Scrisoarea Papei adresată parohilor

Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Francisc
adresată parohilor
joi, 2 mai 2024

Preaiubiți frați parohi!

Întâlnirea internațională „Parohii pentru Sinod” și dialogul cu aceia care au luat parte la ea sunt ocazia pentru a aminti în rugăciunea mea pe toți parohii din lume, cărora le adresez cu mare afect aceste cuvinte.

Este atât de clar că a spune aceasta sună aproape banal, dar asta nu-l face mai puțin adevărat: Biserica n-ar putea să meargă înainte fără angajarea și slujirea voastră. Pentru aceasta vreau înainte de toate să exprim recunoștință și stimă pentru munca generoasă pe care o faceți în fiecare zi, semănând Evanghelia în orice tip de teren (cf. Mc 4,1-25).

foto: Vatican Media

Cum experimentați în aceste zile de împărtășire, parohiile în care desfășurați slujirea voastră se află în contexte foarte diferite: de la cele din periferiile megalopolisurilor – le-am cunoscut direct la Buenos Aires – la cele vaste ca provincii în regiunile populate mai puțin dens; de la cele din centrele urbane din multe țări europene, în care bazilici antice găzduiesc comunități tot mai mici și mai bătrâne, la cele în care se celebrează sub un copac și cântul păsărilor se contopește cu glasul atâtor copii.

Parohii cunosc toate acestea foarte bine, cunosc dinăuntru viața poporului lui Dumnezeu, trudele sale și bucuriile sale, nevoile sale și bogățiile sale. Pentru aceasta o Biserică sinodală are nevoie de parohii săi: fără ei nu vom putea învăța niciodată să mergem împreună, nu vom putea întreprinde niciodată acel drum al sinodalității care „este drumul pe care Dumnezeu îl așteaptă de la Biserica din al treilea mileniu” (Discurs pentru comemorarea celei de-a 50-a aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor, 17 octombrie 2015).

Nu vom deveni niciodată Biserică sinodală misionară dacă și comunitățile parohiale nu vor face din participarea tuturor celor botezați la unica misiune de a vesti Evanghelia trăsătura caracteristică a vieții lor. Dacă parohiile nu sunt sinodale și misionare, nu va fi astfel nici Biserica. Raportul de sinteză al Primei Sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor este foarte clar în această privință: parohiile, începând de la structurile lor și de la organizarea vieții lor, sunt chemate să se conceapă „îndeosebi în slujba misiunii pe care credincioșii o duc înainte în cadrul societății, în viața familială și de muncă, fără a se concentra exclusiv asupra activităților care se desfășoară în interiorul lor și asupra necesităților lor de organizare” (8, l). De aceea trebuie ca aceste comunități parohiale să devină tot mai mult locuri din care cei botezați pleacă drept discipoli misionari și la care se întorc, plini de bucurie, pentru a împărtăși minunățiile săvârșite de Domnul prin intermediul mărturiei lor (cf. Lc 10,17).

Ca păstori, suntem chemați să însoțim pe acest parcurs comunitățile pe care le slujim și, în același timp, să ne angajăm cu rugăciunea, discernământul și zelul apostolic pentru ca slujirea noastră să fie adaptată la exigențele unei Biserici sinodale misionare. Această provocare îl interesează pe Papa, pe episcopi și Curia Romană, și vă interesează și pe voi parohii. Cel care ne-a chemat și ne-a consacrat ne invită astăzi să ascultăm glasul Duhului său și să ne mișcăm în direcția pe care ne-o indică. De-a lungul drumului vom descoperi și modul pentru a elibera slujirea noastră de acele aspecte care îl fac mai obositor și pentru a redescoperi cel mai adevărat nucleu al său: vestirea Cuvântului și reunirea comunității frângând pâinea.

Așadar vă invit să primiți această chemare a Domnului de a fi, ca parohi, constructori ai unei Biserici sinodale misionare și a vă angaja cu entuziasm pe acest drum. În acest scop, simt să formulez trei sugestii care vor putea inspira stilul de viață și de acțiune al păstorilor.

