Audiența generală de miercuri

Cateheze despre Faptele Apostolilor:
12. „Dumnezeu nu este părtinitor” (Fap 10,34).
Petru și revărsarea Duhului asupra păgânilor
miercuri, 16 octombrie 2019

Iubiți frați și surori!

Călătoria Evangheliei în lume, pe care sfântul Luca o relatează în Faptele Apostolilor, este însoțită de suprema creativitate a lui Dumnezeu care se manifestă în manieră surprinzătoare. Dumnezeu vrea ca fiii săi să depășească orice particularism pentru a se deschide la universalitatea mântuirii. Acesta este scopul: depășirea particularismelor și deschiderea la universalitatea mântuirii, pentru că Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe toți. Cei care s-au renăscut din apă și din Duh – cei botezați – sunt chemați să iasă din ei înșiși și să se deschidă celorlalți, să trăiască proximitatea, stilul trăirii împreună, care transformă orice relație interpersonală într-o experiență de fraternitate (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 87).

Martor al acestui proces de „fraternizare” pe care Duhul vrea să-l inițieze în istorie este Petru, protagonist în Faptele Apostolilor împreună cu Paul. Petru trăiește un eveniment care marchează o cotitură decisivă pentru existența sa. În timp ce se roagă, primește o viziune care îndeplinește funcția de „provocare” divină, pentru a trezi în el o schimbare de mentalitate. Vede o pânză mare care coboară de sus, care conținea diferite animale: patrupede, reptile și păsări, și aude un glas care-l invită să se hrănească din acele cărnuri. El, ca bun evreu, reacționează susținând că n-a mâncat niciodată nimic impur, așa cum este cerut de Legea Domnului (cf. Lev 11). Atunci glasul reacționează cu putere: „Ceea ce Dumnezeu a curățat, tu să nu numești impur” (Fap 10,15).

Cu acest fapt Domnul vrea ca Petru să nu mai evalueze evenimentele și persoanele după categoriile de pur și de impur, ci să învețe să meargă dincolo, pentru a privi la persoană și la intențiile inimii sale. De fapt ceea ce îl face pe om impur nu vine din afară ci numai dinăuntru, din inimă (cf. Mc 7,21). Isus a spus asta clar.

După acea viziune, Dumnezeu îl trimite pe Petru la casa unui străin necircumcis, Corneliu, „centurion din cohorta numită «Italica», evlavios și temător de Dumnezeu”, care face multe pomeni pentru popor și se roagă fără încetare lui Dumnezeu (cf. Fap 10,1-2), dar nu era evreu.

În acea casă de păgâni, Petru îl predică pe Cristos răstignit și înviat și iertarea păcatelor pentru oricine crede în El. Și în timp ce Petru vorbește, asupra lui Corneliu și asupra celor din familia sa se revarsă Duhul Sfânt. Și Petru îi botează în numele lui Isus Cristos (cf. Fap 10,48).

Acest fapt extraordinar – este prima dată când se întâmplă un lucru de acest gen – este aflat la Ierusalim, unde frații scandalizați de comportamentul lui Petru, îl ceartă cu asprime (cf. Fap 11,1-3). Petru a făcut un lucru care mergea dincolo de cutumă, dincolo de lege, și pentru aceasta îl ceartă. Dar după întâlnirea cu Corneliu, Petru este mai liber de el însuși și mai mult în comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți, pentru că a văzut voința lui Dumnezeu în acțiunea Duhului Sfânt. Așadar poate să înțeleagă că alegerea lui Israel nu ester răsplata pentru merite, ci semnul chemării gratuite de a fi mediere a binecuvântării divine în rândul popoarelor păgâne.

Iubiți frați, de la principele apostolilor învățăm că un evanghelizator nu poate să fie un impediment la opera creatoare a lui Dumnezeu, care „vrea ca toți oamenii să se mântuiască” (1Tim 2,4), ci unul care favorizează întâlnirea inimilor cu Domnul. Și noi, cum ne comportăm cu frații noștri, în special cu aceia care nu sunt creștini? Suntem impediment pentru întâlnirea cu Dumnezeu? Le împiedicăm întâlnirea cu Tatăl sau o ușurăm?

Să cerem astăzi harul de a ne lăsa uimiți de surprizele lui Dumnezeu, de a nu împiedica creativitatea sa, ci de a recunoaște și a favoriza căile mereu noi prin care Cel Înviat îl revarsă pe Duhul său în lume și atrage inimile făcându-se cunoscut ca „Domnul tuturor” (Fap 10,36). Mulțumesc.