Discursul Papei adresat participanților la întâlnirea promovată de Consiliul Pontifical al Culturii

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la întâlnirea
„Biserica, muzica, interpreții: un dialog necesar”
promovată de Consiliul Pontifical al Culturii

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Vă spun bun-venit cu ocazia celui de-al III-lea Congres Internațional Biserica și Muzica, despre tema interpretului și a interpretării. Mulțumesc pentru organizare Consiliului Pontifical pentru Cultură care, în colaborare cu Institutul Pontifical de Muzică Sacră și cu Institutul Liturgic al Ateneului Pontifical „Sfântul Anselm”, a făcut posibilă această ediție. Salut toți participanții și mulțumesc îndeosebi cardinalului Ravasi pentru introducerea sa. Doresc ca lucrările făcute în aceste zile să fie pentru toți un ferment de Evanghelie, de viață liturgică și de slujire pentru cultură și pentru Biserică.

Adesea ne gândim la interpret ca la un traducător sau la cel care are misiunea de a transmite ceva ce primește în așa fel încât celălalt să poată înțelege. Însă interpretul, în special în domeniul muzical, este acela care traduce cu un spirit propriu ceea ce a scris compozitorul, pentru ca să răsune frumos și perfect din punct de vedere artistic. De altfel, opera muzicală există atât timp cât este interpretată, așadar până când există un interpret.

Interpretul bun este animat de mare umilință în fața operei de artă, care nu-i aparține. Știind că este, în domeniul său, un servitor al comunității, încearcă mereu să se formeze și să se transforme interior și tehnic, pentru a putea oferi frumusețea muzicii și, în cadrul liturgic, a putea îndeplini slujirea sa în interpretarea muzicală (cf. Sacrosanctum Concilium, 115). Interpretul este chemat să dezvolte o proprie sensibilitate și un propriu geniu, mereu în slujba artei, care restaurează spiritul uman, și în slujba comunității, în special dacă îndeplinește o slujire liturgică.

Interpretul muzical are multe în comun cu studiosul Bibliei, cu lectorul Cuvântului lui Dumnezeu; în sens mai larg cu aceia care încearcă să interpreteze semnele timpurilor; și mai în general cu aceia care – ar trebui să fim cu toții – primesc sau ascultă pe celălalt pentru un dialog sincer. De fapt, fiecare creștin este un interpret al voinței lui Dumnezeu în propria existență, și cu ea cântă cu bucurie lui Dumnezeu un imn de laudă și de mulțumire. Cu această cântare Biserica interpretează Evanghelia în brazdele istoriei. Fecioara Maria a făcut asta în manieră exemplară în Magnificat-ul său; și sfinții au interpretat voința lui Dumnezeu în viața lor și în misiunea lor.

Sfântul papă Paul al VI-lea, în anul 1964, în timpul întâlnirii istorice cu artiștii, a exprimat acest gând: „Așa cum știți, slujirea noastră este aceea de a predica și de a face accesibilă și comprehensibilă, ba chiar emoționantă, lumea spiritului, a invizibilului, a inefabilului, a lui Dumnezeu. Și în această operațiune, care transferă lumea invizibilă în formule accesibile, inteligibile, voi sunteți maeștri. Este meseria voastră, misiunea voastră; și arta voastră este tocmai aceea de a smulge din cerul spiritului comorile sale și a le îmbrăca în cuvânt, în culori, în forme, în accesibilitate” (Insegnamenti II [1964], 313). Așadar, în acest sens interpretul, ca și artistul, exprimă pe Cel Inefabil, folosește cuvinte și materie care merg dincolo de concepte, pentru a face să se înțeleagă acel soi de sacramentalitate care este propriu reprezentării estetice.

Există un dialog. Pentru că a urmări o operă de artă nu este ceva static, matematic. Există un dialog între autor, operă și interpret. Este un dialog în trei. Și acest dialog este original în fiecare dintre interpreți: un interpret îl simte așa și îl dă așa, un altul într-un alt mod. Dar este important acest dialog, care permite și dezvoltarea în interpretarea unei opere artistice. Îmi vine în minte, de exemplu, un Bach interpretat de Richter sau de Gardiner: este altceva. Dialogul este un alt lucru și interpretul trebuie să intre în acest dialog între autor, operă și el însuși. Acest lucru nu trebuie uitat niciodată.

Artistul, interpretul și – în cazul muzicii – ascultătorul nutresc una și aceeași dorință: aceea de a înțelege ceea ce frumusețea, muzica, arta ne permite să cunoaștem din realitatea lui Dumnezeu. Și probabil niciodată ca în timpul nostru bărbații și femeile au atâta nevoie de asta. A interpreta această realitate este esențial pentru lumea de astăzi.

Iubiți frați și surori, vă mulțumesc iar pentru angajarea voastră în studiul muzicii, și îndeosebi al muzicii liturgice. Îmi urez mie și vouă – fiecare pe drumul său – să devenim tot mai buni, zi de zi, interpreți ai Evangheliei, ai frumuseții pe care Tatăl ne-a revelat-o în Isus Cristos, în lauda care exprimă filiația față de Dumnezeu. Vă binecuvântez din inimă și cu rugăminte vă cer să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 09.11.2019
Publicarea pe acest sit: 09.11.2019
Etichete: ,

Lasă un răspuns