Audiența generală de miercuri

Cateheză despre călătoria apostolică în Irak
miercuri, 10 martie 2021

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În zilele trecute Domnul mi-a dat să vizitez Irakul, realizând un proiect al Sfântului Ioan Paul al II-lea. Niciodată n-a fost un papă în țara lui Abraham; Providența a voit ca asta să se întâmple acum, ca semn de speranță după ani de război și terorism și în timpul unei pandemii dure.

După această vizită, sufletul meu este plin de recunoștință. Recunoștință față de Dumnezeu și față de toți cei care au făcut-o posibilă: față de președintele republicii și față de guvernul din Irak; față de patriarhii și față de episcopii din țară, împreună cu toți slujitorii și credincioșii din respectivele Biserici; față de autoritățile religioase, începând de la marele ayatollah Al-Sistani, cu care am avut o întâlnire de neuitat în reședința sa de la Najaf.

Am simțit puternic sensul penitențial al acestui pelerinaj: nu puteam să mă apropii de acel popor martirizat, de acea Biserică martiră, fără a lua asupra mea, în numele Bisericii Catolice, crucea pe care ei o poartă de mulți ani; o cruce mare, ca aceea pusă la intrarea din Qaraqosh. Am simțit asta în mod deosebit văzând rănile încă deschise ale distrugerilor, și mai mult încă întâlnind și ascultând martorii care au supraviețuit violențelor, persecuțiilor, exilului… Și în același timp am văzut în jurul meu bucuria de a-l primi pe mesagerul lui Cristos; am văzut speranța de a se deschide la un orizont de pace și de fraternitate, rezumată în cuvintele lui Isus care erau motoul vizitei: „Voi toți sunteți frați” (Mt 23,8). Am întâlnit această speranță în discursul președintelui republicii, a regăsit-o în atâtea saluturi și mărturii, în cântecele și în gesturile oamenilor. Am citit-o pe fețele luminoase ale tinerilor și în ochii vii ai bătrânilor. Oamenii care îl așteptau pe papa de cinci ore, în picioare…; și femei cu copii în brațe… Așteptau, și în ochii lor era speranța.

Poporul irakian are dreptul să trăiască în pace, are dreptul să regăsească demnitatea care-i aparține. Rădăcinile sale religioase și culturale sunt milenare: Mesopotamia este leagăn de civilizație; Bagdad a fost în istorie un oraș de importanță primară, care a găzduit timp de secole cea mai bogată bibliotecă din lume. Și ce anume a distrus-o? Războiul. Întotdeauna războiul este monstrul care, cu schimbarea epocilor, se transformă și continuă să devoreze omenirea. Însă răspunsul la război nu este un alt război, răspunsul la arme nu sunt alte arme. Și eu m-am întrebat: cine vindea arme teroriștilor? Cine vinde astăzi arme teroriștilor, care fac măceluri în alte părți, să ne gândim la Africa, de exemplu? Este o întrebare la care eu aș vrea ca să răspundă cineva. Răspunsul nu este războiul, ci răspunsul este fraternitatea. Aceasta este provocarea pentru Irak, dar nu numai: este provocarea pentru atâtea regiuni de conflict și, în definitiv, este provocarea pentru întreaga lume: fraternitatea. Vom fi capabili noi să facem fraternitate între noi, să facem o cultură de frați? Sau vom continua cu logica începută de Cain, războiul? Frățietate, fraternitate.

Pentru aceasta ne-am întâlnit și ne-am rugat, creștini și musulmani, cu reprezentanți ai altor religii, la Ur, unde Abraham a primit chemarea lui Dumnezeu în urmă cu circa patru mii de ani. Abraham este părinte în credință pentru că a ascultat glasul lui Dumnezeu care îi promitea o descendență, a părăsit totul și a plecat. Dumnezeu este fidel față de promisiunile sale și conduce și astăzi pașii noștri de pace, conduce pașii celui care merge pe pământ cu privirea îndreptată spre cer. Și la Ur, stând împreună sub acel cer luminos, același cer pe care părintele nostru Abraham ne-a văzut pe noi, descendența sa, ni s-a părut că încă răsună în inimi fraza aceea: Voi toți sunteți frați.

Un mesaj de fraternitate a venit din întâlnirea eclezială în catedrala siro-catolică din Bagdad, unde în 2010 au fost ucise patruzeci și opt de persoane, între care doi preoți, în timpul celebrării Liturghiei. Biserica din Irak este o Biserică martiră și în acel templu, care are înscrisă în piatră amintirea acelor martiri, a răsunat bucuria întâlnirii: uimirea mea de a fi în mijlocul lor se contopea cu bucuria lor de a-l avea pe papa cu ei.

Un mesaj de fraternitate am lansat de la Mosul și de la Qaraqosh, la fluviul Tigru, la ruinele anticei Ninive. Ocupația lui Isis a provocat fuga a mii și mii de locuitori, între care mulți creștini de diferite confesiuni și alte minorități persecutate, în special yazidi. A fost ruinată antica identitate a acestor orașe. Acum, cu trudă se încearcă să se reconstruiască; musulmanii îi invită pe creștini să se întoarcă, și împreună restaurează biserici și moschei. Fraternitate, este acolo. Și să continuăm, vă rog, să ne rugăm pentru acești frați și surori ai noștri atât de încercați, pentru ca să aibă forța de a reîncepe. Și gândindu-mă la atâția irakieni emigrați aș vrea să le spun: ați părăsit totul, ca Abraham; asemenea lui, păstrați credința și speranța, și fiți țesători de prietenie și de fraternitate acolo unde sunteți. Și, dacă puteți, întoarceți-vă.

Un mesaj de fraternitate a venit de la cele două concelebrări euharistice: aceea din Bagdad, în rit caldeean, și aceea din Erbil, oraș unde am fost primit de președintele regiunii și de primul ministru, de autorități – mulțumesc atâtora care au venit ca să mă primească – și am fost primit și de popor. Speranța lui Abraham și a descendenței sale s-a realizat în misterul pe care l-am celebrat, în Isus, Fiul pe care Dumnezeu Tatăl nu l-a cruțat, ci l-a dăruit pentru mântuirea tuturor: el, cu moartea și învierea sa, ne-a deschis trecerea la țara promisă, la viața nouă unde lacrimile sunt șterse, rănile vindecate, frații reconciliați.

Iubiți frați și surori, să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru această vizită istorică și să continuăm să ne rugăm pentru acea țară și pentru Orientul Mijlociu. În Irak, în pofida zgomotului distrugerii și al armelor, palmierii, simbol al țării și al speranței sale, au continuat să crească și să aducă rod. Așa este pentru fraternitate: așa cum rodul palmierului nu face zgomot, ci este rodnic și face să crească. Dumnezeu, care este pace, să dea un viitor de fraternitate Irakului, Orientului Mijlociu și întregii lumi!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 10.03.2021
Publicarea pe acest sit: 10.03.2021
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.