Conferința de presă a Papei la întoarcerea din Ungaria și Slovacia

Conferința de presă a Sfântului Părinte Papa Francisc
la întoarcerea din vizita din Ungaria și Slovacia
27 ianuarie 2019

Matteo Bruni:

Bună ziua, Sanctitate. Mulțumim pentru aceste zile care s-au deschis cu adorația euharistică la Budapesta și încheiate cu celebrarea și rugăciunea, unită, în această dimineață la Šaštin. Între cele două momente, atâtea imagini, atâtea cuvinte, atâtea întâlniri, și este frumos că s-a putut relua întâlnirea personală. Frumoasă și participarea și bucuria poporului lui Dumnezeu, în aceste zile.

Aceste zile le reparcurgem prin întrebările jurnaliștilor.

Prima întrebare vine de la un jurnalist ungur, domnul István Károly Kuzmányi , de la Magyar Kurír.

István Károly Kuzmányi , de la Magyar Kurír:

Sfinte Părinte, vă mulțumim pentru vizita dumneavoastră la Budapesta unde l-ați citat pe cardinalul Mindszenty care a spus: „Dacă sunt un milion de unguri care se roagă, nu-mi este frică de ziua de mâine”. Și iată întrebarea mea: de ce ați decis, după 21 de ani, să participați ca papă la Congresul Euharistic Internațional și ce credeți că putem face, noi ungurii, pentru asta? Mulțumesc.

Papa Francisc:

Bine, mulțumiri, multe mulțumiri. La început nu se înțelegea bine: „Dar vine numai la ceremonie, și pe noi ungurii nu ne vizitează?”, și cineva se gândea rău. Nu. Eu am explicat că era planificată deja – dar în minte – vizita în Slovacia, și am început-o după aceea. Dar am promis președintelui vostru, cu care m-am întâlnit – aceasta este a treia oară când îl întâlnesc –, am promis să văd anul viitor sau celălalt să pot veni, pentru că sunt multe valorile ungurilor… M-a impresionat simțul ecumenismului, de exemplu, pe care voi îl aveți, cu o profunzime mare, mare, mare. Și asta m-a impresionat.

În general, Europa – o spun mereu, o repet – trebuie să ia visele celor mari, ale părinților săi fondatori ai Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu este – să spunem – o reuniune pentru a face lucruri…, este un fapt foarte spiritual, există un spirit la baza Uniunii Europene, pe care au visat-o Schumann, Adenauer, De Gasperi, acești mari: să ne întoarcem acolo. Pentru că există un pericol: ca să fie numai un birou de gestiune, Uniunea Europeană, și asta nu merge. Trebuie să meargă chiar la mistică [la spirit], să caute rădăcinile Europei și să le ducă înainte. Este adevărat că unele interese, probabil non-europene, încearcă să folosească Uniunea Europeană pentru colonizările ideologice, și asta nu merge. Nu, Uniunea Europeană trebuie să fie independentă în ea însăși și toate țările la același nivel, inspirați de visul marilor fondatori. Aceasta este ideea mea. Și voi ungurii: cu voi am fost anul trecut [în urmă cu doi ani] în Transilvania. A fost foarte frumoasă acea Liturghie în maghiară!

Matteo Bruni:

Mulțumim, dr. Kuzmányi. A doua întrebare vine de la Bohumil Petrik, de la Dennik Standard.

Bohumil Petrik, de la Dennik Standard:

Dennik Standard cu RTVS întrebăm: vaccinarea i-a divizat pe creștini, și în Slovacia. Dumneavoastră spuneți că este tocmai un act de iubire a face vaccinul. Și atunci, când nu se face vaccinul, cum ați numi asta? De ce chiar și unii credincioși s-au simțit discriminați. Există și diferite abordări în diferitele dieceze cu privire la acest punct: și înainte de vizita dumneavoastră, puteau avea acces la evenimentele papale numai cei vaccinați, apoi s-a schimbat, putea și cei cu testare, și așa mai departe. Deci, noi toți am vrea să știm: cum să ne reunim, cum să ne reconciliem cu privire la această temă?

