Discursul Papei adresat delegaţiei Federației Internaționale a Asociațiilor Medicilor Catolici

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat delegației Federației Internaționale
a Asociațiilor Medicilor Catolici

sâmbătă, 22 iunie 2019

Domnule cardinal,
Domnule președinte,
Iubiți frați și surori,

Vă spun bun-venit și îi mulțumesc cardinalului Turkson pentru cuvintele sale respectuoase. Am apreciat că, în această întâlnire a voastră, ați voi să faceți un act deosebit de consacrare la Preasfânta Inimă a lui Isus și asigur rugăciunea mea pentru ca el să fie rodnic pentru fiecare dintre voi. Aș vrea să împărtășesc cu voi câteva reflecții simple.

Primele comunități creștine l-au prezentat adesea pe Domnul Isus ca un „medic” scoțând în evidență atenția constantă și plină de compasiune pe care El o avea față de cei care sufereau de orice fel de boală. Misiunea sa consta înainte de toate în a fi aproape de persoanele bolnave sau marcate de dezabilitate, în special de acelea care din această cauză erau disprețuite și marginalizate. În acest mod Isus frânge judecata de condamnare care adesea îl eticheta pe bolnav ca păcătos; cu această apropiere compătimitoare El manifestă iubirea infinită a lui Dumnezeu Tatăl față de fiii săi mai nevoiași.

De aceea îngrijirea persoanelor bolnave apare una din dimensiunile constitutive ale misiunii lui Cristos; și pentru aceasta a rămas așa și în misiunea Bisericii. În Evanghelii este evidentă legătura puternică între predica lui Cristos și gesturile de vindecare pe care El le face pentru cei care sunt „cei care sufereau de diferite boli și erau apăsați de chinuri: posedați, lunatici și paralizați” – așa spune Matei (4,24).

Este important și modul în care Isus se îngrijește de bolnavi și de suferinzi. El adesea atinge aceste persoane și se lasă atins de ele, și în cazurile în care ar fi interzis. Așa face de exemplu cu femeia care de mulți ani suferea de hemoragie: El se simte atins, percepe forța vindecătoare care iese din El și când acea persoană mărturisește în genunchi ceea ce a făcut, îi spun: „Fiică, credința ta te-a salvat. Mergi în pace!” (Lc 8,48).

Pentru Isus, a îngriji înseamnă a se apropia de persoană, chiar dacă uneori sunt unii care ar vrea să-l împiedice, ca în cazul orbului Bartimeu, la Ierihon. Isus spune să-l cheme și îl întreabă: „Ce vrei să fac pentru tine?” (Mc 10,51). Poate să surprindă că „medicul” întreabă persoana suferindă ce anume așteaptă de la el. Dar asta scoate în evidență valoarea cuvântului și a dialogului în raportul de îngrijire. A îngriji, pentru Isus, înseamnă a intra în dialog pentru a face să se evidențieze dorința ființei umane și puterea dulce a Iubirii lui Dumnezeu, activă în Fiul său. Pentru că a îngriji înseamnă a începe un drum: un drum de alinare, de mângâiere, de reconciliere și de vindecare. Când o anumită îngrijire este dată cu iubire sinceră față de celălalt, se lărgește orizontul persoanei care este îngrijită, pentru că ființa umană este una: este unitate de spirit, suflet și trup. Și asta se vede bine în activitatea lui Isus: El nu vindecă niciodată o parte, ci toată persoana, integral. Uneori pornind de la trup, uneori de la inimă – adică iertând păcatele sale (cf. Mc 2,5) -, dar întotdeauna pentru a vindeca totul.

În sfârșit, îngrijirea lui Isus coincide cu ridicarea persoanei și trimiterea celui sau celei de care s-a apropiat și l-a vindecat. Sunt numeroși bolnavii care, după ce au fost vindecați de Cristos, devin discipolii și adepții săi.

Așadar, Isus se apropie, se îngrijește, vindecă, reconciliază, cheamă și trimite: după cum se vede, relația cu persoanele oprimate de boli și infirmități este pentru El o relație personală, bogată, nu mecanică, nu la distanță.

Și la această școală a lui Isus medic și frate al celor suferinzi sunteți chemați voi medici care credeți în El, membri ai Bisericii sale. Chemați să vă apropiați de cei care trec prin momente de încercare din cauza bolii.

Sunteți chemați să dați îngrijirile cu delicatețe și respectare a demnității și a integrității fizice și psihice a persoanelor.

Sunteți chemați să ascultați cu atenție, pentru a răspunde cu vorbe potrivite, care să însoțească gesturile de îngrijire făcându-le mai umane, deci și mai eficace.

Sunteți chemați să încurajați, să mângâiați, să ridicați, să dați speranță. Nu se poate îngriji și să fim îngrijiți fără speranță; în asta toți suntem nevoiași și recunoscători lui Dumnezeu, care ne dăruiește speranța. Dar recunoscători și față de cei care lucrează în cercetarea medicală.

În ultimii o sută de ani, progresele au fost foarte mari. Există noi terapii și numeroase tratamente în stare de experimentare. Toate aceste îngrijiri erau inimaginabile în generațiile trecute. Putem și trebuie să alinăm suferința și să educăm pe fiecare să devină mai responsabil de propria sănătate și de sănătatea vecinilor și rudelor. Trebuie să ne amintim că a îngriji înseamnă a respecta darul vieții de la început până la sfârșit. Nu noi suntem proprietarii: viața ne este încredințată, iar medicii sunt slujitorii ei.

Misiunea voastră este în același timp o mărturie de umanitate, un mod privilegiat de a arăta, de a face să se simtă că Dumnezeu, Tatăl nostru, se îngrijește de fiecare persoană, fără deosebire. El vrea să se folosească pentru asta și de cunoștințele noastre, de mâinile noastre și de inima noastră, pentru a îngriji și a vindeca fiecare ființă umană, pentru că El vrea să dea fiecăruia viață și iubire.

Asta cere de la voi competență, răbdare, forță spirituală și solidaritate fraternă. Stilul unui medic catolic unește profesionalitatea cu capacitatea de colaborare și cu rigoarea etică. Și toate acestea merg în folosul fie al bolnavilor fie al ambientului în care lucrați. Foarte des – știm asta – calitatea unei secții este dată nu atât de bogăție de instrumentare cu care este dotată, ci de nivelul de profesionalitate și de umanitate al medicului primar și al echipei de medici. Asta o vedem în fiecare zi, atâția oameni simpli care merg în spital: „Eu aș vrea să merg la acel doctor, la acea doctoriță – De ce? – Pentru că simt apropierea, simt dăruirea”.

Reînnoindu-vă încontinuu, luând din izvoarele Cuvântului lui Dumnezeu și ale sacramentelor, veți putea desfășura bine misiunea voastră și Duhul vă va da darul discernământului pentru a înfrunta situațiile delicate și complexe și pentru a spune cuvintele potrivite în modul potrivit și tăcerea potrivită în momentul potrivit.

Iubiți frați și surori, știu că deja faceți asta, dar vă îndemn să vă rugați pentru cei pe care îi îngrijiți și pentru colegii care lucrează împreună cu voi. Și nu uitați să vă rugați și pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.06.2019
Publicarea pe acest sit: 22.06.2019
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.