Dialogul Papei la întâlnirea cu copiii în cadrul inițiativei „Trenul copiilor”

Dialogul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu copii în cadrul inițiativei „Trenul copiilor”,
organizată de Consiliul Pontifical al Culturii 

sâmbătă, 
9 iunie 2018

Bună ziua, Sanctitate, eu mă numesc Muraro Francesco și sunt directorul școlar al Școala generală din Via Giacosa, Milano nord-est, Via Padova. Prezint și colegele mele…

Sanctitate, eu sunt Milena Sozzi, sunt directoarea Școlii Generale „Tommaso Grossi”, cartierul Molise-Calvairate, zona est din Milano.

Bună ziua, Sanctitate, sunt Micaela Francisetti, sunt directoarea Școlii Generale „Ilaria Alpi”, zona sud-vest, cartierul Barona.

Bună ziua, Sanctitate, sunt Milena Piscozzo, directoare a Școlii Generale „Riccardo Massa”, zona nord-vest a orașului. Și ca directori a patru școli din periferia orașului Milano, mai mult decât să vorbim noi directorii și să explicăm ceea ce vor copiii și cum este cartierul nostru, cum sunt cartierele noastre, copiii noștri au pregătit diferite surprize și vor povesti cum este cartierul, și cu materiale și produse pe care le-au făcut, și surprize importante chiar pentru dumneavoastră.

Sanctitate, permiteți-mi să vă numesc dragă papa Francisc, mulțumim pentru această ocazie irepetabilă și entuziasmul se vede în ochii copiilor noștri. Eu sunt Rosa Maria…, directoarea unei Școli Generale din Prenestino-Collatino din Roma, „Giovambattista Valente”, o școală de la periferie atât de îndrăgită de dumneavoastră. Ansamblu de utilizatori este foarte colorat, foarte variat, format din multe etnii, unii romi, străini, pentru că școala lucrează de mulți ani pentru incluziunea și a participa la acest proiect ne-a permis să gândim, să imaginăm un teritoriu foarte colorat, cum este comunitatea noastră școlară. Motiv pentru care, las spațiu elevilor noștri care vă vor arăta lucrările între care este tocmai împletirea de fire colorate care reprezintă cât de mult se lucrează împreună, uniți în manieră foarte puternică și închei, dacă-mi permiteți, folosind cuvintele pe care le adresați Bisericii în reflecția dumneavoastră [exortația] apostolică Evangelii gaudium, eu aș vrea să le readaptez la școală, spunând că preferăm mai degrabă o școală care să se murdărească pe străzi decât o școală care să rămână curată în închiderea ei. Mulțumesc.

Papa Francisc, bună ziua. Așa cum dumneavoastră urați de la fereastră duminica ne spuneți „poftă bună”, și noi spunem „bună ziua”, astăzi. Vorbesc pentru Școala Generală „Antonio Gramsci”, care se află în periferia romană, la Trullo, o zonă deosebit de atinsă de integrare și de capacitatea de primire a copiilor noștri și a familiilor noastre. Sunt 1.100 de copii, 1.100 de familii care au devenit o familie, o singură familie cu brațe deschise pentru a primi pe oricine vrea să ajungă în teritoriul nostru. Școala lucrează pentru asta.

[Poezie și cântec]

Întrebări adresate papei

Mă numesc Anna Greta și sunt de la școala din via Giacosa. Voiam să-ți pun o întrebare: îți amintești cum erau învățătoarele tale?

