Audiența generală de miercuri

Cateheze despre Faptele Apostolilor:
16. „Priscila și Acvila l-au luat la ei” (Fap 18,26).
Un cuplu în slujba Evangheliei.

miercuri, 13 noiembrie 2019

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Această audiență se face în două grupuri: bolnavii sunt în Aula „Paul al VI-lea” – eu am fost cu ei, i-am salutat și i-am binecuvântat; sunt circa 250. Acolo vor fi mai comozi pentru ploaie – și noi aici. Dar ei ne privesc pe ecranul mare. Să ne salutăm amândouă grupurile cu aplauze.

Faptele Apostolilor relatează că Paul, ca evanghelizator neobosit cum era, după șederea la Atena, duce înainte cursa Evangheliei în lume. Etapă nouă a călătoriei sale misionare este Corint, capitală a provinciei romane din Ahaia, un oraș comercial și cosmopolit, grație prezenței a două porturi importante.

Așa cum citim în capitolul 18 din Faptele Apostolilor, Paul găsește ospitalitate la un cuplu de soți, Acvila și Priscila (sau Prisca), constrânși să se mute de la Roma la Corint după ce împăratul Claudiu a poruncit expulzarea iudeilor (cf. Fap 18,2). Eu aș vrea să fac o paranteză. Poporul ebraic a suferit mult în istorie. A fost alungat, persecutat… Și, în secolul trecut, am văzut atâtea, atâtea brutalități pe care le-au făcut poporului ebraic și toți eram convinși că asta s-a terminat. Dar astăzi, începe să se renască pe alocuri obișnuința de a-i persecuta pe evrei. Frați și surori, acest lucru nu este nici uman nici creștin. Evreii sunt frații noștri! Și nu trebuie persecutați. S-a înțeles? Acești soți demonstrează că au o inimă plină de credință în Dumnezeu și generoasă față de alții, capabilă să facă spațiu celui care, asemenea lor, experimentează condiția de străin. Această sensibilitate a lor îi face să se descentralizeze din ei pentru a practica arta creștină a ospitalității (cf. Rom 12,13; Evr 13,2) și să deschidă ușile casei lor pentru a-l primi pe apostolul Paul. Astfel ei îl primesc nu numai pe evanghelizator, ci și vestea pe care el o aduce cu sine: Evanghelia lui Cristos care este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui om care crede” (Rom 1,16). Și din acel moment casa lor se impregnează de parfumul Cuvântului „viu” (Evr 4,12) care dă viață inimilor.

Acvila și Priscila împărtășesc cu Paul și activitatea profesională, adică fabricarea de corturi. De fapt, Paul stima mult munca manuală și o considera un spațiu privilegiat de mărturie creștină (cf. 1Cor 4,12), în afară de a fi un mod corect pentru a se întreține fără a fi povară pentru alții (cf. 1Tes 2,9; 2Tes 3,8) sau pentru comunitate.

Casa lui Acvila și Priscila la Corint deschide ușile nu numai pentru apostol, ci și pentru frații și surorile în Cristos. De fapt, Paul poate vorbi despre „comunitatea care se adună în casa lor” (1Cor 16,19), care devine o „casă a Bisericii”, o „domus ecclesiae”, un loc de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu și de celebrare a Euharistiei. Și astăzi în unele țări unde nu este libertate religioasă și nu este libertatea creștinilor, creștinii se adună într-o casă, un pic ascunși, pentru a se ruga și a celebra Euharistia. Și astăzi există aceste case, aceste familii care devin un templu pentru Euharistie.

După un an și jumătate de rămânere la Corint, Paul părăsește acel oraș împreună cu Acvila și Priscila, care se opresc la Efes. Și acolo casa lor devine loc de cateheză (cf. Fap 18,26). În sfârșit, cei doi soți se vor întoarce la Roma și vor fi destinatari ai unui elogiu splendid pe care apostolul îl inserează în Scrisoarea către Romani. Ascultați: „Salutați-i pe Priscila și pe Acvila, colaboratorii mei în Cristos Isus: aceștia și-au pus în primejdie viața pentru mine și le sunt recunoscător nu numai eu, ci și toate Bisericile dintre națiunile păgâne” (16,4). Câte familii în timp de persecuție își riscă viața pentru a-i menține ascunși pe cei persecutați! Acesta este primul exemplu: primirea familială, chiar și în momentele urâte.

Printre numeroșii colaboratori ai lui Paul, Acvila și Priscila se evidențiază ca „modele ale unei vieți conjugale angajate responsabil în slujba întregii comunități creștine” și ne amintesc că, grație credinței și angajării în evanghelizarea atâtor laici ca și ei, creștinismul a ajuns până la noi. De fapt „pentru a se înrădăcina în pământul poporului, pentru a se dezvolta în mod viu, era necesară angajarea acestor familii. Dar gândiți-vă că de la început creștinismul a fost predicat de laici. Și voi laicii sunteți responsabili, prin Botezul vostru, să duceți înainte credința. Era angajarea atâtor familii, a acestor soți, a acestor comunități creștine, a credincioșilor laici care au oferit «humusul» pentru creșterea credinței” (Benedict al XVI-lea, Cateheză, 7 februarie 2007). Este frumoasă această frază a papei Benedict al XVI-lea: laicii dau humusul pentru creșterea credinței.

Să-i cerem Tatălui, care a ales să facă din soți „adevărata sa «sculptură» vie” (Exortația apostolică Amoris laetitia, 11) – Cred că aici sunt noii soți: ascultați voi vocația voastră, trebuie să fiți adevărata sculptură vie – să reverse Duhul său asupra tuturor cuplurilor creștine pentru ca, după exemplul lui Acvila și Priscila, să știe să deschidă ușile inimilor lor lui Cristos și fraților și să transforme casele lor în biserici familiale. Frumos cuvânt: o casă este o biserică familială, unde să se trăiască comuniunea și să se ofere cultul vieții trăite cu credință, speranță și caritate. Trebuie să-i rugăm pe acești doi sfinți, Acvila și Priscila, pentru ca să învețe familiile noastre fie ca ei: o biserică familială unde există humusul, pentru ca să crească credința.

* * *

Apel

Îndrept un gând special spre iubita Burkina Faso, încercată de câtva timp de violențe repetate și unde recent un atentat a costat viața pentru aproape o sută de persoane. Încredințez Domnului toate victimele, răniții, numeroșii evacuați și cei care suferă datorită acestor drame. Fac apel pentru ca să nu lipsească protecția pentru cei mai vulnerabili; și încurajez autoritățile civile și religioase și cei care sunt animați de bunăvoință să înmulțească eforturile, în spiritul Documentului de la Abu Dhabi despre Fraternitatea Umană, pentru a promova dialogul interreligios și înțelegerea.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.11.2019
Publicarea pe acest sit: 13.11.2019
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.