Rugăciunea rostită de Papa Benedict al XVI-lea
în fața Coloanei Fecioarei Maria din centrul orașului München
sâmbătă, 9 septembrie 2006
Sfântă Mamă a Domnului,
Strămoșii noștri, într-o perioadă de încercări, au înălțat aici, în inima orașului München, imaginea ta pentru a-ți încredința orașul și țara. Pe drumurile vieții lor de zi cu zi doreau să te întâlnească mereu și să învețe de la tine cum să își trăiască în mod drept existența umană; să învețe de la tine cum pot să îl găsească pe Dumnezeu și astfel să descopere armonia dintre ei. Ei ți-au dăruit coroana și sceptrul, care atunci erau simbolurile stăpânirii asupra țării, pentru că știau că astfel puterea și stăpânirea ar fi fost în mâini drepte – în mâinile Mamei.
Fiul tău, cu puțin timp înainte de momentul despărțirii, le-a spus ucenicilor Săi: „Cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor” (Marcu 10,43). Tu, în ora decisivă a vieții tale, ai spus: „Iată, slujitoarea Domnului” (Luca 1,38) și ți-ai trăit întreaga existență ca slujire. Aceasta continui să o faci de-a lungul secolelor istoriei. Precum odinioară la Cana ai mijlocit în tăcere și cu discreție pentru miri, la fel faci mereu: Iei asupra ta toate preocupările oamenilor și le duci înaintea Domnului, în fața Fiului tău. Puterea ta este bunătate. Puterea ta este slujirea.
Învață-ne pe noi – mari și mici, stăpânitori și servitori – să trăim în acest mod responsabilitatea noastră. Ajută-ne să găsim forța pentru reconciliere și pentru iertare. Ajută-ne să devenim răbdători și umili, dar și liberi și curajoși, cum ai fost tu în ceasul Crucii. Tu porți pe brațele tale pe Isus, Copilul care binecuvântează, Pruncul care este Stăpânul lumii. Astfel, purtând pe Cel care binecuvântează, ai devenit tu însuți o binecuvântare. Binecuvântează-ne pe noi, acest oraș și această țară! Arată-ni-l nouă pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău! Roagă-te pentru noi păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin.