Audiența generală de miercuri

Cateheze despre Scrisoarea către Galateni
5. Valoarea propedeutică a Legii
miercuri, 18 august 2021

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Sfântul Paul, îndrăgostit de Isus Cristos și care a înțeles bine ce era mântuirea, ne-a învățat că „fiii promisiunii” (Gal 4,28) – adică noi toți, justificați de Isus Cristos –, nu se află sub legătura Legii, ci sunt chemați la stilul de viață angajant în libertatea Evangheliei. Însă Legea există. Dar există cu un alt mod: aceeași Lege, cele Zece Porunci, dar cu un alt mod, pentru că de la sine însăși nu poate justifica o dată ce a venit Domnul Isus. Și de aceea, în cateheza de astăzi eu aș vrea să explic asta. Și ne întrebăm: care este, conform Scrisorii către Galateni, rolul Legii? În textul pe care l-am ascultat, Paul susține că Legea a fost ca un pedagog. Este o imagine frumoasă, cea a pedagogului despre care am vorbit în audiența trecută, o imagine care merită să fie înțeleasă în semnificația sa corectă.

Apostolul pare să le sugereze creștinilor să împartă istoria mântuirii în două, precum și istoria sa personală. Sunt două momente: înainte de a deveni oameni care cred în Cristos Isus și după ce au primit credința. În centru se pune evenimentul morții și învierii lui Isus, pe care Paul l-a predicat pentru a trezi credința în Fiul lui Dumnezeu, izvor de mântuire și în Cristos Isus noi suntem justificați. Suntem justificați prin gratuitatea credinței în Cristos Isus. Așadar, pornind de la credința în Cristos există un „înainte” și un „după” față de Legea însăși, pentru că legea există, Poruncile există, însă există o atitudine înainte de venirea lui Isus și apoi după venirea Lui. Istoria precedentă este determinată de faptul de a fi „sub Lege”. Și cel care mergea pe calea Legii se mântuia, era justificat; cea succesivă – după venirea lui Isus – trebuie trăită urmându-l pe Duhul Sfânt (cf. Gal 5,25). Este pentru prima dată când Paul folosește această expresie: a fi „sub Lege”. Semnificația subînțeleasă comportă ideea unei aserviri negative, tipice sclavilor: „a fi sub”. Apostolul explică asta spunând că atunci când suntem „sub Lege” suntem ca niște „supravegheați” și niște „închiși”, un soi de pază preventivă. Acest timp, spune sfântul Paul, a durat îndelung – de la Moise la venirea lui Isus – și se perpetuează atât timp cât se trăiește în păcat.

Relația dintre Lege și păcat va fi expusă în manieră mai sistematică de către apostol în Scrisoarea către Romani, scrisă la puțini ani după cea către galateni. În sinteză. Legea duce la definirea încălcării și la a face persoanele conștiente de propriul păcat: „Ai făcut asta, de aceea legea – cele Zece Porunci – spune asta: tu ești în păcat”. Mai mult, așa cum învață experiența obișnuită, preceptul ajunge să stimuleze încălcarea. Așa scrie în Scrisoarea către Romani: „Cât timp eram în trup, patimile păcatelor trezite prin Lege lucrau în membrele noastre ca să aducă roade pentru moarte. Acum însă am fost eliberați de Lege, fiind morți pentru ceea ce ne ținea în sclavie” (7,5-6). De ce? Pentru că a venit justificarea lui Isus Cristos. Paul își fixează viziunea sa despre Lege: „Ghimpele morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea” (1Cor 15,56). Un dialog: tu ești sub Lege și ești acolo cu ușa deschisă la păcat.

În acest context capătă sensul său deplin referința la rolul pedagogic desfășurat de Lege. Însă Legea este pedagogul, care te duce, unde? La Isus. În sistemul școlar din antichitate, pedagogul nu avea funcția pe care i-o atribuim noi astăzi, adică aceea de a susține educația unui băiat sau a unei fete. În acea vreme era vorba în schimb de un sclav care avea funcția de a însoți la învățător pe fiul stăpânului și după aceea de a-l aduce acasă. Astfel trebuia să-l protejeze de pericole, să-l supravegheze pentru ca să nu asume comportamente incorecte. Funcția sa era mai curând disciplinară. Când copilul devenea adult, pedagogul înceta din funcțiile sale. Pedagogul la care se referă Paul nu era învățătorul, ci era cel care însoțea la școală, îl supraveghea pe copil și îl aducea acasă.

A se referi la Lege în acești termeni îi permite sfântului Paul să clarifice funcția desfășurată de ea în istoria lui Israel. Torah, adică Legea, a fost un act de mărinimie din partea lui Dumnezeu față de poporul său. După alegerea lui Abraham, celălalt act mare a fost Legea: a fixa drumul pentru a merge înainte. Desigur, a avut funcții restrictive, dar în același timp a protejat poporul, l-a educat, l-a disciplinat și l-a susținut în slăbiciunea sa, mai ales protecția în fața păgânismului; existau atâtea atitudini păgâne în acele timpuri. Torah spune: „Există un unic Dumnezeu și ne-a pus pe cale”. Un act de bunătate a Domnului. Și desigur, așa cum am spus, a avut funcții restrictive, dar în același timp a protejat poporul, l-a educat, l-a disciplinat și l-a susținut în slăbiciunea sa. Pentru aceasta apostolul se oprește după aceea asupra descrierii fazei vârstei minore. Și spune așa: „Atât timp cât moștenitorul este un copil, nu se deosebește cu nimic de un sclav, chiar dacă este stăpân peste toate. Însă este sub tutori și administratori până la timpul fixat de tată. Tot așa și noi, cât timp eram copii, eram sclavii învățăturilor de la început ale lumii” (Gal 4,1-3). Așadar, convingerea apostolului este că Legea are desigur o funcție pozitivă – deci ca pedagog în a duce înainte –, dar este o funcție limitată în timp. Nu se poate extinde durata sa peste măsură, pentru că este legată de maturizarea persoanelor și de alegerea lor de libertate. Odată ce se ajunge la credință, Legea epuizează valența sa propedeutică și trebuie să cedeze locul unei alte autorități. Asta ce înseamnă? Că, fiind terminată Legea, noi putem spune: „Credem în Isus Cristos și facem ceea ce vrem?” Nu! Poruncile există, dar nu ne justifică. Cel care ne justifică este Isus Cristos. Poruncile trebuie respectate, dar nu ne dau dreptatea; există gratuitatea lui Isus Cristos, întâlnirea cu Isus Cristos care ne justifică gratuit. Și ce facem cu Poruncile? Trebuie să le respectăm, dar ca ajutor pentru întâlnirea cu Isus Cristos.

Această învățătură despre valoarea Legii este foarte importantă și merită să fie privită cu atenție pentru a nu cădea în echivocuri și a face pași falși. Ne va face bine să ne întrebăm dacă mai trăim în perioada în care avem nevoie de Lege, sau dacă în schimb suntem foarte conștienți că am primit harul de a fi devenit fii ai lui Dumnezeu pentru a trăi în iubire. Cum trăiesc eu? În teama că dacă nu fac asta voi merge în iad? Sau trăiesc și cu acea speranță, cu acea bucurie a gratuității mântuirii în Isus Cristos? Este o întrebare frumoasă. Precum și a doua: disprețuiesc Poruncile? Nu. Le respect, dar nu ca absolute, pentru că știu că acela care mă justifică este Isus Cristos.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 18.08.2021
Publicarea pe acest sit: 18.08.2021
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.