Discursul Papei adresat cercetașilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la întâlnirea „Euromoot”
organizată de Uniunea Internațională
a Cercetașilor și Cercetașelor din Europa

sâmbătă, 3 august 2019

Dragi prieteni, bună ziua și bine ați venit!

Îi mulțumesc cardinalului Angelo Bagnasco pentru cuvintele sale și vă mulțumesc și vouă tuturor pentru că sunteți aici și pentru că ați parcurs un drum lung pentru a ajunge! Ați parcurs atâta drum. Sunteți un pic obosiți, cu siguranță. Sunt sigur de un lucru: că înăuntrul vostru vă simțiți mai liberi decât înainte. Sunt sigur de asta. Și ce ne spune asta? Că libertatea se cucerește pe drum, nu se cumpără la supermagazin. Se cucerește pe drum. Libertatea nu vine stând închiși în cameră cu telefonul și nici a depăși un pic limita permisă pentru a evada din realitate. Nu, libertatea vine pe drum, pas după pas, împreună cu alții, niciodată singuri.

Pe drumul vostru ați avut cinci etape, cinci întâlniri cu mari sfinți care în epoci diferite au parcurs Europa: Paul din Tars, Benedict de Norcia, Ciril și Metodiu, Francisc de Assisi, Ecaterina de Siena. Acești oameni, acești sfinți, ce au avut în comun? N-au așteptat ceva de la viață sau de la alții, ci s-au încrezut în Dumnezeu și au riscat, au intrat în joc, pe drum pentru a realiza vise așa de mari încât după secole ne-au făcut bine și nouă, vouă, tuturor. Și-au dat viața, n-au ținut-o pentru ei. Așadar, după aceste cinci întâlniri, aș vrea să vă las cinci cuvinte. Voi ați avut cinci întâlniri, eu aș vrea să vă las cinci cuvinte. Nu ale mele, ci din Evanghelia care v-a însoțit pe drum și pe care vă invit s-o țineți mereu cu voi, ca navigator al vostru – Evanghelia este adevăratul navigator pentru drumul vieții – și s-o deschideți în fiecare zi, pentru că Evanghelia este harta vieții. Iată cele cinci cuvinte ale lui Isus, sunt cinci cuvinte, ușor de ținut minte: „Dați și vi se va da” (Lc 6,38) [it. „Date e vi sarò dato”]. Cinci cuvinte, dar un întreg mesaj, un program de viață. Cuvinte simple, care trasează o rută clară. Dați și vi se va da.

Înainte de toate dați. Astăzi se gândește imediat la a avea. Mulți trăiesc cu singurul scop de a poseda ceea ce place. Dar nu sunt niciodată satisfăcuți, pentru că atunci când ai un lucru vrei un altul și apoi un altul și tot așa mai departe, fără sfârșit. Nu există săturarea de a avea. A avea mai mult provoacă mai multă foame, mai multă voință de a avea, fără a găsi ceea ce face bine inimii. Inima se antrenează nu cu faptul de a avea, ci cu darul. A avea îngroașă inima, o face grea, o face mondenă. Darul o face ușoară. Este un antrenament de toate zilele. Pentru aceasta Isus fixează ca punct de plecare nu faptul de a avea, ci faptul de a da: dați, adică începeți să puneți în joc viața! A da înseamnă a ne ridica din fotoliu, din comoditățile care ne fac să ne concentrăm asupra noastră, și a porni la drum. A da înseamnă a înceta să îndurăm viața și să coborâm pe teren pentru a dărui lumii un pic de bine. Vă rog, nu lăsați viața pe canapea, nu vă mulțumiți s-o vedeți transmisă la televizor, nu credeți că vă va face fericiți următoarea app. „Visele cele mai frumoase se cuceresc cu speranță, răbdare și angajare, renunțând la grabă” (Exortația apostolică post-sinodală Christus vivit, 142). Dumnezeu vă însoțește pe acest drum și este suporterul vostru, pentru ca să dați ceea ce este mai bun. Există și un alt lucru în voința de a avea: înstrăinarea. Tu pierzi originalitatea ta și vei deveni o fotocopie. Dar Dumnezeu l-a creat pe fiecare original, cu nume propriu. Să nu facem din originalitatea noastră – așa cum spune acel tânăr de șaisprezece ani Carlo Acutis – o fotocopie. Câți tineri astăzi, este trist, sunt o fotocopie, au pierdut originalitatea și copiază identitatea oricărei alte originalități. Tu spui: „Bine, dau ceea ce am mai bun, dar în jur este atâta nepăsare, atâția se gândesc numai la ei înșiși. Oare nu arăt ca un naiv și pierd și prin faptul de a da eu devin un naiv de care vor râde toți?”. Aș vrea să-ți spun: încrede-te în Isus. Încrede-te în Isus. El, după ce a spus dați, adaugă: și vi se va da. Dumnezeu este Tată și vă va da mai mult decât vă imaginați. Dumnezeu nu lasă cu mâinile goale. Când se pare că își ia ceva, este numai pentru a face spațiu și a-ți da mai mult și mai bine, pentru a te face să înaintezi pe drum. Te eliberează de promisiunile false ale consumurilor pentru a te face liber înăuntru. Isus te face fericit înăuntru, nu în afară. Isus nu te face maquillage (machiaj), nu: îți face realitatea înăuntru, te face frumos dinăuntru, te face frumoasă dinăuntru! Nu din afară. Îți dă ceea ce niciun lucru nu ți-l poate da; pentru că ultimul smartphone, mașina mai rapidă sau îmbrăcămintea la modă, în afară de faptul că nu sunt niciodată suficiente, nu-ți vor da niciodată bucuria de a te simți iubit precum și bucuria de a iubi. Aceasta este bucuria adevărată: a te simți iubit și a iubi.

Așadar, primul lucru, a da. Este secretul vieții. Știți de ce? Pentru că viața este o realitate specială: „Eu vreau să posed viața, să posed viața mea. Cum trebuie să fac?”. Viața se posedă numai dăruind-o, dând-o. Astfel tu vei poseda viața ta! Dar tu poți să spui: „Chiar dacă dau ceea ce am mai bun, realitatea nu se va schimba în mai bine”. Nu este adevărat. Știi de ce? Pentru că tu ești unic. Pentru că nimeni din lume nu poate da lumii ceea ce ești chemat să dai tu. Același lucru îl spunea cineva Maicii Tereza de Calcutta: „Dar dumneavoastră soră, faceți aceste lucruri cu săracii, cu muribunzii… Faceți atâtea lucruri frumoase… Dar ce face asta într-o lume așa de păgână, așa de atee, așa de rea, cu atâtea războaie?”. Și ea spunea: „O picătură în plus în mare. Dacă n-o voi da eu n-o va da nimeni”. Nimeni nu poate da ceea ce eu, unic, pot să dau. Nimeni din lume nu poate da ceea ce ești chemat să dai tu! Fiecare dintre voi este unic și – vă rog nu uitați asta niciodată – este prețios în ochii lui Dumnezeu. Pentru Biserică sunteți prețioși, pentru mine sunteți prețioși. Aș vrea să spun asta fiecăruia dintre voi: pentru mine tu ești prețios. Pentru Dumnezeu tu ești prețios. Ar fi frumos ca din inimă să spuneți asta ori de câte ori sunteți împreună, fiecăruia, din inimă: „Tu ești prețios, tu ești prețios…”. Acesta este darul. Și în privința altora este valabilă invitația lui Isus dați și vi se va da. Îmi place să mă gândesc la ceea ce în jargonul scout numiți Plecare, adică la momentul în care alegeți să faceți din slujire stilul vostru de viață. A vă deschide spre celălalt, a trăi pentru a face bine celuilalt, a trăi – pentru a folosi cuvintele voastre – fraternitatea scout: dacă trăiți așa, vi se va da. Da, pentru că dacă voi construiți punți spre alții îi veți vedea pe alții parcurgând acele punți spre voi. În schimb, când se stă singuri privind în aer, pierzându-se în propriile fantezii, se trăiește în bule de săpun. Însă o viață care plutește în aer evaporează în loc să meargă înainte. Priviți mâinile voastre, făcute pentru a construi, pentru a sluji, pentru a dărui și pentru a da altora și spuneți-vă vouă înșivă: „I care, celălalt mă interesează”.

Dați și vi se va da este valabil și în privința creației. Dacă noi continuăm s-o exploatăm, ne va da o lecție teribilă. Deja vedem asta. Dacă ne îngrijim de ia, vom avea o casă și mâine. Pe drumul vostru v-ați cufundat în natură. Frumos! Ați observat că nu are granițe creația? Creația nu are granițe: este a tuturor și pentru toți. Plantele, pădurile, animalele cresc fără granițe, fără vămi. Creația este o carte deschisă care ne dă o învățătură prețioasă: suntem în lume pentru a-i întâlni pe alții, pentru a crea comuniune, pentru că suntem cu toții conectați. Creația este făcută pentru a ne conecta cu Dumnezeu și între noi, este social al lui Dumnezeu. Dar dacă pornim de la preconcepțiile despre alții, de la idei prestabilite, vom vedea mereu limite și bariere. În schimb dacă începem să-l întâlnim pe celălalt, cu istoria sa, cu realitatea sa, vom descoperi un frate cu care să locuim în casa comună, să locuim în creația care nu are granițe.

Dragi prieteni, ați mers până aici urmând motoul Parate viam Domini. Vă încurajez să pregătiți calea Domnului oriunde vă aflați. Calea Domnului este ușor de recunoscut: este aceea care ca sens de mers are darul, care face ca lumea să meargă înainte; nu posesiunea, care face să se meargă înapoi. Nu uitați: posesiunea este așa. Faptul de a da este așa. Posesiunea te face să te întorci înapoi. Faptul de a da te face să mergi înainte. Alegând drumul darului devenim cetățeni activi, cum spunea fondatorul vostru Baden Powell. Este atât de important, astăzi: Domnul nu caută numai oameni cumsecade – nu numai asta –, ci Domnul caută oameni care fac binele! Și iubirea față de Europa, care vă unește, nu cere numai observatori atenți, ci constructori activi: constructori de societăți reconciliate și integrate, care să dea viață unei Europe reînnoite; nu protectoare de spații, ci generatoare de întâlniri. Europa are nevoie să ne întâlnim. Voi, roveriși sentinele din toată Europa aveți această misiune istorică. Prin drumul vostru și visele voastre deja forjați spiritul european. Distinctivul tuturor scoutiștilor este un crin. Este simbolul care indică nordul pe busole și pe vechile hărți nautice. Amintește că scoutismul vrea să formeze bărbați și femei care deschid drumuri spre Înalt și mențin ruta corectă, aceea a binelui. Nu uitați: dați, mereu așa, înainte; nu cu voința de a poseda care duce mereu înapoi. „Dați și vi se va da”. Darul vă va umple voința. Vă urez, dragi santinele și roveri din Europa, să fiți deschizători de drum pe calea darului, deschizători de drum pe această cale a darului, a lui a da. Dați și vi se va da. Vă mulțumesc, vă cer să vă rugați pentru mine și vă urez un drum bun!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.08.2019
Publicarea pe acest sit: 03.08.2019
Etichete: ,

Lasă un răspuns