Discursul Papei adresat angajaților Sfântului Scaun

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat angajaților Sfântului Scaun și
ai statului Cetatea Vaticanului, însoțiți de rude

luni, 21 decembrie 2020

Iubiți frați și surori,

Pentru mine este o bucurie să mă întâlnesc cu voi, angajați vaticani și cu familiile voastre, în apropierea sărbătorilor de Crăciun. Mulțumesc colegului vostru medic care a vorbit în numele vostru al tuturor: cuvintele sale ne-au făcut bine și ne dau speranță. Sunt recunoscător fiecăruia dintre voi pentru munca pe care o desfășurați cu pasiune în slujba Curiei Romane și a Cetății Vaticanului. Pandemia a determinat nu numai o situație sanitară critică, ci și nu puține dificultăți economice atâtor familii și instituții. Și Sfântul Scaun a resimțit asta și face orice efort pentru a înfrunta în cel mai bun dintre moduri această situație precară. Este vorba de a asculta de exigențele voastre legitime de angajați și de cele ale Sfântului Scaun: trebuie să ne venim în întâmpinare reciproc și să mergem înainte în munca noastră comună, însă întotdeauna. Colaboratorii noștri, voi care lucrați la Sfântul Scaun, sunteți cel mai important lucru: nimeni nu trebuie lăsat în afară, nimeni nu trebuie să părăsească locul de muncă; superiorii Guvernatoratului, precum și de la Secretariatul de Stat, toți, caută modurile pentru a nu diminua veniturile voastre și de a nu diminua nimic, nimic în acest moment atât de urât pentru rodul muncii voastre. Se caută mult moduri, însă principiile sunt aceleași: a nu părăsi locul de muncă; nimeni nu trebuie concediat, nimeni nu trebuie să sufere efectul economic urât al acestei pandemii. Însă toți împreună trebuie să lucrăm mai mult pentru a ne ajuta să rezolvăm această problemă care nu este ușor, pentru că voi știți: aici, fie în Guvernatorat, fie în Secretariatul de Stat, nu există Mandrake, nu există bagheta magică și trebuie căutate căile pentru a rezolva asta și cu bunăvoință, toți împreună, o vom rezolva. Ajutați-mă în asta și eu vă ajut pe voi: toți împreună ne ajutăm să mergem înainte ca o singura familie. Mulțumesc.

Crăciunul este o sărbătoare de bucurie „pentru că s-a născut pentru noi Isus” (cf. Is 9,5) și noi toți suntem chemați să mergem spre el. Exemplul ni-l dau păstorii. Trebuie să mergem și noi la Isus: să ne scuturăm de toropeala noastră, de plictiseală, de apatie, de dezinteres și de frică, în special în acest timp de criză sanitară, în care cu greu se regăsește entuziasmul vieții și al credinței. Este obositor: este un timp care obosește. Imitând păstorii, suntem chemați să asumăm trei atitudini, trei verbe: a redescoperi, a contempla și a vesti. Fiecare dintre noi să vadă în viața sa cum poate redescoperi, cum poate contempla și cum poate vesti.

Este important a redescoperi nașterea Fiului lui Dumnezeu ca evenimentul cel mai mare din istorie. Este evenimentul prezis de profeți cu secole înainte de a se petrece. Este evenimentul despre care se vorbește și astăzi: care este personajul istoric despre care se vorbește și cum se vorbește despre Isus? Au trecut douăzeci de secole și Isus este mai viu ca oricând – este și mai persecutat, de atâtea ori; este și mai murdărit de lipsa de mărturie a atâtor creștini. Au trecut douăzeci de secole. Și cei care se îndepărtează de el, cu comportamentul lor, dau o ulterioară mărturie lui Isus: fără el omul se prăbușește în rău: în păcat, în viciu, în egoism, în violență, în ură. Cuvântul s-a făcut trup și și-a stabilit locuința sa în mijlocul nostru: iată evenimentul pe care trebuie să-l redescoperim.