Papa Francisc

Eu am mers la școală când aveam 6 ani, școala era la 400 de metri de casă, mergeam pe jos și am mers acolo în anul 1942… Unde erai tu în anul 1942?… Eh, nu erai! Învățătoarea se numea Estela, o învățătoare care a avut în primul an și al treilea, aceeași învățătoare. În al doilea și al patrulea am avut alta. Era bună, ne învăța să scriem și să citim, foarte bună. După aceea, întotdeauna, când am ieșit de la școală, am amintit-o mereu, pentru că a-ți aminti de prima învățătoare sau de primul învățător este foarte important pentru că este aceea care te face să mergi în viață cea dintâi. Și eu o sunam la telefon, deja ca tânăr, deja ca preot. Și apoi ca episcop am ajutat-o în boala sa. A murit la 94 de ani. Și eu am realizat mereu. Acea amintire nu o uit niciodată. Mulțumesc pentru întrebare!

Clara

Bună ziua, eu mă numesc Clara și aș vrea să vă întreb: când erați copil, cum era cartierul dumneavoastră și în ce oraș trăiați?

Papa Francisc

Mulțumesc. Pot să-mi permit un lucru? Eu locuiam în orașul cel mai frumos din lume! La Buenos Aires, în cartierul Flores, care este unul dintre cartierele cele mai vechi din oraș, dintre primele cartiere. Și locuiam cu familia, noi suntem cinci frați acasă… și cartierul este un cartier popular, nu erau blocuri înalte, nu, toate erau case joase. În acel timp, blocuri înalte erau puține, puține. Au venit după aceea blocurile înalte… Era un cartier simplu și la treizeci de metri de casa noastră este o piață foarte frumoasă unde noi jucam fotbal. Eu eram portarul. Știi de ce eram portarul? Pentru că eu pentru a juca eram un „pata dura”, „picior dur”. Ce înseamnă? Că nu eram un mare jucător și pentru aceasta, de vreme ce nu știam să mă mișc bine, mă puneau acolo ca portar și reușeam să fac bine asta! Mulțumesc.

Malak

Eu mă numesc Malak și voiam să te întreb cum ai reușit să înțelegi că trebuia să trăiești viața pe care ai trăit-o și cum ai trăit această viață.

Papa Francisc

Eu am înțeles asta pe bucăți, pentru că mai întâi am studiat la chimie și am și lucrat 4 ani ca inginer chimist. Și în timp ce studiam, la sfârșitul carierei, lucram într-un laborator și asta îmi plăcea. Dar la un moment dat am înțeles că nu mă umplea prea mult și m-am gândit: trebuie să facem ceva pentru alții, medicul… aceste lucruri. Și la sfârșit într-o zi, prima zi de primăvară în Argentina, la 21 septembrie – care este opusul lui 21 septembrie al vostru, care este prima zi de toamnă – am simțit în inimă că trebuia să mă fac preot: bum, o lovitură. Și apoi am continuat să lucrez câțiva ani, dar mereu s-a menținut această certitudine, și apoi am intrat în seminar. Dar a fost dintr-o dată când am simțit asta. Mulțumesc.

Giulia Vitale

Eu sunt Giulia Vitale și vin de la Școala Generală „Ilaria Alpi”. Aș vrea să vă întreb cum era școala dumneavoastră.

Papa Francisc

Școala mea era pe strada care se numea „Varela”, era o stradă cu case joase; școala era în întregime cu fațadă de cărămizi roșii… Și la stânga era o piață verde foarte frumoasă, dar acolo nu se poate juca fotbal pentru că era toată verde cu copaci… foarte frumoasă. Casa era la 400 de metri, mergeam mereu pe jos. O experiență frumoasă, eu îmi amintesc o zi de 25 mai… În mai începe deja toamna puternică în Argentina, este deja toamna puternică. Însă în acel an era foarte frig toamna și eu mergeam la școală pentru o ceremonie patriotică, pentru că 25 mai este sărbătoarea patriei noastre. Și când am ieșit am văzut pentru prima dată gheața. În acel timp era gheață, astăzi cu încălzirea gheața aproape că nu se vede în oraș, dar în timpul meu… Acasă era o încălzire simplă, o singură sobă pentru toată casa, era un lucru foarte simplu, și era gheață pe stradă pentru a merge la școală. Apoi școala: se intra și era un mare, un larg loc unde noi ne reuneam toți și făceam și un pic de sărbătoare între o oră și alta, și aulele unde erau orele era toate în jur. Și acolo se făcea o oră de școală și 10 minute de recreație în această grădină. Așa este școala. Frumoasă. Și eu am mers acolo câțiva ani pentru că era o sărbătoare de amintire a primului director al acelei școli, pe care eu nu l-am cunoscut, era înainte de mine. Și când am intrat școala era așa ca în timpurile mele, la fel, și asta mi-a atins inima, mi-a plăcut mult. Mulțumesc.

