Discursul Papei adresat participanţilor la Forumul Internaţional al Tinerilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Forumul Internațional al Tinerilor
sâmbătă, 22 iunie 2019

Preaiubiți tineri,

Sunt foarte fericit să vă întâlnesc la sfârșitul celui de-al XI-lea Forum Internațional al Tinerilor, organizat de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață cu obiectivul de a promova punerea în practică a Sinodului 2018 despre tema Tinerii, credința și discernământul vocațional. Îl felicit pe cardinalul Farrell și pe toți colaboratorii săi pentru această inițiativă, care recunoaște în voi, tinerii, pe primii protagoniști ai convertirii pastorale atât de dorite de părinții sinodali. Acest cuvânt „protagonist” nu este un gest de diplomație și de bunăvoință, ori sunt protagoniști ori nu sunt nimic; ori sau în fața trenului ori vor ajunge în ultimul vagon, târâți de maree. Protagoniști. Voi sunteți tineri în acțiune într-o Biserică sinodală și pentru aceasta ați meditat și ați reflectat în ultimele zile.

Îi mulțumesc cardinalului Farrell pentru cuvintele sale, îți mulțumesc ție pentru lectura proclamației finale și îi mulțumesc cardinalului Baldisseri, care a condus Sinodul, pentru prezența sa. Mulțumesc.

Documentul final al ultimei Adunări sinodale recunoaște „în episodul discipolilor din Emaus (cf. Lc24,13-35) un text paradigmatic pentru a înțelege misiunea eclezială în raport cu generațiile tinere” (nr. 4). Când cei doi discipoli s-au așezat la masă cu Isus, el „a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut” (Lc 24,30 șu). Este o întâmplare că ați putut celebra solemnitatea Corpus Domini chiar în zilele în care v-ați reunit pentru această întâlnire? Oare nu vrea Domnul să deschidă inimile voastre încă o dată și să vă vorbească prin acest text din Evanghelie?

Experiența pe care discipolii din Emaus au trăit-o i-a determinat în mod irezistibil să pornească din nou la drum, cu toate că parcurseseră deja unsprezece kilometri. Se întuneca, dar lor nu le mai este frică să meargă noaptea, pentru că este Cristos cel care le luminează viața. Și noi, într-o zi, l-am întâlnit pe Domnul pe drumul vieții noastre. Și, ca discipolii din Emaus, suntem chemați să ducem lumina lui Cristos în noaptea lumii. Voi, dragi tineri, sunteți chemați să fiți lumina în noaptea atâtor tineri de vârsta voastră care încă nu cunosc bucuria vieții noi în Isus.

Cleopa și celălalt discipol, după ce l-au întâlnit pe Isus, au simțit nevoia vitală de a fi cu comunitatea lor. Nu este adevărată bucurie dacă n-o împărtășim cu alții. „Cât de frumos și cât de plăcut este ca frații să trăiască împreună!” (Ps 133,1). Îmi imaginez că sunteți bucuroși că ați participat la acest Forum. Și acum când se apropie momentul de a vă saluta, poate că deja simțiți o anumită nostalgie… Și Roma va fi mai liniștită. Este normal ca să fie așa. Face parte din experiența umană. Și discipolii din Emaus nu voiau ca „oaspetele misterios” al lor să plece… „Rămâi cu noi”, spuneau ei, încercând să-l convingă să rămână cu ei. În alte episoade din Evanghelie apare tot acest sentiment. De exemplu, ne amintim de schimbarea la față, când Petru, Iacob și Ioan voiau să facă niște corturi și să rămână pe munte. Sau atunci când Maria Magdalena l-a întâlnit pe Cel Înviat și voia să-l rețină. Însă „Trupul său înviat nu este o comoară de închis, ci un Mister de împărtășit” (Documentul final al Sinodului, 115). Pe Isus îl întâlnim, mai ales, în comunitate și pe străzile lumii. Cu cât îl ducem mai mult altora, cu atât îl vom simți mai prezent în viețile noastre. Și sunt sigur că voi veți face asta, când vă veți întoarce în locurile voastre de origine. Textul despre Emaus spune că Isus a aprins un foc în inimile discipolilor (cf. Lc 24,32). Așa cum știți, focul, pentru a nu se stinge, trebuie să se extindă, pentru a nu deveni cenușă, trebuie să se propage. De aceea alimentați și răspândiți focul lui Cristos care este în voi!

Dragi tineri, repet încă o dată: voi sunteți astăzi-ul lui Dumnezeu, astăzi-ul Bisericii! Nu numai viitorul, nu, astăzi-ul. Ori vi-l jucați astăzi, ori veți pierde meciul. Astăzi. Biserica are nevoie de voi pentru a fi pe deplin ea înseși. Ca Biserică, voi sunteți Trupul Domnului Înviat prezent în lume. Vă cer să vă amintiți mereu că sunteți membre al unui singur trup, ale acestei comunități. Sunteți legați unii cu alții și singuri nu veți supraviețui. Aveți nevoie unii de alții pentru a marca într-adevăr diferența într-o lume tot mai tentată de diviziuni. Luați în considerare asta: într-o lume în care sunt tot mai mult diviziunile și diviziunile aduc cu sine conflicte și dușmănii, voi trebuie să fiți mesajul de unitate, că merită de urmat acest drum. Numai mergând împreună vom fi cu adevărat puternici. Cu Cristos, Pâinea vieții care ne dă forță pentru drum, să ducem lumina focului său în nopțile din această lume!

Aș vrea să profit de ocazie pentru a vă da un anunț important. Așa cum știți, drumul de pregătire a Sinodului din 2018 a coincis în mare parte cu parcursul spre ZMT din Panama, care a avut loc după numai trei luni. În mesajul meu din 2017 adresat tinerilor am exprimat dorința ca să fie o mare sintonie între aceste două căi, încredințând această intenție mijlocirii puternice a Mariei (cf. și Document pregătitor, III, 5). Ei bine! Următoarea ediție internațională a ZMT va fi la Lisabona în 2022. Pentru această etapă a pelerinajului intercontinental al tinerilor am ales ca temă: „Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă” (Lc 1,39). Pentru cei doi ani precedenți vă invit să meditați asupra textelor: Tinere, îți zic, scoală-te! (cf. Lc 7,14 și Christus vivit, 20) și Ridică-te! Te constitui martor al lucrurilor pe care le-ai văzut! (cf. Fap 26,16). Cu asta, doresc și de această dată ca să fie o mare sintonie între parcursul spre ZMT din Lisabona și drumul post-sinodal. Nu ignorați glasul lui Dumnezeu care vă determină să vă ridicați și să urmați căile pe care El le-a pregătit pentru voi. Ca și Maria și împreună cu ea, fiți în fiecare zi purtători ai bucuriei sale și ai iubirii sale. Ridicându-se, Maria a plecat în grabă și în grabă a mers să o viziteze pe verișoara sa. Mereu gata, mereu în grabă, dar nu neliniștiți. Vă cer să vă rugați pentru mine și acum vă binecuvântez. Toți împreună, fiecare în limba sa, dar toți împreună să ne rugăm „Bucură-te, Marie”: „Bucură-te, Marie…”.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.06.2019
Publicarea pe acest sit: 22.06.2019
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.