Discursul Papei adresat comunității de la Colegiul „Sfântul Ludovic al francezilor” din Roma

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat comunității de la Colegiul
„Sfântul Ludovic al francezilor” din Roma

luni, 7 iunie 2021

Iubiți frați,

Sunt foarte bucuros să vă primesc drept comunitate sacerdotală de la „Sfântul Ludovic al francezilor”. Îi mulțumesc rectorului, Mons. Laurent Bréguet, pentru cuvintele sale respectuoase.

Într-o societate marcată de individualism, de afirmarea de sine, de indiferență, voi aveți experiența de a trăi împreună cu provocările sale zilnice. Situată în inima Romei, casa voastră, cu mărturia sa de viață, poate comunica persoanelor care o frecventează valorile evanghelice ale unei fraternități variate și solidare, în special atunci când unul trece printr-un moment dificil. De fapt, viața voastră fraternă și diferitele voastre activități sunt capabile să facă să se simtă fidelitatea iubirii lui Dumnezeu și apropierea sa. Un semn, un semnal.

În acest an dedicat Sfântului Iosif, vă invit să redescoperiți fața acestui om de credință, a acestui tată duios, model de fidelitate și de abandonare încrezătoare în proiectul lui Dumnezeu. „Și prin angoasa lui Iosif trece voința lui Dumnezeu, istoria sa, proiectul său. Astfel Iosif ne învață că a avea credință în Dumnezeu cuprinde și faptul de a crede că el poate acționa și prin fricile noastre, prin fragilitățile noastre, prin slăbiciunea noastră” (Scrisoarea apostolică Patris corde, 2). Nu trebuie lăsate deoparte fragilitățile: sunt un loc teologic. Fragilitatea mea, cea a fiecăruia dintre noi, este loc teologic de întâlnire cu Domnul. Preoții „superman” o termină rău, toți. Preotul fragil, care cunoaște slăbiciunile sale și vorbește cu Domnul despre ele, acesta va merge bine. Cu Iosif, suntem chemați să ne întoarcem la experiența simplelor acte ale primirii, duioșiei, dăruirii de sine.

În viața comunitară, există mereu ispita de a crea mici grupuri închise, de a se izola, de a critica și de a vorbi rău despre alții, de a se crede superiori, mai inteligenți. Bârfa este un obicei al grupurilor închise, un obicei și al preoților care devin holtei: merg, vorbesc, bârfesc: asta nu ajută. Și asta ne amenință pe toți și nu este bine. Trebuie să abandonăm acest obicei și să privim și să ne gândim la milostivirea lui Dumnezeu. Fie ca să vă primiți mereu unii pe alții ca pe un dar. Într-o fraternitate trăită în adevăr, în sinceritatea relațiilor și într-o viață de rugăciune putem forma o comunitate în care se respiră aerul bucuriei și al duioșiei.

Vă încurajez să trăiți momentele prețioase de împărtășire și de rugăciune comunitară într-o participare activă, bucuroasă. Și momentele gratuității, ale întâlnirii gratuite… Preotul este un om care, în lumina evangheliei, răspândește gustul lui Dumnezeu în jurul său și transmite speranță inimilor neliniștite: așa trebuie să fie. Studiile pe care le faceți în diferitele universități romane vă pregătesc pentru viitoarele voastre îndatoriri de păstori și vă permit să apreciați mai bine realitatea în care sunteți chemați să vestiți evanghelia bucuriei. Totuși, voi nu mergeți pe teren pentru a aplica teoriile fără a lua în considerație ambientul în care vă aflați, precum și persoanele care vă sunt încredințate. Vă urez să fiți „păstori cu «mirosul oilor»” (Omilie, 28 martie 2013), persoane capabile să trăiască, să râdă și să plângă cu oamenii voștri, într-un cuvânt să comunice cu ei. Pe mine mă îngrijorează atunci când se fac reflecții, gânduri despre preoție, ca și cum ar fi un lucru de laborator: acest preot, acel preot… Nu se poate reflecta despre preot în afara sfântului popor al lui Dumnezeu. Preoția ministerială este consecință a preoției baptismale a sfântului popor al lui Dumnezeu. Acest lucru nu trebuie uitat. Dacă voi gândiți o preoție izolată de poporul lui Dumnezeu, aceea nu este preoție catolică, nu; și nici creștină. Despuiați-vă de voi înșivă, de ideile voastre preconstituite, de visele voastre de măreție, de auto-afirmarea voastră, pentru a-l pune pe Dumnezeu și persoanele în centrul preocupărilor voastre zilnice. Pentru a pune sfântul popor al lui Dumnezeu în centru trebuie să fim păstori. „Nu, eu aș vrea să fiu numai un intelectual, nu păstor”: păi, cere reducerea la starea laicală, îți va face mai bine, și fii intelectual. Însă, dacă ești preot, fii păstor. Vei fi păstorul, în atâtea moduri de a face asta, însă mereu în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Ceea ce Paul amintea discipolului său iubit: „Amintește-ți de mama ta, de bunica ta, de popor, care te-au învățat”. Domnul îi spune lui David: „Eu te-am ales din spatele turmei”, de acolo.

