Predica Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la Liturghia de pe Stadionul Amadou Ahidjo
Yaounde, joi, 19 martie 2009
Iubiți frați întru episcopat,
Iubiți frați și surori,
Lăudat să fie Isus Hristos care ne adună astăzi pe acest stadion, pentru a ne face să intrăm mai profund în viața Sa! Isus Hristos ne adună în această zi în care Biserica, aici în Camerun ca și pe întreg pământul, celebrează sărbătoarea Sfântului Iosif, soțul Fecioarei Maria. Încep cu a dori o sărbătoare frumoasă tuturor celor care, ca și mine, au primit harul de a purta acest frumos nume, și cer Sfântului Iosif să le acorde o protecție specială, conducându-i către Domnul Isus Hristos în toate zilele vieții lor. Salut și parohiile, școlile și colegiile, instituțiile care poartă numele Sfântului Iosif. Mulțumesc Mons. Tonye Bakot, Arhiepiscop de Yaounde, pentru cuvintele sale cordiale și adresez un salut cald reprezentanților Conferințelor Episcopale din Africa veniți la Yaounde cu ocazia publicării Instrumentum laboris al celei de a doua Adunări Speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor.
Cum putem să intrăm în harul specific al acestei zile? Peste puțin timp, la sfârșitul Sfintei Liturghii, liturgia ne va descoperi punctul culminant al meditației noastre, când ne va face să spunem: „Ocrotește pururi, Doamne, familia ta, pe care ai îndestulat-o cu Pâinea ta cerească astăzi, când îl sărbătorește cu bucurie pe Sfântul Iosif, și binevoiește a păstra în ea darurile pe care i le împărtășești fără încetare„. Vedeți voi, noi cerem Domnului să ocrotească întotdeauna Biserica sub protecția Sa constantă – și El o face – exact la fel cum Iosif a protejat familia sa și a vegheat asupra primilor ani ai Pruncului Isus. Evanghelia ne-a amintit acest lucru. Îngerul i-a spus: „Nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta” (Matei 1,20), și este exact ceea ce a făcut: „A făcut așa precum i-a poruncit îngerul Domnului” (Matei 1,24). De ce Sfântul Matei a ținut să noteze această fidelitate față de cuvintele primite de la mesagerul lui Dumnezeu, dacă nu pentru a ne invita să imităm această fidelitate plină de iubire?
Cea dintâi lectură pe care tocmai am ascultat-o nu ne vorbește în mod explicit despre Sfântul Iosif, dar ne spune multe lucruri despre el. Profetul Natan merge să îi spună lui David în urma poruncii Domnului însuși: „Eu voi ridica după tine pe urmașul tău” (2Samuel 7,12). David trebuie să accepte să moară fără să vadă realizată această promisiune, care se va traduce în act „când se vor împlini zilele sale” și el va dormi „cu părinții săi„. Astfel, vedem că una dintre dorințele cele mai mari ale omului, aceea de a fi martor la fecunditatea acțiunii sale, nu este întotdeauna ascultată de Dumnezeu. Mă gândesc la aceia dintre voi care sunt tați și mame ai unei familii: ei au în mod foarte legitim dorința de a da ce este mai bun din ei înșiși fiilor lor și vor să îi vadă ajungând la o adevărată împlinire. Totuși, nu trebuie să ne înșelăm referitor la această reușită: ceea ce Dumnezeu îi cere lui David este să îi arate încredere. David însuși nu va vedea pe succesorul său, pe cel care va avea un „tron pe veci” (2Samuel 7,16), deoarece acest succesor anunțat sub vălul profeției este Isus. David se încrede în Dumnezeu. La fel, Iosif se încrede în Dumnezeu când îl ascultă pe mesagerul Său, Îngerul Său, spunându-i: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt” (Matei 1,20). Iosif este, în istorie, omul care i-a dat lui Dumnezeu cea mai mare dovadă de încredere, chiar și în fața unei vești atât de stupefiante.
