Discursul Papei adresat participanților la întâlnirea „Cateheză și cateheți pentru noua evanghelizare”

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la întâlnirea
„Cateheză și cateheți pentru noua evanghelizare”
vineri, 17 septembrie 2021

Iubiți frați și surori, bună ziua și bine ați venit!

Vă primesc cu plăcere, în această ocazie în care ați avut oportunitatea de a vă confrunta, ca responsabili pentru cateheză din Bisericile particulare din Europa, despre primirea noului Directoriu pentru cateheză, publicat anul trecut. Îi mulțumesc ES Mons. Rino Fisichella pentru această inițiativă, care sunt sigur că se va extinde și la Conferințele Episcopale din celelalte continente, pentru ca drumul catehetic comun să fie îmbogățit de atâtea experiențe locale.

M-am întors de la celebrarea Congresului Euharistic Internațional, desfășurat la Budapesta în zilele trecute, iar ocazia este favorabilă pentru a verifica modul în care marea angajare a catehezei poate să fie eficace în opera de evanghelizare dacă își îndreaptă privirea spre misterul euharistic. Nu putem uita că locul privilegiat al catehezei este tocmai celebrarea euharistică, unde frații și surorile se întâlnesc împreună pentru a descoperi tot mai mult modurile diferite ale prezenței lui Dumnezeu în viața lor.

Îmi place să mă gândesc la acel text din Evanghelia lui Matei unde discipolii îl întreabă pe Isus: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?” (26,17). Răspunsul lui Isus manifestă clar că el deja predispusese toate: cunoștea parcursul pe care îl va face un om cu urciorul cu apă, știa despre sala mare deja pregătită la etajul casei (cf. Lc 22,10-12); și, fără a o spune, simțea pe deplin ce era în inimile prietenilor săi pentru ceea ce se va întâmpla în zilele următoare.

Cuvintele inițiale cu care îi trimite sunt: „Mergeți în cetate” (Mt 26,18). Acest amănunt – gândindu-mă la voi și la slujirea voastră – ne face să recitim drumul catehezei ca moment prin care creștinii, care se pregătesc să celebreze culmea misterului credinței, sunt invitați să meargă mai întâi „în cetate”, pentru a întâlni persoane ocupate în activitățile lor zilnice. Cateheza – cum subliniază noul Directoriu, nu este o comunicare abstractă de cunoștințe teoretice de memorat ca și cum ar fi formule de matematică sau de chimie. Este mai degrabă experiența mistagogică a celor care învață să-i întâlnească pe frați acolo unde trăiesc și lucrează, pentru că ei înșiși l-au întâlnit pe Cristos, care i-a chemat să devină discipoli misionari. Trebuie să insistăm pentru a indica inima catehezei: Isus Cristos înviat te iubește și nu te abandonează niciodată! Această primă vestire nu poate să ne găsească niciodată obosiți nici repetitivi în diferitele faze ale drumului catehetic.

Pentru aceasta am instituit slujirea de catehet. Pregătesc ritualul pentru „crearea” – între ghilimele – a cateheților. Pentru ca să simtă comunitatea creștină exigența de a ridica această vocație și de a experimenta slujirea unor bărbați și femei care, trăind din celebrarea euharistică, să simtă mai vie pasiunea de a transmite credința ca evanghelizatori. Catehetul și cateheta sunt martori care se pun în slujba comunității creștine, pentru a susține aprofundarea credinței în concretul vieții zilnice. Sunt persoane care vestesc fără încetare evanghelia milostivirii; persoane capabile să creeze legăturile necesare de primire și apropiere care permit să se guste mai bine cuvântul lui Dumnezeu și să se celebreze misterul euharistic oferind roade de fapte bune.

Îmi amintesc cu iubire de cele două catehete care m-au pregătit pentru Prima Împărtășanie și am continuat raportul cu ele ca preot precum și, cu una dintre ele care încă trăiește, ca episcop. Simțeam un mare respect, precum și un sentiment de mulțumire, fără a-l explica, dar se simțea ca o venerație. De ce? Pentru că erau femeile care m-au pregătit pentru Prima Împărtășanie, împreună cu o soră. Această experiență vreau să v-o spun deoarece pentru mine a fost un lucru frumos, să le însoțesc până la sfârșitul vieții lor, pe amândouă. Și sora, care m-a pregătit la partea liturgică a Împărtășaniei: a murit și eu am fost acolo, cu ea, însoțind-o. Există o apropiere, o legătură foarte importantă cu cateheții.

Așa cum am spus lunea trecută în catedrala din Bratislava, evanghelizarea nu este simplă repetare a trecutului, niciodată. Marii sfinți evanghelizator, precum Ciril și Metodiu, precum Bonifaciu, au fost creativi, cu creativitatea Duhului Sfânt. Au deschis drumuri noi, au inventat limbaje noi, „alfabete” noi, pentru a transmite evanghelia, pentru înculturarea credinței. Asta cere să știm să ascultăm oamenii, să ascultăm popoarele cărora le vestim: să ascultăm cultura lor, istoria lor; să ascultăm nu superficial, gândindu-ne deja la răspunsurile pre-confecționate pe care le avem în valiză, nu! Să ascultăm cu adevărat, și să punem în confruntare acele culturi, acele limbaje, mai ales ceea ce nu este spus, ceea ce nu este exprimat, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos evanghelie vie. Și repet întrebarea: nu aceasta este misiunea cea mai urgentă a Bisericii în rândul popoarelor din Europa? Marea tradiție creștină a continentului nu trebuie să devină un obiect istoric, altminteri nu mai este „tradiție”! Tradiția ori este vie, ori nu este. Și cateheza este tradiție, este tradere, dar tradiție vie, de la inimă la inimă, de la minte la minte, de la viață la viață. Așadar: pasionați și creativi, cu stimulentul Duhului Sfânt. Am folosit cuvântul „pre-confecționat” pentru limbaj, dar îmi este frică de cateheții cu inima, atitudinea și fața „pre-confecționate”. Nu. Ori catehetul este liber, ori nu este catehet. Catehetul se lasă lovit de realitatea pe care o găsește și transmite evanghelia cu o creativitate mare, ori nu este catehet. Gândiți-vă bine la acest lucru.

Preaiubiților, prin voi aș vrea să ajungă mulțumirea mea personală la miile de catehete și cateheți din Europa. Mă gândesc îndeosebi la cei care, începând de săptămânile următoare, vor dedica mare angajare copiilor și tinerilor care se pregătesc să completeze parcursul lor de inițiere creștină. Dar mă gândesc la toți și la fiecare. Fecioara Maria să mijlocească pentru voi, ca să fiți mereu asistați de Duhul Sfânt. Vă însoțesc cu rugăciunea mea și cu binecuvântarea apostolică. Și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

[Binecuvântare]

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 17.09.2021
Publicarea pe acest sit: 17.09.2021
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.