Discursul Papei adresat participanților la întâlnirea firmelor din sectorul petrol și gaze naturale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Întâlnirea pentru
conducătorii principalelor firme din sectorul petrolier,
al gazelor naturale și al altor activități legate de energie

sâmbătă, 9 iunie 2018

Domnule cardinal,
Domnilor administratori, investitori și experți,
Doamnelor și domnilor,

Vă adresez cordialul meu bun-venit la sfârșitul simpozionului dedicat temelor tranziției energetice și a îngrijirii casei comune, care s-a ținut aici în Vatican.

Este foarte pozitiv ca aceia care ocupă un rol importantă în orientarea alegerilor, inițiativelor și investițiilor în sectorul energetic să aibă oportunitatea unui rodnic schimb de opinii și de cunoștințe. Vă mulțumesc pentru prezența voastră calificată și îmi doresc că, în ascultare reciprocă, ați putut să faceți o verificare aprofundată și să analizați noi perspective.

Progresele tehnico-științifice fac orice tip de comunicare tot mai rapidă. O știre oricum ar fi ea, adevărată sau falsă, o ideea, oricum ar fi ea, bună sau rea, o metodă, oricum ar fi ea, eficace sau deviantă, odată lansate se răspândesc în puține secunde. Și persoanele se pot întâlni și mărfurile să se schimbe cu un ritm, o viteză și o intensitate înainte inimaginabile, depășind rapid oceane și continente. Societățile noastre sunt tot mai interconectate.

Această intensă mișcare de mase de informații, de persoane și de lucruri are nevoie de atâta energie, o nevoie superioară oricărei epoci trecute. Mare parte din domeniile vieții noastre sunt condiționate de energie, și din păcate trebuie să constatăm că încă sunt prea mulți cei care nu au acces la electricitate: se vorbește chiar de peste un miliard de persoane.

De aici se naște provocarea de a reuși să se garanteze enorma cantitate de energie necesară pentru toți, cu modalități de exploatare a resurselor care să evite producerea de dezechilibre ambientale care să provoace un proces de degradare și poluare, de care întreaga omenire de astăzi și de mâine ar fi grav rănită.

Calitatea aerului, nivelul mărilor, consistența rezervelor de apă dulce, clima și echilibrul ecosistemelor delicate, nu pot să nu resimtă modalitățile cu care ființele umane umplu „setea” lor de energie, din păcate cu inegalități apăsătoare.

Pentru a sătura această „sete” nu este permis să se mărească adevărata sete de apă, sau sărăcia sau excluderea socială. Necesitatea de a avea la dispoziție cantități crescânde de energie pentru funcționarea mașinilor nu poate să fie satisfăcută cu prețul otrăvirii aerului pe care-l respirăm. Nevoia de a ocupa spații pentru activitățile umane nu se poate realiza în așa fel încât să se pună în pericol serios existența speciei noastre și a celorlalte specii de ființe vii pe Pământ.

Este o „presupunere falsă că există o cantitate nelimitată de energie și de mijloace utilizabile, că regenerarea lor imediată este posibilă și că efectele negative ale manipulărilor naturii pot să fie absorbite cu ușurință” (Scrisoarea enciclică Laudato si’, 106).

De aceea, problema energetica a devenit una dintre principalele provocări, teoretice și practice, pentru comunitatea internațională. De modul în care va fi gestionată va depinde calitatea vieții și dacă conflictele prezente în diferite zone ale planetei vor avea o soluționare pașnică, sau dacă ele, din cauza profundelor dezechilibre ambientale și a penuriei de energie, vor găsi nou combustibil pentru a se alimenta, arzând stabilitatea socială și vieți umane.

De aceea trebuie găsită o strategie globală pe termen lung, care să ofere siguranță energetică și să favorizeze în acest mod stabilitatea economică, să protejeze sănătatea și mediul și să promoveze dezvoltarea umană integrală, stabilind angajamente precise pentru a înfrunta problema schimbărilor climatice.

În enciclica Laudato si’ am făcut apel la toate persoanele de bunăvoință (cf. nr. 3; 62-64) pentru îngrijirea casei comune, și mai precis pentru o „tranziție energetică” (nr. 165) pentru a îndepărta schimbările climatice dezastruoase care ar putea să compromită bunăstarea și viitorul familiei umane și al casei sale comune. În acest cadru, este important ca să se meargă cu seriozitate de angajare spre o tranziție care să facă să crească în mod constant folosirea de energii cu înaltă eficiență și cu nivel scăzut de poluare.

Este vorba despre o provocare epocală, dar și despre o mare oportunitate, în care să se aibă la inimă îndeosebi eforturile pentru un acces mai bun la energie al țărilor mai vulnerabile, mai ales în zonele rurale, și pentru o diversificare a surselor de energie, accelerând și dezvoltarea sustenabilă de energii renovabile.

Suntem conștienți că provocările de înfruntat sunt interconectate. De fapt, dacă vrem să eliminăm sărăcia și foamea așa cum este cerut de obiectivele de dezvoltare sustenabilă ale Națiunilor Unite, acel miliard și jumătate de persoane care nu dispun astăzi de electricitate trebuie s-o poată avea în manieră accesibilă. Însă în același timp este bine ca această energie să fie curată, conținând folosirea sistematică de combustibili de șist. Perspectiva de dorit a unei energii pentru toți nu poate să ducă la un vârtej care nu e de dorit al schimbărilor climatice tot mai grave, printr-o ridicare de temut a temperaturilor pe glob, condiții ambientale mai dure și creșterea nivelurilor de sărăcie.

Așa cum știți, în decembrie 2015, 196 de națiuni au negociat și au adoptat Acordul de la Paris cu intenția fermă de a limita creșterea încălzirii globale sub 2?C față de nivelurile pre-industriale și, dacă este posibil sub 1,5?C. După doi ani și jumătate, emisiile de CO2 și concentrațiile atmosferice datorate gazelor-seră tot mai ridicate. Acest lucru este destul de neliniștitor și îngrijorător.

Provoacă îngrijorare și explorările continue pentru noi rezerve de combustibil de șist. Iată pentru ce este nevoie de a discuta împreună – industriași, investitori, cercetători și utilizatori – cu privire la tranziția și la căutarea de alternative. Civilizația cere energie, dar folosirea energiei nu trebuie să distrugă civilizația!

Găsirea unui adecvat mix energetic este fundamentală pentru a combate poluarea, a dezrădăcina sărăcia și a promova echitatea socială. Aceste aspecte adesea se întăresc reciproc, din moment ce cooperarea în domeniul energetic este destinată să aibă incidență asupra alinării sărăciei, asupra promovării incluziunii sociale și asupra ocrotirii mediului. Este vorba despre obiective pentru a căror obținere este necesar să se asume perspectiva drepturilor popoarelor și culturilor (cf. Laudato si’, 144).

Instrumentele fiscale și economice, transferarea de capacități tehnologice și în general cooperarea regională și internațională, ca acces la informație, ar trebui să fie congruente cu aceste obiective, care nu trebuie considerate rod al unei ideologii deosebite, ci obiective de civilizație, care promovează și creșterea economică și ordinea socială.

O exploatare ambientală care în schimb nu ia în considerare problemele de lungă perioadă ar putea doar să încerce să favorizeze o creștere economică pe termen scurt, dar cu un sigur impact negativ într-o arc temporal mai larg, având incidență asupra echității intergeneraționale precum și asupra procesului de dezvoltare.

Este necesară mereu o evaluare atentă a impactului ambiental al deciziilor de natură economică, pentru a analiza bine costurile umane și ambientale pe termen lung, implicând cât mai mult posibil în procesele decizionale instituțiile și comunitățile locale.

Prin eforturile voastre au fost făcute progrese. Companiile petroliere și de gaze dezvoltă abordări mai aprofundate pentru a evalua riscul climatic și a modifica prin urmare planurile lor antreprenoriale. Acest lucru este demn de laudă. Investitorii globali revăd strategiile lor de investiție pentru a ține cont de considerațiile de natură ambientală. Încep să se evidențieze noi apropieri de „finanțele verzi”.

Desigur s-au făcut progrese. Dar este suficient? Am desfășurat la timp? Nimeni nu poate răspunde cu certitudine la această întrebare, dar în fiecare lună care trece provocarea tranziției energetice devine tot mai urgentă.

Atât deciziile politice cât și responsabilitatea socială a firmelor și criteriile de investiție trebuie să țină cont de urmărirea binelui comun pe termen lung, pentru ca să existe solidaritate concretă între generații, evitând oportunisme și cinisme menite să obțină pe termen scurt mici rezultate parțiale, dar care ar descărca asupra viitorului costuri foarte mari și daune la fel de relevante.

În afară de asta, există și unele motivații etice profunde pentru a ne îndrepta spre o tranziție energetică globală cu un sentiment de urgență. Așa cum știm, suntem loviți de crizele climatice. Totuși, efectele schimbării climatice nu sunt distribuite în mod uniform. Săracii sunt cei care suferă mai mult din cauza devastărilor încălzirii globale, cu perturbările crescânde în domeniul agricol, nesiguranța disponibilității de apă și expunerea la evenimente meteorologice grave. Mulți dintre cei care pot cu mare greutate să-și permită sunt deja constrânși să abandoneze casele lor și să migreze în alte locuri, fără a ști cum vor fi primiți. Mult mai mulți vor trebui să facă asta în viitor. Tranziția spre energia accesibilă și curată este o responsabilitate pe care o avem față de milioane de frați și surori ai noștri din lume, față de țările sărace și față de generațiile care vor veni.

Nu se va putea înainta cu hotărâre pe acest drum fără o conștiință mărită că suntem cu toții parte dintr-o unică familie umană legată de legături de fraternitate și solidaritate. Numai gândind și acționând cu atenție constantă față de această unitate fundamentală care depășește toate diferențele, numai cultivând un sentiment de solidaritate universală și intergenerațională se va putea înainte cu adevărat în mod hotărât pe drumul indicat.

O lume interdependentă obligă să se gândească și se ducă înainte un proiect comun pe termen lung care să investească astăzi pentru a construi ziua de mâine. Aerul și apa nu urmează legi diferite în funcție de țările prin care trec; substanțele poluante nu adoptă comportamente diferite în funcție de latitudini, ci au reguli univoce. Problemele ambientale și energetice au de acum un impact și o dimensiune globală. Pentru aceasta cer răspunsuri globale, căutate cu răbdare și dialog și urmărite cu raționalitate și statornicie.

O credință absolută în piețe și în tehnologie i-a făcut pe mulți să creadă că schimbările în sistemele economice sau tehnologice vor fi suficiente pentru a remedia actualele dezechilibre ecologice și sociale. Totuși, trebuie să recunoaștem că cererea unei creșteri economice continue a comportat grave consecințe ecologice și sociale, dat fiind că sistemul nostru economic actual prosperă tot mai mult pe creșterea extracțiilor, pe consum și pe risipă.

„Problema este că încă nu dispunem de cultura necesară pentru a înfrunta această criză și este nevoie să se construiască leadershipcare să indice drumuri, încercând să răspundă la necesitățile generațiilor actuale incluzându-i pe toți, fără a compromite generațiile viitoare” (Laudato si’, 53).

Reflecția asupra acestor teme culturale mai profunde și fundamentale ne face să reconsiderăm scopul fundamental al vieții. „Nu va exista o nouă relație cu natura fără o ființă umană nouă” (ibid., 118). O astfel de reînnoire cere o nouă formă de leadership, și acești leader cer o înțelegere profundă și acută a faptului că Pământul constituie un unic sistem și că omenirea, la fel, este un unic ansamblu. Papa Benedict al XVI-lea a afirmat: „cartea naturii este una și indivizibilă, pe versantul ambientului ca și pe versantul vieții, al sexualității, al căsătoriei, al familiei, al relațiilor sociale, într-un cuvânt al dezvoltării umane integrale. Obligațiile pe care le avem față de ambient se leagă cu obligațiile pe care le avem față de persoană considerată în ea însăși și în relație cu ceilalți. Nu se pot pretinde unele și să fie călcate în picioare celelalte. Aceasta este o gravă antinomie a mentalității și a practicii de astăzi, care slăbește persoana, tulbură ambientul și dăunează societății” (Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 51).

Iubiți frați și surori, mă adresez îndeosebi vouă, care ați primit mult în capacitate și experiență. Aș vrea să vă îndemn pentru ca aceia care au demonstrat aptitudinea lor în reînnoirea și îmbunătățirea calității vieții multor cu propriul talent și propria competență profesională, să poată contribui ulterior punând propriile capacități în slujba a două mari fragilități ale lumii de astăzi: săracii și mediul. Vă invită să fiți nucleul unui grup de leader care imaginează tranziția energetică globală într-un mod care să țină cont de toate popoarele de pe Pământ, precum și de generațiile viitoare și de toate speciile și ecosistemele. Ca acest lucru să fie văzut ca oportunitatea cea mai mare a unei leadership pentru a avea incidență în mod durabil în favoarea familiei umane, o oportunitate care face apel la imaginația voastră cea mai îndrăzneață. Nu este ceva ce poate să fie făcut de voi singuri sau numai de firmele voastre. Totuși, împreună, și colaborând cu alții, este cel puțin posibilitatea unei noi abordări care n-a fost scoasă în evidență până acum.

A primi acest apel comportă o mare responsabilitate, care cere binecuvântarea și harul lui Dumnezeu și buna voință a bărbaților și femeilor din orice latitudine.

Nu este timp de pierdut: am primit Pământul de la Creator ca o casă-grădină, să n-o transmitem generațiilor viitoare ca un loc sălbatic (cf. Laudato si’, 160).

Cu recunoștință vă binecuvântez și mă rog ca Dumnezeu atotputernicul să acorde fiecăruia dintre voi mare determinare și curaj pentru a sluji casa comună într-o reînnoită formă de cooperare.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 09.06.2018
Publicarea pe acest sit: 09.06.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns