Discursul Papei adresat participanților la Conferința Fundaţiei Centesimus annus pro Pontifice

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la
Conferința Internațională a
Fundației Centesimus annus pro Pontifice
sâmbătă, 8 iunie 2019

Dragi prieteni,

Sunt bucuros să vă spun bun-venit vouă tuturor care participați la Întâlnirea Internațională 2019 a Fundației Centesimus Annus pro Pontifice. Mulțumesc organizatorilor și celor care au luat parte la discuțiile pe care le-ați avut cu privire la promovarea unei ecologii integrale.

Întâlnirea voastră a ales să reflecteze anul acesta asupra scrisorii enciclice Laudato si’ și asupra chemării la o convertire a minților și a inimilor, așa încât dezvoltarea unei ecologii integrale să devină tot mai mult o prioritate la nivel internațional, național și individual.

În cei patru ani de la publicarea enciclicei au fost desigur semne ale unei creșteri a conștiinței cu privire la nevoia de a ne îngriji de casa noastră comună. Mă gândesc la adoptarea, din partea multor națiuni, a Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă ale Organizației Națiunilor Unite; la investiția crescând asupra resurselor de energie renovabilă și sustenabilă; la noi metode de eficiență energetică; și la o sensibilitate mai mare, în special în rândul tinerilor, cu privire la temele ecologice.

În același timp, mai rămâne un mare număr de provocări și de probleme, de exemplu, progresul în obținerea Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă a fost, în diferite cazuri, lent sau chiar inexistent; sau, din păcate, spre înapoi. Folosirea improprie a resurselor naturale și modelele de dezvoltare non inclusive și sustenabile continuă să aibă efecte negative asupra sărăciei, asupra creșterii și asupra dreptății sociale (cf. Laudato si’, 43.48). Laudato si’ nu este o enciclică „verde”: este o enciclică socială. Să nu se uite asta. În afară de asta binele comun este pus în pericol de atitudini de excesiv individualism, consumism și risipă. Toate acestea îngreunează promovarea solidarității economice, ambientale și sociale și sustenabilitatea în cadrul unei economii mai umane care să ia în considerare nu numai satisfacerea dorințelor imediate, ci și bunăstarea generațiilor viitoare. În fața enormității acestor provocări am putea cu ușurință să ne descurajăm, lăsând spațiu incertitudinii și neliniștii. Totuși, „ființele umane, capabile să se degradeze până la extrem, pot să se și depășească, să aleagă din nou binele și să se regenereze, dincolo de orice condiționare psihologică și socială care să le fie impusă” (ibid., 205).

Pentru acest motiv cuvântul convertire asumă o importanță deosebită în situația noastră prezentă. Răspunsuri adecvate la problemele actuale nu pot să fie superficiale. Dimpotrivă, este nevoie tocmai de o convertire, o „schimbare de direcție”, adică, o transformare a inimilor și a minților. Angajarea de a depăși probleme precum foamea și nesiguranța alimentară, neajunsul social și economic persistent, degradarea ecosistemului și „cultura rebutului”, cere o viziune etică reînnoită, care să știe să pună în centru persoanele, cu intenția de a nu lăsa pe nimeni la marginile vieții. O viziune care să unească în loc să dezbine, care să includă în loc să excludă. Este o viziune transformată de faptul de a ține cont de scopul ultim și de obiectivul muncii noastre, al eforturilor noastre, al vieții noastre și al trecerii noastre pe acest pământ (cf. ibid., 160).

Așadar, dezvoltarea unei ecologii integrale este fie o chemare fie o datorie. Este o chemare de a redescoperi identitatea noastră de fii și fiice ale Tatălui ceresc, creați după imaginea lui Dumnezeu și însărcinați să fim administratori ai pământului (cf. Gen 1,27.28; 2,15); recreați prin moartea mântuitoare și învierea lui Isus Cristos (cf. 2Cor 5,17); sfințiți de darul Duhului Sfânt (cf. 2Tes 2,13). Această identitate este dar al lui Dumnezeu oferit fiecărei persoane și chiar creației înseși, făcută nouă de harul dătător de viață al morții și învierii Domnului. În această lumină, apelul pentru noi de a fi solidari ca frați și surori și la responsabilitatea împărtășită față de casa comună devine tot mai urgent.

Misiunea care este în fața noastră este să „schimbăm modelul de dezvoltare globală” (ibid., 194), deschizând un nou dialog cu privire la viitorul planetei noastre (ibid. 14). Fie ca discuțiile voastre și angajarea voastră să aducă rodul de a contribui la o profundă transformare la toate nivelurile societăților noastre contemporane: indivizi, firme, instituții și politici. Deși această misiune poate să vă înfricoșeze, vă încurajez să nu pierdeți speranța, pentru că această speranță este bazată pe iubirea milostivă a Tatălui ceresc. El, „care ne cheamă la dăruire generoasă și să dăm totul, ne oferă forțele și lumina de care avem nevoie pentru a merge înainte. În inima acestei lumi rămâne mereu prezent Stăpânul vieții care ne iubește mult. El nu ne abandonează, nu ne lasă singuri, pentru că s-a unit definitiv cu pământul nostru și iubirea sa ne conduce mereu să găsim noi drumuri” (ibid., 245).

Dragi prieteni, cu aceste sentimente vă încredințez pe voi toți, împreună cu familiile voastre, mijlocirii iubitoare a Mariei, Mama Bisericii, și împart din inimă Binecuvântarea Apostolică a mea ca garanție de bucurie și pace în Cristos Înviat Mântuitorul nostru. Și vă cer cu rugăminte să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 08.06.2019
Publicarea pe acest sit: 08.06.2019
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.