Audiența generală de miercuri

Cateheze despre Scrisoarea către Galateni
4. Legea lui Moise
miercuri, 11 august 2021

Iubiți frați și surori, bună ziua!

„De ce este legea?” (Gal 3,19). Iată întrebarea pe care, urmându-l pe Sfântul Paul, vrem s-o aprofundăm astăzi, pentru a recunoaște noutatea vieții creștine animate de Duhul Sfânt. Dar, dacă există Duhul Sfânt, dacă există Isus care ne-a răscumpărat, de ce este Legea? Asupra acestui lucru trebuie să reflectăm astăzi. Apostolul scrie: „Dacă conduși de Duh, nu mai sunteți sub lege” (Gal 5,18). În schimb defăimătorii lui Paul susțineau că galatenii ar fi trebuit să urmeze Legea pentru a fi mântuiți. Se întorceau înapoi. Erau ca nostalgicii altor timpuri, ai timpurilor dinainte de Isus Cristos. Apostolul nu este deloc de acord. Nu în acești termeni se pusese de acord cu ceilalți apostoli la Ierusalim. El își amintește bine cuvintele lui Petru când susținea: „De ce îl ispitiți acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce?” (Fap 15,10). Dispozițiile reieșite din acel „prim conciliu” – primul conciliu ecumenic a fost cel din Ierusalim și dispozițiile reieșite din acel conciliu erau foarte clare și spuneau: „Căci Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare: să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate și de desfrânare” (Fap 15,28-29). Unele lucruri care atingeau cultul adus lui Dumnezeu, idolatria și atingeau și modul de a înțelege viața din acel timp.

Când Paul vorbește despre Lege, face referință în mod normal la Legea mozaică, la Legea lui Moise, la Cele Zece Porunci. Ea era în relație cu Alianța pe care Dumnezeu a încheiat-o cu poporul său, un drum pentru a pregăti această Alianță. Conform diferitelor texte din Vechiul Testament, Torah – care este termenul ebraic cu care se indică Legea – este culegerea tuturor acelor prescripții și norme pe care israeliții trebuie să le respecte, în virtutea Alianței cu Dumnezeu. O sinteză eficace a ceea ce este Torah se poate găsi în acest text din Deuteronom care spune așa: „Domnul se va bucura din nou de tine, spre bine, așa cum s-a bucurat de părinții tăi, dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile și hotărârile lui scrise în cartea acestei legi, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău” (30,9-10). Respectarea Legii garanta poporului binefacerile Alianței și garanta legătura deosebită cu Dumnezeu. Acest popor, acești oameni, aceste persoane, sunt legați de Dumnezeu și arată această unire cu Dumnezeu în împlinirea, în respectarea Legii. Încheind Alianța cu Israel, Dumnezeu i-a oferit Torah, Legea, pentru ca să poată înțelege voința sa și să poată trăi în dreptate. Să ne gândim că în acel timp era nevoie de o astfel de Lege, a fost un mare dar pe care Dumnezeu l-a oferit poporului său, de ce? Pentru că în acel timp exista păgânismul peste tot, idolatria peste tot și conduitele umane care derivau din idolatrie și pentru aceasta marele dar al lui Dumnezeu oferit poporului său este Legea pentru a merge înainte. De mai multe ori, mai ales în cărțile profeților, se observă că nerespectarea preceptelor Legii constituia o adevărată trădare a Alianței, provocând reacția mâniei lui Dumnezeu. Legătura dintre Alianță și Lege era așa de strânsă încât cele două realități erau inseparabile. Legea este exprimarea că o persoană, un popor, este în alianță cu Dumnezeu.

În lumina acestor lucruri este ușor de înțeles cum aveau succes acei misionari care s-au infiltrat pe lângă galateni susținând că aderarea la Alianță comporta și respectarea Legii mozaice, așa cum era în acel timp. Totuși, tocmai cu privire la acest punct putem descoperi inteligența spirituală a Sfântului Paul și marile intuiții pe care el le-a exprimat, susținut de harul primit pentru misiunea sa evanghelizatoare.

Autorul explică galatenilor că, în realitate, Alianța cu Dumnezeu și Legea mozaică nu sunt legate în manieră indisolubilă. Primul element pe care trebuie să se bazeze este că Alianța încheiată de Dumnezeu cu Abraham era bazată pe credința în împlinirea promisiunii și nu pe respectarea Legii, care încă nu exista. Abraham a început să meargă cu secole înainte de Lege. Scrie apostolul: „De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani [cu Moise] nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu [cu Abraham], așa încât promisiunea să fie zădărnicită. Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-o promisiune” (Gal 3,17-18). Promisiunea era înainte de Lege și promisiunea făcută lui Abraham, apoi a venit legea după 430 de ani. Cuvântul „promisiune” este foarte important: poporul lui Dumnezeu, noi, creștinii, mergem în viață privind o promisiune; promisiunea este tocmai ceea ce ne atrage, ne atrage pentru a merge înainte spre întâlnirea cu Domnul.

Cu acest raționament, Paul a obținut un prim obiectiv: Legea nu este la baza Alianței pentru că a venit ulterior, era necesară și corectă însă mai înainte era promisiunea, Alianța.

O argumentație ca aceasta îi pune în încurcătură pe cei care susțin că Legea mozaică este parte constitutivă a Alianței. Nu, Alianța este mai întâi, este chemarea adresată lui Abraham. Torah, Legea de fapt, nu este inclusă în promisiunea făcută lui Abraham. Însă, spunând asta, nu trebuie crezut că Sfântul Paul era contrar legii mozaice. Nu, o respecta. De mai multe ori, în scrisorile sale, apără originea ei divină și susține că ea are un rol foarte precis în istoria mântuirii. Însă Legea nu dă viața, nu oferă împlinirea promisiunii, pentru că nu este în măsură s-o poată realiza. Legea este un drum care te duce înainte spre întâlnire. Paul folosește un cuvânt foarte important, Legea este „pedagogul” spre Cristos, pedagogul spre credința în Cristos, adică maestrul care te duce de mână spre întâlnire. Cel care caută viața are nevoie să privească la promisiune și la realizarea sa în Cristos.

Preaiubiților, această primă expunere a apostolului făcută galatenilor prezintă noutatea radicală a vieții creștine: toți cei care au credința în Isus Cristos sunt chemați să trăiască în Duhul Sfânt, care eliberează de Lege și în același timp o duce la împlinire conform poruncii iubirii. Acest lucru este foarte important, Legea ne duce la Isus. Însă vreunul dintre voi poate să-mi spună: „Dar, părinte, un lucru: asta înseamnă că dacă eu mă rog Crezul nu trebuie să respect poruncile?”. Nu, poruncile au actualitate în sensul că sunt „pedagogi” care te duc la întâlnirea cu Cristos. Însă, dacă tu lași deoparte întâlnirea cu Isus și vreai să dai din nou mai multă importanță poruncilor, aceste lucru nu este bun. Și tocmai aceasta era problema acestor misionari fundamentaliști care s-au amestecat printre galateni pentru a-i dezorienta. Domnul să ne ajute să mergem pe calea poruncilor, dar privind iubirea față de Cristos spre întâlnirea cu Cristos, știind că întâlnirea cu Isus este mai importantă decât toate poruncile.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 11.08.2021
Publicarea pe acest sit: 12.08.2021
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.