A doua atitudine este aceea a contemplației. Prima era a redescoperi, a doua a contempla. Păstorii spun: „Să vedem acest eveniment pe care ni l-a făcut cunoscut Domnul” (Lc 2,15): adică să medităm, să contemplăm, să ne rugăm. Și aici exemplul cel mai frumos ne este dat de mama lui Isus, de Maria: ea păstra în inimă, medita… Și meditând, ce descoperim? Ne spune Sfântul Paul: „Dar când s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu mântuitorul nostru – nu prin faptele pe care le-am fi făcut noi în dreptate, ci după îndurare – el ne-a mântuit prin baia renașterii și reînnoirii Duhului Sfânt” (Tit 3,4-5). Descoperim că Dumnezeu manifestă bunătatea sa în Isus Prunc. Manifestă milostivirea sa față de fiecare din noi; știm că avem nevoie de milostivire în viață. Fiecare știe, și poate da nume și prenume lucrurilor care sunt în propria inimă și care au nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. Cine nu se simte mișcat de duioșie în fața unui prunc mic? În Isus Prunc, Dumnezeu se arată amabil, plin de bunătate, de blândețe. Cu adevărat un astfel de Dumnezeu putem să-l iubim cu toată inima. Dumnezeu manifestă bunătatea sa pentru a ne mântui. Și ce înseamnă a fi mântuiți? Înseamnă a intra în însăși viața lui Dumnezeu, a deveni fii adoptivi ai lui Dumnezeu prin botez. Aceasta este marea semnificație a Crăciunului: Dumnezeu se face om pentru ca noi să putem deveni fii ai lui Dumnezeu.

A doua Persoană a Sfintei Treimi s-a făcut om, pentru a deveni fratele mai mare, primul născut dintr-o mulțime de frați. Și Dumnezeu ne mântuiește, așadar, prin botez și ne introduce pe toți ca frați: a contempla acest mister, a-l contempla pe Prunc. Și pentru asta, cateheza pe care ne-o dă ieslea este atât de frumoasă, pentru că ni-l arată pe Pruncul duios care ne vestește milostivirea lui Dumnezeu. A contempla ieslele. Și când alaltăieri am binecuvântat Pruncușorii; a fost o „contemplare”. Pruncușorul din iesle este o figură, dar este o figură care ne face să ne gândim la această mare milostivire a lui Dumnezeu care s-a făcut Prunc.

Și în fața acestei realități, a treia atitudine este: a vesti. Aceasta este atitudinea care ne ajută să mergem înainte. Cele trei atitudini care ne ajută în acest moment, și a merge înainte cu asta. Cum trebuie să facem? Să privim încă o dată pe păstori: „Păstorii s-au întors glorificându-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus” (Lc 2,20). S-au întors la viața lor de toate zilele. Și noi trebuie să ne întoarcem la viața noastră de toate zilele: Crăciunul trece. Însă trebuie să ne întoarcem la viața în familie, la muncă, transformați, trebuie să ne întoarcem glorificându-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ceea ce am auzit și am văzut. Trebuie să ducem vestea cea bună lumii: Isus este mântuitorul nostru. Și aceasta este o obligație. Pentru ce am speranță? Pentru că Domnul m-a mântuit. A ne aminti ceea ce noi contemplăm și a merge înainte ca să-l vestim. A-l vesti cu cuvântul, cu mărturia vieții noastre. Totuși, dificultățile și suferințele nu pot întuneca lumina Crăciunului, care provoacă o bucurie intimă pe care nimeni nu ne-o poate lua.

Astfel, să mergem înainte, cu aceste trei atitudini: a redescoperi, a contempla și a vesti.

Iubiți frați și surori, vă reînnoiesc recunoștința, vă reînnoiesc aprecierea pentru munca voastră. Atâția dintre voi sunt un exemplu pentru ceilalți: muncesc pentru familie, cu un spirit de slujire adusă Bisericii și mereu cu bucuria care vine din conștiința că Dumnezeu este mereu între noi, este Dumnezeu-cu-noi. Și nu uitați: bucuria este contagioasă și face bine întregii comunități de muncă. Așa cum, de exemplu, tristețea care vine din bârfă este urâtă și trage în jos. Bucuria este contagioasă și face să creștem. Fiți bucuroși, fiți martori ai bucuriei! Și din inimă, Crăciun fericit tuturor!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.12.2020
Publicarea pe acest sit: 21.12.2020
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.