Papa Francisc:

Acest lucru este important. Este un pic straniu, pentru că omenirea are o istorie de prietenie cu vaccinurile: când eram copii, și pojarul, celălalt, poliomielită… Toți copiii au fost vaccinați și nimeni nu spunea „of”… Aici a venit asta. Probabil, asta a venit datorită virulenței și nesiguranței nu numai a pandemiei, ci și a diversității vaccinurilor, precum și datorită faimei unor vaccinuri acre nu sunt potrivite sau sunt un pic mai mult decât apa distilată. Asta a creat în oameni o frică. După aceea, alții spun că este un pericol deoarece cu vaccinul intră înăuntru virusul, și atâtea argumentări care au creat această dezbinare. Și în Colegiul cardinalilor sunt unii „negaționiști” și unul dintre aceștia, sărăcuțul, este internat cu virus. Eh, ironia vieții… Da, eu nu știu să explic bine: unii explică asta prin diversitatea proveniențelor vaccinurilor care nu sunt suficient de experimentate și le este frică. Dar trebuie clarificat și vorbit cu seninătate despre asta. În Vatican, toți vaccinați, în afară de un mic grup care se studiază cum să fie ajutați.

Matteo Bruni:

Mulțumim, Bohumil, mulțumim, Sanctitate. A treia întrebare vine de la Daniel Verdú Palay de la El Pais.

Daniel Verdú Palay de la El Pais:

Bună ziua, Sanctitate, cum vă simțiți? Duminică dimineață dumneavoastră v-ați întâlnit cu primul ministru Viktor Mihály Orbán; sunt cunoscute sau se pot înțelege unele din divergențele dumneavoastră despre teme precum migranții, Europa, naționalismele… Voiam să vă întreb și să știu cum a mers reuniunea, dacă ați atins tema migranților, care acum va redeveni foarte importantă cu criza din Afganista, și ce părere aveți despre legile pe care el le-a promulgat despre homosexuali. Vă întrebăm asta și pentru că noi credem că dumneavoastră i-ați cerut să nu lase să moară Ungaria creștină, dar ascultând discursurile dumneavoastră din aceste zile ar părea că uneori aceste politici sunt cele care ucid valorile creștine.

Papa Francisc:

Foarte bine. Eu am fost vizitat, pentru că a venit președintele la mine, a avut această politețe, această gentilețe, a venit – este a treia oară că îl întâlnesc – a venit cu primul ministru și cu vice-prim ministrul, erau trei. Dar a vorbit președintele. Prima temă a fost ecologia. Într-adevăr, chapeau (jos pălăria!) vouă ungurilor pentru conștiința ecologică pe care o aveți. impresionant. Mi-a explicat cum purifică fluviile…, atâtea lucruri pe care eu nu le știam! Și acesta a fost lucrul principal. Apoi eu am întrebat despre vârsta medie, pentru că sunt preocupat de iarna demografică. În Italia, dacă nu greșesc, vârsta medie este 47 și cred că Spania și mai rău. Atâtea sate goale sau cu câteva zeci de bătrâni… este o preocupare serioasă… Cum se rezolvă? Și acolo președintele mi-a explicat – tot președintele – mi-a explicat legea pe care o au pentru a ajuta cuplurile tinere să se căsătorească, să aibă copii. Este interesant. Este o lege… nu știu… se aseamănă destul de mult cu cea franceză, dar mai dezvoltată. Pentru aceasta francezii nu au drama pe care o are Spania și pe care o avem noi [în Italia]. Mi-au explicat asta și acolo au adăugat ceva tehnic amândoi, primul ministru și vicele, cum era această lege. Și după aceea… despre ce altceva au vorbit? Despre migrații nimic, nu, nu s-a vorbit. Și apoi ne-am întors asupra ecologiei, precum și asupra familiei, în sensul a ceea ce eu întrebam, și se vede că sunt atâția tineri, atâția copii. Dar și în Slovacia: eu am rămas uimit, atâția copii și atâtea cupluri tinere, și aceasta este o promisiune. Acum provocarea este de a căuta locuri de muncă, pentru ca să nu meargă în afară, pentru că dacă nu sunt locuri de muncă, vor merge în afară să caute de lucru. Acestea au fost lucrurile. A vorbit mereu președintele și ambii miniștrii adăugau unele date precise. A fost un climat frumos. Și a durat suficient, cred că 35-40 de minute.

Matteo Bruni:

Mulțumim, Sanctitate; mulțumim, Daniel. A patra întrebare vine de la Jerry O’Connell, care pune o întrebare pentru American Magazine.

