Discursul Papei adresat participanților la congresul de drept canonic răsăritean

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la al 24-lea congres internațional
al Societății pentru Dreptul Bisericilor Răsăritene cu tema
„50 de ani de întâlnire între Bisericile răsăritene:
cum ajută dreptul canonic dialogul ecumenic”
joi, 19 septembrie 2019

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Adresez salutul meu cordial vouă tuturor, președintelui, căreia îi mulțumesc pentru cuvintele sale, și tuturor profesorilor și experților de drept canonic membri ai Societății pentru Dreptul Bisericilor Răsăritene. Vă adresez felicitările mele pentru a cincizecea aniversare a Societății, întemeiate aici la Roma în 1969, puțin după Conciliul al II-lea din Vatican. Fondator și creator a fost părintele Ivan Žužek, care a lucrat mult la Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene. Vă sunt recunoscător pentru vizita voastră, precum și pentru că jubileul vostru mi-a oferit bucuria de a-l reîmbrățișa pe fratele meu iubit, patriarhul Bartolomeu, prim vice-președinte al Societății.

Activitatea de studiu a Societății, care reunește experți din diferite Biserici, orientale catolice, ortodoxe și ortodoxe orientale, este de ajutor fundamental pentru dialogul ecumenic. Câte lucruri putem învăța unii de la alții! În toate domeniile vieții ecleziale: în teologie, în viața spirituală și liturgică, în activitatea pastorală și, desigur, și în dreptul canonic.

Dreptul canonic este esențial pentru dialogul ecumenic. Multe din dialogurile teologice pe care le face Biserica catolică, îndeosebi cu Biserica ortodoxă și Bisericile ortodoxe orientale, sunt de natură ecleziologică. Deci au și o dimensiune canonică, deoarece ecleziologia se exprimă în instituțiile și în dreptul Bisericilor. Așadar este clar că dreptul canonic nu numai că este un ajutor pentru dialogul ecumenic, ci este o dimensiune esențială a lui. Pe de altă parte, este clar că dialogul ecumenic este și o îmbogățire pentru dreptul canonic.

Aș vrea să dau un exemplu: cel al sinodalității. Sinodalitatea, tradusă în anumite instituții și proceduri ale Bisericii, arată bine dimensiunea ecumenică a dreptului canonic. Pe de o parte, avem posibilitatea de a învăța din experiența sinodală a celorlalte tradiții, în special acelea ale Bisericilor orientale (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 246). Pe de altă parte, este clar că modul în care Biserica catolică trăiește sinodalitatea este important pentru relațiile sale cu ceilalți creștinii. Este o provocare ecumenică. De fapt, „angajarea de a edifica o Biserică sinodală – misiune la care toți suntem chemați, fiecare în rolul pe care Domnul i-l încredințează – este plin de implicații ecumenice” (Discurs la a 50-a aniversare a instituirii Sinodului Episcopilor, 17 octombrie 2015).

Bazându-se pe patrimoniul canonic comun din primul mileniu, dialogul teologic actual dintre Biserica catolică și Biserica ortodoxă încearcă exact o înțelegere comună a primatului și a sinodalității, și a interrelațiilor lor, în slujba unității Bisericii.

Dragi prieteni, și studiul vostru are o dimensiune sinodală: voi mergeți împreună și, în ascultarea reciprocă, voi confruntați tradițiile și experiențele voastre pentru a găsi căi spre o unitate deplină. Sunt recunoscător pentru munca voastră care, sunt sigur de asta, va putea să fie de mare ajutor nu numai pentru dezvoltarea dreptului canonic ci mai ales pentru a ne apropia tot mai mult de împlinirea rugăciunii Domnului: „Ca toți să fie una, […] pentru ca lumea să creadă” (In 17,21).

Asupra Societății voastre invoc binecuvântarea lui Dumnezeu și vă încredințez Fecioarei Maria, pentru ca să vegheze asupra voastră cu afect matern. Vă asigur de rugăciunea mea și vă cer și vouă să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!