Discursul Papei adresat comunității Venerabilului Colegiu Englez din Roma

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat comunității Venerabilului Colegiu Englez din Roma
sâmbătă, 21 aprilie 2018

Iubiți frați și surori,

Adresez bun-venit superiorilor și studenților din Venerabilul Colegiu Englez în acest an în care sunt diferite aniversări semnificative în viața Bisericii din Anglia și din Țara Galilor. Îi mulțumesc rectorului pentru cuvintele sale respectuoase. Întâlnirea noastră îmi oferă astăzi oportunitatea de a vă vorbi direct, ca un părinte, cu inima! Și în timp ce parcurgeți drumul vostru de răspuns la chemarea Domnului, aș vrea să împărtășesc cu voi câteva cuvinte de încurajare. Mai ales mă rog pentru ca să puteți crește aprofundând tot mai mult relația voastră cu Domnul și atenția voastră față de alții, în special cei mai nevoiași. Iubire față de Dumnezeu și iubire față de aproapele: cele două pietre de hotar din viața noastră (cf. Mc 12,30-31).

Prima, iubirea față de Dumnezeu. Este frumos a vedea tineri care se pregătesc să asume o angajare stabilă cu Domnul care să dureze întreaga viață. Acest lucru este mai dificil pentru voi decât a fost pentru mine, din cauza actualei „culturi a provizoriului”. Pentru a învinge această provocare și pentru a vă ajuta să faceți lui Dumnezeu o promisiune autentică este vital în timpul acestor ani de seminar să hrăniți viața voastră interioară, învățând să închideți ușa chiliei voastre interioare dinăuntru. În acest mod slujirea voastră adusă lui Dumnezeu și Bisericii va fi întărită și veți găsi acea pace și fericire pe care numai Isus poate s-o dea (cf. In 14,27). Atunci, ca martori bucuroși ai lui Cristos, voi, la rândul vostru, puteți deveni destinatari ai omagiului adus de sfântul Filip Neri înaintașilor voștri martiri: „Salvete flores martyrum!”.

A doua, iubirea față de aproapele. Așa cum știți, nu suntem martori ai lui Cristos în folosul nostru, ci pentru alții, în slujire constantă. Și noi încercăm să oferim această slujire nu dintr-un simplu sentiment, ci din ascultare față de Domnul, care îngenunchează pentru a spăla picioarele discipolilor (cf. In 13,34). Nici ucenicia noastră misionară nu poate fi trăită în izolare, ci întotdeauna în colaborare cu alți preoți, călugări și laici, bărbați și femei. Uneori este greu să-l iubim pe aproapele nostru și pentru asta, pentru ca slujirea noastră să fie eficace, avem nevoie constant „să rămânem centrați, tari, în Dumnezeu care iubește și susține. Pornind de la această fermitate interioară este posibil să-i suportăm [pe alții cu] răbdare și statornicie în bine” (Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 112). Această fermitate interioară, această fidelitate de iubire, a caracterizat viața martirilor din Colegiul vostru, și acest lucru este esențial pentru noi care încercăm să-l urmăm pe Isus, care ne cheamă în sărăcia noastră pentru a sluji maiestatea sa și care revelează maiestatea sa în mijlocul săracilor.

Unul din modurile în care poate să crească iubirea noastră față de Dumnezeu și față de aproapele este prin viața comunitară. Nu poate să fie o coincidență faptul că această comunitate a Seminarului vostru generat patruzeci și patru de martiri, făcându-i capabili să facă prompt jurământul misionar, rostit pentru prima dată în 1578 de sfântul Ralph Sherwin în ziua sărbătorii sfântului Gheorghe! Cu conducerea și inspirația acestor sfinți, sper că veți fi capabili să dezvoltați acea „fraternitate mistică, contemplativă, care știe să privească la măreția sacră a aproapelui, care știe să-l descopere pe Dumnezeu în fiecare ființă umană, care știe să suporte greutățile trăirii împreună” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 92).

În viața creștină există o piedică relevantă în fața fiecăruia dintre noi: frica. Dar noi putem s-o depășim cu iubirea, rugăciunea și buna dispoziție (cf. Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 126, cu rugăciunea atribuită sfântului Thomas Morus). În acest mod sper că nu vă va fi frică de dificultăți și de încercări și de lupta neîncetată împotriva păcatului. În afară de asta, vă încurajez să nu vă fie frică de voi înșivă. Luând exemplul patronului vostru ceresc, sfântul Toma de Canterbury – care n-a permis păcatelor sale din trecut și limitelor umane să-l împiedice să-l slujească pe Dumnezeu până la sfârșit -, nu numai că veți fi capabili să depășiți fricile voastre, ci îi veți ajuta și pe alții să le depășească pe ale lor.

În sfârșit, cultivând prieteniile, relațiile bune și sănătoase care vă vor susține în viitoarea voastră slujire, sunt sigur că îi veți recunoaște pe adevărații voștri prieteni, care nu sunt pur și simplu cei care sunt de acord cu voi, ci sunt daruri ale Domnului pentru a ne ajuta să mergem spre ceea ce este drept, nobil și bun (cf. Fil 4,8).

Cu afect vă ofer aceste gânduri, pentru a încuraja iubirea voastră fidelă față de Dumnezeu și slujirea voastră umilă față de frați și față de surori. Încredințându-vă mijlocirii materne a Sfintei Fecioare Maria de Walsingham, asigur rugăciunile mele pentru voi și pentru familiile voastre și pentru toți cei care susțin misiunea Venerabilului Colegiu Englez. Și vă cer la rândul meu, cu rugăminte, să vă amintiți în fiecare zi să vă rugați pentru mine.

Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.04.2018
Publicarea pe acest sit: 21.04.2018
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.