Jerry O’Connell, American Magazine:

Mai întâi, că toți suntem bucuroși că intervenția chirurgicală a produs un rezultat splendid, că dumneavoastră ați întinerit.

Papa Francisc:

Mi-a spus cineva că voia să facă și el intervenția, nu știu cine era, am auzit… Dar n-a fost un lucru estetic!

Jerry O’Connell, American Magazine:

Sfinte Părinte, dumneavoastră ați spus adesea că toți suntem păcătoși și că Euharistia nu este un premiu pentru cei perfecți, ci un medicament și un aliment pentru cei slabi. Așa cum știți, în Statele Unite, în special după ultimele alegeri, dar și din 2004 încoace, a exista între episcopi o discuție dacă să se dea împărtășania politicienilor care au susținut legi în favoarea avortului și a dreptului femeii de a alege. Și așa cum știți, există episcopi care vor să refuze împărtășania președintelui și altor înalte funcții; există alți episcopi care sunt contrari, există unii episcopi care spun: „Nu trebuie folosită Euharistia ca armă”. Întrebarea mea, Sfinte Părinte: dumneavoastră ce părere aveți despre toată această realitate și ce-i sfătuiți pe episcopi? Apoi, a doua întrebare: dumneavoastră, ca episcop, în toți acești ani, ați refuzat public Euharistia vreunuia dintre aceștia?

Papa Francisc:

Nu, eu n-am refuzat niciodată Euharistia nimănui, nimănui. Nu știu dacă a venit cineva care era în această condiție, dar eu niciodată, niciodată n-am refuzat Euharistia. Și asta deja ca preot. Niciodată. Dar niciodată n-am fost conștient că am în fața mea o persoană cum o descrieți dumneavoastră, acest lucru este adevărat. Pur și simplu, singura dat când am avut un pic… un lucru simpatic, a fost când am mers să celebrez Liturghie la o casă de odihnă și eram în salon și am spus: „Cine vrea să primească Împărtășanie, să ridice mâna”: toți, bătrânei, bătrânele, toți voiau Împărtășania, și când am dat Împărtășania unei doamne mi-a prins mâna și mi-a spus: „Mulțumesc, părinte, mulțumesc. Sunt evreică…”. Eu am spus: „Nu… Și cel pe care ți l-am dat este evreu… Înainte”. Acesta este singurul lucru straniu, dar doamna se împărtășise înainte, mi-a spus după aceea. Nu. Împărtășania nu este un premiu pentru cei perfecți. să ne gândim la Port Royal, la problema lui Angélique Arnaud, la jansenism: cei perfecți se pot împărtăși. Împărtășania este un dar, un cadou; prezența lui Isus în Biserica sa și în comunitate. Aceasta este teologia. După aceea, cei care nu sunt în comunitate nu pot primi Împărtășania, ca această doamnă evreică; însă Domnul a voit s-o premieze fără ca eu să știu. De ce? Pentru că sunt în afara comunității, ex-comunitate – excomunicați, se numesc. Este un termen dur, dar asta înseamnă că nu sunt în comunitate, fie pentru că nu aparțin, nu sunt botezați, fie pentru că s-au îndepărtat datorită unor lucruri.

