Cuvântul de întâmpinare a Sfântului Părinte Ioan Paul II
rostit de către IPSS Mitropolit Lucian Mureșan
la Catedrala romano-catolică Sf. Iosif din București,
în cadrul Liturghiei greco-catolice
8 mai 1999
Cu sfânta bucurie pascală pe care Isus, biruitorul morții o revarsă din belșug asupra noastră, cu blânda mângâiere pe care ne-o oferă Preasfânta Fecioară Maria, Regina lunii mai, cu iubirea pe care Sfântul Evanghelist Ioan a descoperit-o în pieptul Învățătorului pe care și-a plecat capul, cu curajul mărturiei creștinismului românesc pe care ni-l susține mereu Fericitul Ieremia Românul, Vă adresăm, Sfinte Părinte, salutul nostru, al tuturor ierarhilor, preoților, călugărilor, călugărițelor și al bunilor credincioși ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică: Bine ați venit în țara noastră; Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!
Sfinte Părinte, Isus, Domnul nostru, „plinirea legii”, descoperirea Tatălui și a Împărăției îi fericea pe cei ce-L vedeau și-L ascultau: „fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud […], că mulți prooroci și drepți au dorit să vadă cele ce vedeți voi și n-au văzut și să audă cele ce ați auzit voi și n-au auzit” (Mt 1, 16-17).
Aceste cuvinte ale Vieții mă inspiră și mă îndeamnă a-i aminti aici pe toți acei vrednici înaintași ai noștri ce au dăinuit în cei aproape două mii de ani de creștinism pe aceste locuri, pe toți aceia care de trei sute de ani au mărturisit și au trăit Unirea cu Biserica Romei, dar mai ales pe toți aceia care în cei peste patruzeci de ani de suprimare samavolnică a existenței legale a Bisericii noastre, în frunte cu cei doisprezece episcopi care și-au jertfit întreaga viață cauzei Bisericii lui Christos și Capul ei văzut, și dintre care unsprezece au plecat din această lume cu dorul fierbinte de a-l fi văzut și auzit pe urmașul lui Petru aducând Vestea cea Bună în Biserica și în țara lor. Pe al doisprezecelea arhiereu al Bisericii noastre greu încercate, Cardinalul Alexandru Todea, mărturie vie a acestei perioade de crucificare a Bisericii, l-a învrednicit Providența să vadă această zi.
Noi, cei prezenți în această Catedrală sau afară, sau toți cei ce din parohiile noastre, de la sute de kilometri, sunt alături de noi, și care n-au putut fi aici cu toții, suntem deosebit de fericiți pentru că Vă vedem cu ochii noștri și Vă auzim cu urechile noastre împărtășindu-ne cu aceeași convingere nestrămutată pe care Petru i-o mărturisește lui Isus: „Doamne, la cine vom merge? Cuvintele vieții veșnice Tu le ai, iar noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Christos, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (In 6, 68-69).
Copleșiți de bucurie și emoții puternice, exprimate prin zâmbete senine și lacrimi de fericire, oferim Sfânta Liturghie greco-catolică pentru Sanctitatea Voastră, pentru Biserica și țara noastră.
Fericiți sunt ochii noștri pentru că Vă văd, și urechile noastre pentru că Vă aud.