Audiența generală de miercuri

Cateheze despre Fericiri:
1. Introducere
miercuri, 29 ianuarie 2020

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Începem astăzi o serie de cateheze despre Fericirile din Evanghelia lui Matei (5,1-11). Acest text care deschide „Predica de pe munte” și care a luminat viața celor care cred, precum și a atâtora care nu cred. Este greu să nu fii atins de aceste cuvinte ale lui Isus și este corectă dorința de a le înțelege și a le primi tot mai deplin. Fericirile conțin „cartea de identitate” a creștinului – aceasta este cartea noastră de identitate -, pentru că schițează fața lui Isus însuși, stilul său de viață.

Acum să încadrăm global aceste cuvinte ale lui Isus; în următoarele cateheze vom comenta fiecare Fericire, una câte una.

Înainte de toate este important cum a avut loc proclamarea acestui mesaj: Isus, văzând mulțimile care-l urmează, urcă pe povârnișul dulce care înconjoară lacul Galileei, se așază și, adresându-se discipolilor săi, vestește Fericirile. Așadar mesajul este adresat discipolilor, însă la orizont sunt mulțimile, adică toată omenirea. Este un mesaj pentru toată omenirea.

În afară de asta, „muntele” face trimitere la Sinai, unde Dumnezeu i-a dat lui Moise poruncile. Isus începe să învețe o lege nouă: a fi săraci, a fi blânzi, a fi milostivi… Aceste „porunci noi” sunt mult mai mult decât norme. De fapt, Isus nu impune nimic, ci dezvăluie calea fericirii – calea sa – repetând de opt ori cuvântul „fericiți”.

Fiecare Fericire se compune din trei părți. Mai întâi este mereu cuvântul „fericiți”; apoi vine situația în care se află cei fericiți: sărăcia în duh, plânsul, foamea și setea de dreptate, și așa mai departe; în sfârșit este motivul fericirii, introdus de conjuncția „pentru că”: „Fericiți aceștia pentru că, fericiți aceia pentru că…”. Așa sunt cele opt Fericiri și ar fi frumos să le învățăm pe de rost pentru a le repeta, pentru a avea chiar în minte și în inimă această lege pe care ne-a dat-o Isus.

Să fim atenți la acest fapt: motivul fericirii nu este situația actuală ci noua condiție pe care cei fericiți o primesc în dar de la Dumnezeu: „pentru că a lor este împărăția cerurilor”, „pentru că ei vor fi mângâiați”, „pentru că ei vor moșteni pământul”, și așa mai departe.

În al treilea element, care este întocmai motivul fericirii, Isus folosește adesea un viitor pasiv: „vor fi mângâiați”, „vor moșteni pământul”, „ei se vor sătura”, „vor afla milostivire”, „vor fi numiți fiii lui Dumnezeu”.

Dar ce înseamnă cuvântul „fericit”? De ce fiecare dintre cele opt Fericiri începe cu termenul „fericit”? Termenul original nu indică unul care are burta plină sau se descurcă bine, ci este o persoană care este într-o condiție de har, care înaintează în harul lui Dumnezeu și care înaintează pe calea lui Dumnezeu: răbdarea, sărăcia, slujirea față de alții, mângâierea… Cei care înaintează în aceste lucruri sunt fericiți și vor fi fericiți.

Dumnezeu, pentru a ni se dărui, alege adesea căi inimaginabile, eventual cele ale limitelor noastre, ale lacrimilor noastre, ale înfrângerilor noastre. Este bucuria pascală despre care vorbesc frații orientali, aceea care are stigmatele dar este vie, a trecut prin moarte și a trăit experiența puterii lui Dumnezeu. Fericirile te duc la bucurie, mereu; sunt calea pentru a ajunge la bucurie.

Ne va face bine să luăm astăzi Evanghelia lui Matei, capitolul al cincilea, versetul de la unu la unsprezece și să citim Fericirile – poate de câteva ori în plus, în timpul săptămânii – pentru a înțelege această cale atât de frumoasă, atât de sigură a fericirii pe care Domnul ne-o propune.

• Audiența generală de miercuri
• Audiența generală de miercuri
• Audiența generală de miercuri
• Audiența generală de miercuri
• Audiența generală de miercuri