1. Vă invit să trăiți carisma voastră ministerială specifică tot mai mult în slujba darurilor multiforme semănate de Duhul în poporul lui Dumnezeu. De fapt, este nevoie să se descopere, să se încurajeze și să se valorizeze „cu simț de credință carismele, atât umile cât și eminente, care sunt acordate laicilor sub multiple forme” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Presbyterorum ordinis, 9) și care sunt indispensabile pentru a putea evangheliza realitățile umane. Sunt convins că în acest mod veți face să se evidențieze atâtea comori ascunse și vă veți simți mai puțin singuri în marea misiune de a evangheliza, experimentând bucuria unei paternități genuine care nu primează, ci face să se evidențieze în ceilalți, bărbați și femei, atâtea potențialități prețioase.

2. Cu toată inima vă sugerez să învățați și să practicați arta discernământului comunitar, folosindu-vă pentru asta de metoda „conversației în Duh”, care ne-a ajutat atât de mult în parcursul sinodal și în desfășurarea Adunării însăși. Sunt sigur că veți putea culege numeroase roade nu numai în structurile de comuniune, precum consiliul pastoral parohial, dar și în multe alte domenii. Așa cum amintește Raportul de sinteză, discernământul este un element cheie al acțiunii pastorale a unei Biserici sinodale: „Este important ca practica discernământului să fie realizată și în domeniul pastoral, în mod adaptat contextelor, pentru a ilumina concretețea vieții ecleziale. Ea va permite să se recunoască mai bine carismele prezente în comunitate, să se încredințeze cu înțelepciune îndatoriri și slujiri, să se proiecteze în lumina Duhului drumurile pastorale, mergând dincolo de simpla programare de activități” (2, l).

3. În sfârșit, aș vrea să vă recomand să puneți la baza a toate împărtășirea și fraternitatea între voi și cu episcopii voștri. Această instanță a reieșit cu putere din Întâlnirea internațională pentru formarea permanentă a preoților, cu tema „Reînflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine” (2Tim 1,6), desfășurată în februarie aici la Roma, cu peste opt sute de episcopi, preoți, consacrați și laici, bărbați și femei, angajați în acest domeniu, reprezentând optzeci de țări. Nu putem fi părinți autentici dacă nu suntem înainte de toate fii și frați. Și nu suntem în măsură să trezim comuniune și participare în comunitățile încredințate nouă dacă înainte de toate nu le trăim între noi. Știu bine că, în desfășurarea îndatoririlor pastorale, această angajare poate să pară un surplus sau chiar timp pierdut, dar în realitate este adevărat contrariul: de fapt, numai așa suntem credibili și acțiunea noastră nu risipește ceea ce alții au construit deja.

Nu numai Biserica sinodală misionară are nevoie de parohi, ci și drumul specific al Sinodului 2021-2024, „Pentru o Biserică sinodală. Comuniune, participare, misiune”, în vederea Sesiunii a Doua a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, care se va desfășura în luna octombrie. Pentru a o pregăti avem nevoie să ascultăm glasul vostru.

Pentru aceasta, invit pe cei care au luat parte la Întâlnirea internațională „Parohii pentru Sinod” să fie misionari de sinodalitate și cu voi, frații lor parohi, odată întorși acasă, animând reflecția despre reînnoirea slujirii de paroh în cheie sinodală și misionară, și în același timp permițând Secretariatului General al Sinodului să adune contribuția voastră de neînlocuit în vederea redactării lui Instrumentum laboris. A-i asculta pe parohi era scopul acestei Întâlniri internaționale, dar asta nu se poate termina astăzi: avem nevoie să continuăm să vă ascultăm.

Frați preaiubiți, sunt alături de voi pe acest drum pe care și eu încerc să-l parcurg. Vă binecuvântez pe toți din inimă și la rândul meu am nevoie să simt apropierea voastră și sprijinul rugăciunii voastre. Să ne încredințăm Sfintei Fecioare Maria Odighitria: aceea care indică drumul, aceea care conduce la Cale, la Adevăr și la Viață.