Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresată Conferinței Episcopilor Catolici din Spania
prin președintele ei, Mons. Ricardo Blázquez Pérez
sâmbătă, 8 iulie 2006
Dragi frați întru episcopat,
Cu bucurie în inimă îi mulțumesc Domnului că am putut să vin în Spania ca Papă, pentru a participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor la Valencia. Vă salut cu afecțiune, frați Episcopi ai acestei iubite țări, și vă mulțumesc și pentru prezența voastră și pentru multele eforturi pe care le-ați depus pentru pregătirea și celebrarea acestui eveniment. Apreciez în special eforturile Arhiepiscopului de Valencia și ale Episcopilor săi auxiliari pentru ca acest eveniment, atât de semnificativ pentru întreaga Biserică, să aducă roadele dorite și să dea un nou impuls familiei ca sanctuar al iubirii, vieții și credinței.
Într-adevăr, angajamentul vostru a făcut deja posibilă crearea unui ambianțe de familie între organizatorii și participanții din diverse părți ale Spaniei. Acesta este un semn foarte promițător în lumina dorințelor pe care le-ați exprimat în mesajul vostru comun despre această Întâlnire Mondială, și în același timp o invitație la a primi roadele Întâlnirii pentru continuarea pastorației neîncetate și incisive a familiei în Diecezele voastre, care face să intre în fiecare casă mesajul Evangheliei, care întărește și dă noi dimensiuni iubirii și astfel ajută la depășirea dificultăților pe care le întâlnește în drum.
Știți că urmăresc îndeaproape și cu mare interes viața Bisericii din țara voastră, o țară cu adânci rădăcini creștine, care a contribuit mult și este chemată să contribuie la mărturisirea credinței și la răspândirea ei în multe alte părți ale lumii. Păstrați viu și puternic acest spirit care a caracterizat viața spaniolilor de-a lungul istoriei lor, pentru ca el să continue să nutrească și să dea vitalitate sufletului poporului vostru.
Cunosc și încurajez impulsul pe care voi îl dați activității pastorale, într-o perioadă de rapidă secularizare, ce afectează de asemenea și viața internă a comunităților creștine. Continuați așadar să proclamați, fără a vă descuraja, faptul că a face abstracție de Dumnezeu, a acționa ca și când el nu ar exista sau a alunga credința în mediul pur privat, subminează adevărul despre om și compromite viitorul culturii și al societății. Dimpotrivă, ațintirea privirii asupra Dumnezeului celui viu, garantul libertății noastre și al adevărului, este o premisă pentru a se ajunge la o nouă umanitate. Astăzi lumea are nevoie în mod special să fie vestit și să se dea mărturie pentru Dumnezeu care este iubire și, în consecință, unica lumină care, în final, luminează întunericul lumii și ne dă tăria pentru a trăi și a acționa (cf. Deus Caritas Est, 39).
În momente și în situații dificile, amintiți-vă cuvintele din Scrisoarea către Evrei: „să alergăm cu perseverență în lupta care ne stă înainte, cu ochii ațintiți la Isus, începutul și desăvârșirea credinței, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea, neținând seama de rușinea ei […] ca nu cumva să vă lăsați descurajați și obosiți în sufletele voastre” (12,1-3). Proclamați faptul că Isus este „Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16,16), cel care are „cuvintele vieții veșnice” (cf. Ioan 6,68), și nu încetați să dați mărturie despre speranța voastră (cf. 1Petru 3,15).
Îndemnați de angajamentul vostru pastoral și de spiritul deplinei comuniuni în proclamarea Evangheliei, voi ați călăuzit conștiința creștină a credincioșilor voștri în diferite aspecte ale realității cu care se confruntă, care uneori perturbă viața eclezială și credința celor simpli. Ați făcut din Euharistie tema centrală a planului vostru pastoral, cu scopul „revitalizării vieții creștine din chiar inima ei, deoarece intrând în misterul euharistic întâlnim inima lui Dumnezeu” (nr. 5). Cu siguranță în Euharistie se realizează „actul central de transformare capabil să înnoiască cu adevărat lumea” (Predica de la Marienfeld, Köln, 21 august 2005).
Frați întru episcopat, vă îndemn cu putere să mențineți și să faceți să crească comuniunea voastră fraternă, mărturie și model al comuniunii ecleziale ce trebuie să domnească în întreg poporul creștin încredințat vouă. Mă rog pentru voi, mă rog pentru Spania. Vă cer să vă rugați pentru mine și pentru întreaga Biserică. O invoc pe Preasfânta Fecioară Maria, atât de venerată în țara voastră, cerându-i să vă apere și să vă însoțească în slujirea voastră pastorală, și în același timp vă dau tuturor cu mare afecțiune binecuvântarea mea apostolică.