a stricat așa-numitul „pact educativ”; pactul educativ care se creează între familie, școală, patrie și lume, cultură și culturi. S-a stricat și s-a stricat cu adevărat; nu se poate reface sau recompune. Nu se poate repara, decât printr-un reînnoit efort de generozitate și de acord universal. Pact educativ stricat înseamnă că fie societatea, fie familia, fie diferitele instituții care sunt chemate să educe delegă misiunea educativă decisivă altora, și astfel diferitele instituții de bază și chiar statele care au renunțat la pactul educativ fug de această responsabilitate.

Astăzi suntem chemați, într-un fel, să reînnoim și să reintegrăm angajarea tuturor – persoane și instituții – în educație, pentru a reface un nou pact educativ, pentru că numai așa educația se va putea schimba. Pentru aceasta trebuie integrate cunoștințele, cultura, sportul, știința, divertismentul și distracția; pentru aceasta trebuie construite punți de conexiune, trebuie depășite, permiteți-mi cuvântul, trebuie depășite „micimile” care ne închid în mica noastră lume și trebuie mers în larg global, respectând toate tradițiile. Noile generații trebuie să înțeleagă cu claritate propria tradiție și cultură – asta nu se negociază, este nenegociabil -, în raport cu celelalte, în așa fel încât să dezvolte propria auto-înțelegere, înfruntând și acceptând diversitatea și schimbările culturale. Astfel se va putea promova o cultură a dialogului, o cultură a întâlnirii și a înțelegerii reciproce, în mod pașnic, respectuos și tolerant. O educație care să-i facă apți de a găsi și a promova adevăratele valori umane într-o perspectivă interculturală și interreligioasă.

Familia are nevoie să fie valorizată în noul pact educativ, pentru că responsabilitatea sa începe deja în sânul matern, în momentul nașterii. Însă mamele, tații – bunicii – și familia în ansamblul său, în rolul său educativ primar, au nevoie de ajutor pentru a înțelege, în noul context global, importanța acestui stadiu inițial al vieții, și să fie pregătiți să acționeze în consecință. Unul din modurile fundamentale pentru a îmbunătăți calitatea educației la nivel școlar este de a obține o participare mai mare a familiilor și a comunităților locale la proiectele educative. Și acestea sunt parte a acestei educații integrale, punctuale și universale.

Doresc, în acest moment, să aduc omagiu și profesorilor – mereu slab plătiți – pentru că în fața provocării educației merg înainte cu curaj și angajare. Ei sunt „artizanii” generațiilor viitoare. Cu știința, răbdarea și dedicarea lor transmit un mod de a fi care se transformă în bogăție, nu materială, ci imaterială, creează bărbatul și femeia de mâine. Este o mare responsabilitate. De aceea, în noul pact educativ, funcția profesorilor, ca agenți ai educației, trebuie să fie recunoscută și susținută cu toate mijloacele posibile. Dacă obiectivul nostru este să oferim fiecărui individ și fiecărei comunități nivelul de cunoaștere necesar pentru a avea o autonomie proprie și a fi capabil să coopereze cu ceilalți, este important să se insiste asupra formării educatorilor cu cele mai înalte standarde calitative, la toate nivelurile academice. Pentru a susține și a promova acest proces, este necesar să fie la dispoziție resursele naționale, internaționale și private adecvate, așa încât, în toată lumea, să-și poată desfășura misiunea lor în mod eficient.

În acest Seminar despre „Educația: Pactul global”, voi, academicieni din diferite universități dintre cele mai respectate din lume, ați găsit noi pârghii pentru a face în așa fel încât educația să fie mai umană și egală, mai satisfăcătoare și mai importantă pentru diferitele nevoi ale economiilor și societăților din secolul al XXI-lea. Printre alte lucruri, ați examinat noua știință a minții, creierul și educația, promisiunea tehnologiei de a ajunge la copii care actualmente nu au oportunități de învățare, și tema foarte importantă a educației tinerilor refugiați și imigranți din toată lumea. Ați tratat efectele inegalității crescânde și a schimbării climatice asupra educației, precum și instrumentele pentru a inversa efectele ambelor și a întări bazele pentru o societate mai umană, mai sănătoasă, mai egală și fericită.

Am vorbit despre trei limbaje: al minții, al inimii, al mâinilor. Și vorbind despre rădăcini, despre valori, putem vorbi despre adevăr, despre bunătate, despre creativitate. Dar nu vreau să închei acest discurs fără a vorbi despre frumusețe. Forțând un pic discursul, aș îndrăzni să spun că o educație nu este eficace dacă nu știe să creeze poeți. Drumul frumuseții este o provocare care trebuie înfruntată.

Vă încurajez în această misiune așa de importantă și pasionantă pe care o aveți: a colabora la educația generațiilor viitoare. Nu este un lucru de mâine, ci de astăzi. Mergeți înainte, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mă rog pentru voi și voi faceți asta pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 07.02.2020
Publicarea pe acest sit: 07.02.2020
Etichete: ,

Lasă un răspuns