Al doilea, problema avortului. Avortul este mai mult decât o problemă, avortul este o crimă. Avortul… fără jumătăți de cuvinte: cine face un avort, ucide. Luați orice carte de embriologie, din acelea pe care le studiază studenții în facultățile de medicină. A treia săptămână de la concepere, la a treia săptămână, de atâtea ori înainte ca mama să-și dea seama de asta, toate organele sunt deja acolo, toate, și ADN-ul. Nu este o persoană? Este o viață umană, clar. Și această viață umană trebuie respectată. Acest principiu este așa de clar și celui care nu-l poate înțelege i-aș pune două întrebări: este corect să ucizi o viață umană pentru a rezolva o problemă? Științific este o viață umană. A doua întrebare: este corect să închiriezi un călău pentru a rezolva o problemă? Asta am spus public lui Jordi Evole când am făcut [interviul]… Am spus-o alaltăieri la Cope [radio catolic spaniol], am voit s-o repet… și asta e. A nu merge cu probleme stranii. Științific este o viață umană. Cărțile ne învață. Eu întreb: este corect a o elimina, pentru a rezolva o problemă? Pentru aceasta Biserica este așa de dură cu privire la această temă, pentru că, dacă acceptă asta, este ca și cum ar accepta crima zilnică. Îmi spunea un șef de stat că scăderea populației a început de la ei, au un gol al vârstei, pentru că în acei ani a fost o lege despre avort așa de puternică încât au făcut șase milioane de avorturi, se calculează, și asta a lăsat o scădere foarte mare în societatea din țara aceea. Acum să mergem la acea persoană care nu este în comunitate, nu poate primi Împărtășania, pentru că este în afara comunității, și asta nu este o pedeapsă. Nu, tu ești în afară. Împărtășania înseamnă unirea cu comunitatea. Însă problema nu este teologică, acest lucru este simplu, problema este pastorală, cum gestionăm pastoral acest principiu noi episcopii. Și dacă vedem istoria Bisericii, vom vedea că de fiecare dată când episcopii nu au gestionat o problemă ca păstori, s-au aliniat după viața politică, după problema politică. Pentru a nu gestiona bine o problemă s-au aliniat după versantul politic. Să ne gândim la noaptea sfântului Bartolomeu: „Eretici! Da, erezia este foarte gravă, să-i decapităm pe toți!”. Nu, este un fapt politic. Să ne gândim la Ioana d’Arc, la această viziune, să ne gândim la vânătoarea de vrăjitoare… mereu. Să ne gândim la Campo de’ Fiori, la Savonarola, la toți acești oameni: când Biserica pentru a apăra un principiu nu face asta în mod pastoral, se aliniază după un plan politic. Și acesta lucru așa a fost mereu, este suficient să privim istoria. Și ce trebuie să facă păstorul? Să fie păstor. Să fie păstor și să nu condamne, să nu condamne: să fie păstor. Dar și păstorul celor excomunicați? Da, este păstor și trebuie să fie păstor cu el, să fie păstor cu stilul lui Dumnezeu. Și stilul lui Dumnezeu este apropiere, compasiune și duioșie. Toată Biblia spune asta. Apropiere, deja în Deuteronom, în care îi spune lui Israel: „Spune-mi, care popoare au dumnezei așa de aproape cu mă ai tu pe mine?”. Apropiere, compasiune. Domnul are compasiune față de noi. Să citim Ezechiel, să citim Osea. Un păstor care nu știe să gestioneze cu stilul lui Dumnezeu, alunecă și se pune în atâtea lucruri care nu sunt de păstor.

Pentru mine… N-aș vrea să particularizez, pentru că dumneavoastră ați vorbit despre Statele Unite, pentru că nu cunosc bine detaliile, dau principiul. Dumneavoastră îmi puteți spune: dacă dumneavoastră sunteți aproape, sunteți duios, sunteți compătimitor față de o persoană, i-ați da Împărtășania? Aceasta este o ipoteză. Fii păstor, păstorul știe trebuie să facă în fiecare moment, dar ca păstor. Dar dacă iese din această pastoralitate a Bisericii, imediat devine un politician. Asta o veți vedea în toate denunțurile, în toate condamnările non-pastorale pe care le face Biserica. Cred că un păstor poate acționa bine cu acest principiu. Principiile sunt ale teologiei. Pastorația este teologia și Duhul Sfânt care te conduce să faci asta cu stilul lui Dumnezeu. Eu aș îndrăzni să spună până aici. Dacă dumneavoastră îmi spuneți: dar se poate da sau nu se poate da? Este cazuistică, aceea, s-o spună teologii. Vă amintiți dumneavoastră de furtuna care s-a pornit cu Amoris laetitia, când a ieșit acel capitol de însoțire pentru soții despărțiți, divorțați: „Erezie, erezie!”. Mulțumire fie lui Dumnezeu că era acolo cardinalul Schönborn care este un mare teolog și a clarificat lucrurile. Însă mereu această condamnare, condamnare… Gata cu excomunicarea, vă rog să nu mai punem excomunicare. Sărmanii oameni, sunt fii ai lui Dumnezeu, sunt în afară temporar, dar sunt fii ai lui Dumnezeu și vor și au nevoie de apropierea noastră pastorală. Apoi păstorul rezolvă lucrurile așa cum o spune Duhul.

Matteo Bruni:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Mulțumim, Jerry. Următoarea întrebare, poate că avem timp pentru o altă întrebare din partea lui Stefano Maria Paci de la SkyTg24. Te rog, Stefano.