Eiman

Mă numesc Eiman. Care erau jocurile tale preferate când erai copil?

Papa Francisc

Noi ne jucam mult cu zmeul. Îl făceam noi cu stuf și hârtie, hârtie ușoară. Îl făceam noi. Apoi firul… Este jocul care ne plăcea mai mult. Apoi fotbalul ne plăcea mult. Făceam și un campionat de fotbal, toți copiii din cartier; și are și un campionat al zmeului, cel care aducea pe cel mai frumos și cel care mergea mai sus. Și ne jucam așa. Apoi, la carnaval, făceam cortegiul de carnaval. Toți travestiți, dar în atâtea lucruri, fiecare se travestea cum voia și mergeam pe stradă cântând și chiar sunând la case, cântând, și apoi cerând ceva pentru a cumpăra ciocolate, lucruri de-ale noastre… Carnavalul era frumos în acel timp, la noi. Și apoi seara mergeam în strada cea mai mare din cartier, care era la 600 de metri de casă, și acolo se făcea marea defilare de carnaval, tot cartierul, și erau cei mari și cei mici; în schimb noi cei mici făceam asta în cartier… Acestea sunt jocurile pe care le făceam.

Jacopo

Mă numesc Jacopo, trebuie să te întreb: cum te-ai simțit când te-au ales ca papă?

Papa Francisc

Această întrebare nu este originală, mi-o adresează toți! Este aici cardinalul [Ravasi] care era prezent în acel moment… Am simțit că Domnul voia ca eu să lucrez aici… și am spus: „Înainte”… Am simțit pace, acesta este cuvântul, și nu este minciună, am simțit pace până în ziua de azi.

Director școlar

Copiii din Roma vă oferă acum și ei o mică amintire precum și o relatare a muncii lor despre cartierul lor, despre istoria lor. Mirko, vino, Sara… Și școala „Giovambattista Valente” din Roma, dacă vrea să se apropie, avem și un cor…

Papa Francisc

Mulțumesc, aceasta este o lucrare a voastră?

Director școlar

Mulțumim, Sanctitate. Vă cerem să vă rugați pentru noi. Toată școala a cerut rugăciuni și marea binecuvântare a dumneavoastră. Mulțumim.

[Cântec]

Director școlar

Copiii au reinventat cuvintele unui cântec italian din urmă cu mai mulți ani care este „Il ragazzo della via Gluck” (Copilul din via Gluck), milanez, așa în această sinteză putem să ne unim împreună și îl vor cânta acum.

[Cântec]

Director școlar

Ca mărturie a marii lucrări pe care au făcut-o băieții noștri și fetele noastre avem câteva daruri aduse de la Milano, îndeosebi am luat în trei dimensiuni lucrarea pe care au făcut-o cu capetele lor și cu mâinile lor, o machetă care reprezintă cartierul lor și frumoasa noastră școală într-un parc. Împreună cu această machetă frumoasă și câteva alte daruri pe care cred că învățătoarele le au aici aproape. Acum le cer copiilor noștri și învățătoarelor noastre să mute cadoul nostru pentru că vin altele de la celelalte școli.

Director școlar

Cer școlii „Riccardo Massa” să se pregătească cu macheta și darurile pentru Sanctitatea Sa… Sanctitate, aceasta este macheta cartierului Gallaratese din Milano.