Și voi, iubiți tați și mame de familii care mă ascultați, aveți încredere în Dumnezeu care face din voi tați și mame ai fiilor Săi adoptivi? Acceptați ca El să poată conta pe voi pentru a transmite fiilor voștri valorile umane și spirituale pe care le-ați primit și care îi vor face să trăiască în iubire și respect față de Numele Lui sfânt? În aceste vremuri ale noastre, în care atâtea persoane fără scrupule caută să impună împărăția banului disprețuind pe cei mai nevoiași, voi trebuie să fiți foarte atenți. Africa în general, și Camerun în special, sunt în pericol dacă nu recunosc pe Adevăratul Autor al Vieții! Frați și surori din Camerun și din Africa, voi care ați primit de la Dumnezeu atâtea calități omenești, aveți grijă de sufletele voastre! Nu vă lăsați fascinați de măririle false și de falsele idealuri. Credeți, da, continuați să credeți că Dumnezeu, Tată, Fiul și Spiritul Sfânt, este singurul care vă iubește așa cum vă așteptați voi, este singurul care vă poate satisface, singurul care poate să dea stabilitate vieților voastre. Hristos este unicul drum al Vieții. Numai Dumnezeu putea să îi dea lui Iosif puterea de a se încrede în înger. Numai Dumnezeu vă va da, iubiți frați și surori care sunteți căsătoriți, puterea de a educa familia voastră așa cum vrea EL. Cereți-o Lui! Lui Dumnezeu îi place să i se ceară ceea ce El vrea să dăruiască. Cereți-i harul unei iubiri adevărate și întotdeauna fidele, după imaginea iubirii Sale. Așa cum spune foarte frumos Psalmul: „în veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău” (Psalm 88,3).
Ca și în alte continente, astăzi familia cunoaște în mod efectiv, în țara voastră și în restul Africii, o perioadă dificilă pe care încrederea în Dumnezeu o va ajuta să o depășească. Unele valori ale vieții tradiționale au fost tulburate. Raporturile între generații s-au modificat într-o astfel de manieră încât nu mai favorizează ca și înainte transmiterea cunoștințelor străvechi și a înțelepciunii moștenite de la strămoși. Prea des se asistă la un exod rural comparabil celor pe care numeroase alte perioade umane le-au cunoscut. Calitatea legăturilor familiare este – în urma acestui fenomen – afectată. Dezrădăcinați și deveniți mai fragili, membrii tinerelor generații, deseori – vai mie – fără un loc de muncă, caută soluții la trăirea lor rea refugiindu-se în paradisuri efemere și artificiale importate, despre care se știe că nu ajung niciodată să asigure omului o fericire profundă și de durată. Câteodată chiar omul african este constrâns să fugă de el însuși, și să abandoneze tot ceea ce constituia bogăția sa interioară. Pus să se confrunte cu fenomenul unei urbanizări galopante, el abandonează pământul său, atât fizic cât și moral, nu așa cum a făcut Avraam pentru a răspunde chemării Domnului, ci pentru un fel de exil interior care îndepărtează de însăși ființa proprie, de frații și surorile sânge și de Dumnezeu însuși.
Există deci o fatalitate, o evoluție inevitabilă? Sigur că nu! Mai mult ca oricând trebuie să „sperăm împotriva oricărei speranțe” (Romani 4,18). Doresc să aduc aici un omagiu cu admirație și recunoștință muncii deosebite realizate de nenumărate asociații care încurajează viața în credință și practica carității. Le mulțumesc cu căldură! Să găsească în Cuvântul lui Dumnezeu o întărire a puterii pentru a putea duce în mod fericit la sfârșit toate proiectele lor spre slujirea unei dezvoltări integrale a persoanei umane în Africa, și în mod particular în Camerun. Cea dintâi prioritate va consta în a reda sensul de acceptare a vieții ca și dar al lui Dumnezeu. Pentru Sfânta Scriptură precum pentru cea mai bună înțelepciune a continentului vostru, sosirea unui copil este un dar, o binecuvântare de la Dumnezeu. Omenirea este astăzi invitată să își schimbe viziunea: într-adevăr, fiecare ființă omenească, chiar și cea mai mică și săracă, este creată „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Facerea 1,27). El trebuie să trăiască! Moartea nu trebuie să prevaleze asupra vieții! Moartea nu va avea niciodată ultimul cuvânt!
Fii și fiice ale Africii, nu vă fie teamă să credeți, să sperați și să iubiți, nu vă fie teamă să spuneți că Isus este Calea, Adevărul și Viața, că numai de către El putem fi mântuiți. Sfântul Pavel este autorul inspirat pe care Spiritul Sfânt l-a dăruit Bisericii pentru a fi „învățătorul neamurilor” (1Timotei 2,7), când ne spune că Avraam „a crezut cu nădejde – împotriva oricărei nădejdi – că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: ‘Așa va fi seminția ta‘” (Romani 4,18).
„Tare în nădejde împotriva oricărei nădejdi„: nu este o definiție minunată a creștinului? Africa este chemată la speranță prin intermediul vostru și în voi! Cu Isus Hristos, care a călcat pe pământul african, Africa poate deveni continentul speranței. Noi toți suntem membri ai unor popoare pe care Dumnezeu le-a dat ca și descendență lui Avraam. Fiecare dintre noi este gândit, voit și iubit de Dumnezeu. Fiecare dintre noi are rolul său de jucat în planul lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Dacă descurajarea vă copleșește, gândiți-vă la credința lui Iosif; dacă neliniștea vă cuprinde, gândiți-vă la speranța lui Iosif, descendentul lui Avraam care nădăjduia împotriva oricărei nădejdi; dacă vă cuprind antipatia sau ura, gândiți-vă la iubirea lui Iosif, primul om care a descoperit fața umană a lui Dumnezeu în persoana Pruncului zămislit de către Spiritul Sfânt în sânul Fecioarei Maria. Să-l binecuvântăm pe Hristos pentru că s-a făcut atât de aproape de noi și să-i aducem mulțumire pentru că ni l-a dat pe Iosif ca exemplu și model de dragoste față de El.
Iubiți frați și surori, vă spun din nou din toată inima: asemenea lui Iosif, nu vă fie teamă să o luați pe Maria cu voi, adică nu vă fie frică să iubiți Biserica. Maria, Mama Bisericii, vă va învăța să-i urmați pe Păstorii săi, să-i iubiți pe Episcopii voștri, preoții voștri, diaconii voștri și cateheții voștri, și să urmați ceea ce vă învață și să vă rugați la intențiile lor. Voi, care sunteți căsătoriți, priviți la dragostea lui Iosif pentru Maria și Isus; voi, care vă pregătiți pentru căsătorie, respectați pe viitorul vostru soț sau pe viitoarea voastră soție așa cum a făcut Iosif; voi, care v-ați consacrat lui Dumnezeu în celibat, reflectați asupra învățăturii Bisericii, Maica noastră: „Fecioria și celibatul pentru Împărăția lui Dumnezeu nu numai că nu contrazic demnitatea căsătoriei, ci o presupun și o confirmă. Căsătoria și fecioria sunt două moduri de exprimare și de trăire a unicului mister al Alianței lui Dumnezeu cu poporul Său” (Redemptoris custos, 20).
Aș dori să mai adaug încă un îndemn particular taților de familie, deoarece Sfântul Iosif este modelul lor. Sfântul Iosif revelează misterul paternității lui Dumnezeu asupra lui Hristos și asupra fiecăruia dintre noi. El este cel care poate să îi învețe secretul propriei lor paternități, el care a vegheat asupra Fiului Omului. Fiecare tată primește de la Dumnezeu pe fiii săi creați după chipul și imaginea Sa. Sfântul Iosif a fost soțul Mariei. Fiecare tată de familie vede de asemenea încredințat lui misterul femeii prin intermediul propriei soții. Asemenea Sfântului Iosif, iubiți tați de familie, respectați și iubiți pe soțiile voastre, și conduceți copiii voștri, cu iubire și cu prezența voastră înțeleaptă, către Dumnezeu, unde ei trebuie să fie (cf. Luca 2,49).
În sfârșit, tuturor tinerilor care sunt aici, le adresez cuvinte de prietenie și de încurajare în fața dificultăților vieții, mențineți-vă curajul! Existența voastră are un preț infinit în fața ochilor lui Dumnezeu. Lăsați-vă prinși de Hristos, acceptați să-i dăruiți iubirea voastră și, de ce nu, pe voi înșivă în preoție sau în viața consacrată! Este cea mai înaltă slujire. Copiilor care nu mai au un părinte sau care trăiesc abandonați în mizeria străzii, celor care sunt separați în mod violent de părinții lor, maltratați și abuzați, și înrolați cu forța în grupuri militare care acționează cu furie în unele țări, aș dori să le spun: Dumnezeu vă iubește, nu vă uită și Sfântul Iosif vă protejează! Invocați-l cu încredere.
Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească pe toți! Să vă dea harul de a înainta către El cu fidelitate. Să dăruiască vieților voastre stabilitate pentru a primi rodul pe care El îl așteaptă de la voi ! Să vă facă mărturisitori ai dragostei sale, aici, în Camerun, și până la marginile pământului! Îl rog cu fervoare să vă facă să gustați din bucuria de a-I aparține, acum și în vecii vecilor. Amin.