Stefano Maria Paci de la SkyTg24:

Bună ziua, Sfinte Părinte, eu cred, cunoscându-vă, că acest mesaj pe care urmează să vi-l dau, dumneavoastră îl veți considera un soi de cadou. Știind că eu călătoresc în avion cu dumneavoastră, mi-a cerut să vi-l dau, mi l-a trimis aseară Edith Bruck, scriitoarea evreică deportată la Auschwitz la 13 ani, câștigătoare a premiului Strega giovani anul acesta, și dumneavoastră, fapt cu totul neobișnuit, ați mers acasă la ea în centrul Romei pentru o întâlni. Este un mesaj lung semnat „Sora dumneavoastră Edith”, în care vă mulțumește pentru apelurile și gesturile dumneavoastră împotriva antisemitismului în această călătorie. Primele cuvinte sunt: „Iubite papa Francisc, cuvintele dumneavoastră despre antisemitism care nu este niciodată dezrădăcinat astăzi sunt mai actuale ca oricând, nu numai în țările pe care le vizitați ci în toată Europa”.

Papa Francisc:

Este adevărat acest lucru. Antisemitismul este la modă acum, învie. Este un lucru urât, urât, urât.

Stefano Maria Paci:

Și întrebarea este despre familie, dumneavoastră ați vorbit despre asta cu autoritățile ungare, ați vorbit din ou despre asta ieri la întâlnirea cu tinerii. Și de la Strasbourg a venit chiar ieri știrea despre o rezoluție a Parlamentului European care invită statele membre să recunoască și căsătoriile homosexuale și respectivele raporturi de părinți. Sfinte Părinte, care este gândirea dumneavoastră în această privință?

Papa Francisc:

Am vorbit clar despre asta. Căsătoria este un sacrament. Căsătoria este un sacrament. Biserica nu are puterea de a schimba sacramentele așa cum le-a instituit Domnul. Acestea sunt legi care încearcă să ajute situația atâtor oameni, cu orientare sexuală diferită. Și acest lucru este important, ca să fie ajutați oamenii. Însă fără a impune lucruri care, prin natura lor, în Biserică nu merg. Dar dacă ei vor să ducă viața împreună, un cuplu homosexual, statele au posibilitatea să-i susțină civil, să le dea siguranță de moștenire, de sănătate… Francezii au lege despre asta, nu numai pentru homosexuali, pentru toate persoanele care vor să se asocieze. Însă căsătoria este căsătoria. Asta nu înseamnă a condamna persoanele care sunt așa, nu, vă rog, sunt frați noștri și surorile noastre. Trebuie să-i însoțim. Însă căsătoria ca sacrament este clară, este clară. Că există legi civile care… De exemplu, trei văduve care vor să se asocieze într-o lege pentru a avea serviciul sanitar, pentru a avea după aceea moștenirea între ele, dar se fac aceste lucruri. Acesta este Pacs (Le pacte civil de solidarité) francez, dar nu are nimic de-a face cu cuplurile homosexuale; cuplurile homosexuale pot să-l folosească, pot să-l folosească, dar căsătoria ca sacrament este bărbat-femeie. Uneori, cu privire la ceea ce spuneam eu, se creează dezorientare. Da, trebuie, toți egali, să-i respectăm pe toți; Domnul este bun și îi va mântui pe toți. Asta să n-o spuneți cu glas tare [râde], dar Domnul vrea mântuirea tuturor. Dar, vă rog, nu faceți ca Biserica să renege adevărul său. Atâția, atâtea persoane cu orientare homosexuală se apropie de sacramentul Pocăinței și se apropie pentru a cere sfat de la preoți, iar Biserica îi ajută să meargă înainte în propria viață, dar sacramentul căsătoriei nu merge. Mulțumesc.

Matteo Bruni:

Mulțumim, Sfinte Părinte…

Papa Francisc:

Și mulțumesc și vouă! Vreți un lucru frumos despre o persoană dintre voi? Asta o las ca un florilegiu înainte de a pleca. Se spunea că această jurnalistă este la dispoziție 24 de ore pentru lucru, că mereu îi lasă pe ceilalți mai întâi, ea în spate, și că mereu dă cuvântul celorlalți și ea liniștită. Frumos, despre un jurnalist, ca să se spună asta, și asta o spune Manuel Beltran despre Eva Fernandez a noastră. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 15.09.2021
Publicarea pe acest sit: 17.09.2021
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.