Iubiți frați preoți, vă invit să aveți mereu orizonturi mari, să visați, să visați o Biserică în întregime în slujire, o lume mai fraternă și solidară. Și pentru asta, ca protagoniști, aveți contribuția voastră de oferit. Nu vă fie frică să îndrăzniți, să riscați, să mergeți înainte pentru că voi puteți totul cu Cristos care vă dă forța (cf. Fil 4,13). Cu el puteți fi apostoli ai bucuriei, cultivând în voi recunoștința că sunteți în slujba fraților și a Bisericii. Și cu bucuria merge împreună simțul umorului. Un preot care nu are simțul umorului, nu este plăcut, ceva nu merge. Imitați-i pe acei mari preoți care râd de alții, de ei înșiși și chiar de propria umbră: simțul umorului este una din caracteristicile sfințeniei, așa cum am semnalat în exortația apostolică despre sfințenie, Gaudete et exsultate. Și cultivați în voi recunoștința că sunteți în slujba fraților și a Bisericii. Ca preoți, ați fost „unși cu untdelemnul bucuriei pentru a unge cu untdelemnul bucuriei” (Omilie, 17 aprilie 2014). Și numai rămânând înrădăcinați în Cristos puteți trăi experiența unei bucurii care vă determină să cuceriți inimile. Bucuria sacerdotală este izvorul acțiunii voastre ca misionari ai timpului vostru.

În sfârșit, vă invit să cultivați recunoștința. Recunoștință față de Domnul pentru ceea ce sunteți unii pentru alții. Cu limitele, fragilitățile, suferințele voastre, există mereu o privire de iubire îndreptată asupra voastră și care vă dă încredere. Recunoștința „este mereu «o armă puternică»” (Scrisoare către preoți la a 160-a aniversare a morții sfântului Ioan Maria Vianney, 4 august 2019), care ne permite să ținem aprinsă flacăra speranței în momentele de descurajare, de singurătate și de încercare.

Încredințez pe fiecare dintre voi, pe cei din familiile voastre, personalul din casa voastră, precum și membrii Parohiei „Sfântul Ludovic al francezilor” mijlocirii Fecioarei Maria și ocrotirii Sfântului Ludovic. Vă binecuvântez din inimă și vă cer, cu rugăminte, să nu uitați să vă rugați pentru mine, pentru că am nevoie. Această misiune nu este ușoară. Și în cărțile de spiritualitate există un capitol – în unele cărți, dar să ne gândim la Sfântul Alfons Maria de’ Liguori și la atâția alții – un capitol despre o temă și după aceea un exemplu, și unii spun: „Unde se dovedește am spus-o cu un exemplu”, și dau un exemplu de viață. Astăzi, înainte ca să intrați voi, părintele Landousies mi-a spus că la sfârșitul lui iunie va părăsi această funcție aici, în Curie: el a fost traducătorul meu francez mult timp. Însă eu aș vrea să fac un rezumat al persoanei sale. Este un exemplu. Eu am găsit în el mărturia unui preot fericit, a unui preot coerent, un preot care a fost capabil să trăiască împreună cu martiri deja beatificați – pe care-i cunoștea pe fiecare în parte – precum și de a conviețui cu o boală despre care nu știa ce anume era, cu aceeași pace, cu aceeași mărturie. Și profit de acest lucru în mod public, și în fața lui L’Osservatore Romano, a tuturor, ca să-i mulțumesc pentru mărturia, care de atâtea ori mi-a făcut bine. Mie mi-a făcut bine modul de a fi. El va pleca, însă merge să desfășoare slujirea la Marseille și va face mult bine cu această capacitate pe care o are de a-i primi pe toți; însă lasă aici o bună mireasmă a lui Cristos, buna mireasmă a unui preot, a unui preot bun. Astfel în fața voastră îi spun mulțumesc, mulțumesc pentru ceea ce ai făcut.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 07.06.2021
Publicarea pe acest sit: 07.06.2021
Etichete: , ,

Lasă un răspuns