Director școlar

Macheta Școlii Generale „Ilaria Alpi” și scutecele oferite de mamele de toate etniile și de toate culturile care sunt în școala noastră.

Director școlar

Macheta Școlii „Tommaso Grossi” din Milano, și copiii cu darurile școlii din via Monte Velino.

Director școlar

De la școala „Gramsci” din Roma macheta și desenele.

Director școlar

Școala „Giovambattista Valente” din Roma.

[Cântec]

Cuvinte ale papei rostite liber

Vă mulțumesc mult pentru întrebări și pentru cadourile care au fost aduse de voi. Aceste lucruri sunt minunate, pentru că nu ați mers să cumpărați ceva de adus, ci ați făcut voi! Ați înțeles? Și acest lucru este important, pentru că ați făcut cu inteligență, cu mâinile, dar și cu inima. Și când un lucru se face cu cele trei lucruri, cu inteligența, cu inima și cu mâinile, este un lucru profund și uman. Cum trebuie să facem lucrurile? Cu ce anume? Să spunem împreună: [copiii repetă] inteligența, inima și mâinile.

Eu voi spune numai un lucru mic, un lucru mic, vă voi pune o ultimă întrebare și plec și vă las liniștiți. De acord? [„Nu”] Ah nu? Nu vreți să fiți liniștiți? Este un lucru pe care îl iau dintr-una din întrebările pe care mi le-ați pus: dacă eu îmi aminteam de prima învățătoare și de școală. Nu uitați niciodată de primii învățători, nu uitați niciodată de școală. De ce? Ascultați bine. Pentru că sunt rădăcinile culturii voastre. Dar ce înseamnă rădăcini? Vă voi da un exemplu. La această întrebare răspundeți. Un copac, căruia îi sunt tăiate rădăcinile, poate să facă flori? [„Nu!”] Sigur? [„Da!”] Un copac fără rădăcini nu poate face flori, și noi ca persoane avem rădăcini? Da, rădăcini spirituale, casa, familia, școala. Pentru aceasta vă spun: nu uitați de școală pentru că sunt rădăcinile culturii voastre. Și dacă un băiat, o fată, un tânăr, o tânără uită de școală, va putea face flori în viață? [„Nu!”] Nu! Un tânăr, o tânără fără rădăcini va putea da rod în viață? [„Nu!”] și va putea face flori? Nu! Rădăcinile. Eu vă voi învăța un cuvânt care înseamnă ceea ce voi niciodată nu trebuie să fiți. Ascultați bine și învățați: „Eu nu trebuie să fiu dezrădăcinat”. L-ați învățat? „Dezrădăcinat”. Ce înseamnă dezrădăcinat? Fără rădăcini. Eu nu trebuie să fiu dezrădăcinat, adică fără rădăcini. Și pentru aceasta a ne aminti de școală, de învățătoare, mereu ne va ajuta să menținem rădăcinile, pentru a aduce flori și roade. Acesta este lucrul pe care voiam să vi-l spun.

Vă spun mulțumesc, multe mulțumiri pentru această frumoasă reuniune. Toată este munca voastră. Și acum vă voi spune: de patru ani vin cu voi, în toți anii vin copiii, tinerii, tinerele, băieții, fetele îmi pun întrebări. Voi știți care a fost întrebarea cea mai interesantă pe care am auzit-o?

Copil

Dacă îți amintești de învățătoarele tale…

Papa Francisc

Aceasta este foarte interesantă. Dar era una și mai interesantă… Vreți să v-o spun? Toți puneau întrebări bune, dar de acum pe la sfârșit, unul care era aici în față mi-a spus: „La ce oră îți dau prânzul?”. [râde, râd].

Vă doresc poftă bună. Domnul să vă binecuvânteze! Vă îmbrățișez pe toți. Ciao!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 09.06.2018
Publicarea pe acest sit: 10.06.2018
Etichete:

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.