Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia din Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu
și în cea de-a XXXVI-a Zi Mondială a Păcii
1. „Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească… să-și întoarcă Domnul fața sa către tine și să-ți dăruiască pace” (Numeri 6,24.26): aceasta este binecuvântarea pe care, în Vechiul Testament, o rosteau preoții asupra poporului ales cu ocazia marilor sărbători religioase. Comunitatea eclezială o ascultă din nou astăzi, în timp ce îi cere Domnului să binecuvânteze noul an abia început.
„Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească”. În fața evenimentelor care tulbură profund Planeta, rezultă cu claritate că numai Dumnezeu poate să atingă sufletul omului în adâncul său; numai pacea sa poate să redea speranță omenirii. Este necesar ca El să își întoarcă fața către noi, să ne binecuvânteze, să ne păzească și să ne dăruiască pacea sa.
Este de aceea cu atât mai potrivit să începem noul an invocând de la El acest dar prețios. O facem prin mijlocirea Mariei, Maica „Principelui păcii”.
2. În această solemnă celebrare, mă bucur să adresez respectuosul meu salut stimaților domni ambasadori din Corpul diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun. Un afectuos salut, apoi, se îndreaptă spre Secretarul meu de Stat și spre Responsabilii Dicasterelor Curiei Romane, cu un gând particular pentru noul Președinte al Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace. Doresc să îmi arăt recunoștința față de ei pentru angajarea zilnică în favoarea unei conviețuiri pașnice între popoare, conform liniilor trasate de Mesajele pentru Ziua Mondială a Păcii. Mesajul din acest an evocă Enciclica Pacem in terris, la patruzeci de ani de la publicarea ei. Conținutul acestui document prestigios și istoric al Papei Ioan al XXIII-lea constituie „o angajare permanentă” pentru credincioși și pentru oamenii de bunăvoință în aceste vremuri ale noastre apăsate de tensiuni, dar totodată bogate în atâtea așteptări pozitive.
3. Când a fost scrisă Enciclica Pacem in terris, nori amenințători se arătau la orizontul lumii, și asupra omenirii apăsa coșmarul unui război atomic.
Veneratul meu Predecesor, pe care am avut bucuria să îl ridic la cinstea altarelor, nu s-a lăsat învins de descurajare. Dimpotrivă, punându-și încrederea în Dumnezeu și în potențialul inimii omenești, a arătat cu tărie „adevărul, dreptatea, iubirea și libertatea” drept cei „patru pilaștri” pe care trebuie construită o pace durabilă (cfr. Mesaj cit., n. 3).
Învățătura sa rămâne actuală. Și astăzi ca și atunci, în ciuda gravelor și repetatelor atentate la conviețuirea liniștită și solidară a popoarelor, pacea este posibilă și necesară. Ba chiar, pacea este binele cel mai prețios pe care trebuie să îl cerem de la Dumnezeu și pe care să îl făurim cu orice preț, prin gesturi concrete de pace, din partea fiecărui om de bunăvoință (cfr. Mesaj cit., n. 9).
4. Pagina evanghelică pe care am ascultat-o puțin mai devreme ne-a condus din nou în mod ideal la Betleem, unde păstorii au mers să îl adore pe Prunc în noaptea de Crăciun (cfr. Luca 2,16). Cum să nu ne îndreptăm privirea cu neliniște și durere spre acel loc unde s-a născut Isus?
Betleem! Țara Sfântă! Dramatica și continua tensiune în care se află această regiune din Orientul Mijlociu face ca aflarea unei soluții pozitive a conflictului fratricid și fără sens, care o însângerează de mult timp, să fie mai urgentă. Este nevoie de cooperarea tuturor acelora care cred în Dumnezeu, conștienți că adevărata religiozitate, departe de a pune persoanele și popoarele în conflict între ele, le îndeamnă mai degrabă să făurească împreună o lume a păcii.
Am voit să amintesc cu tărie în Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii de astăzi acest lucru: „Religia posedă un rol vital în generarea gesturilor de pace și în consolidarea condițiilor păcii”. Și am adăugat faptul că „ea poate pune în practică acest rol mai eficient dacă se concentrează mai hotărât asupra a ceea ce îi este specific: deschiderea către Dumnezeu, învățătura despre fraternitatea universală și promovarea unei culturi a solidarității” (Mesaj cit., n. 9).
În fața conflictelor de astăzi și a amenințătoarelor tensiuni ale momentului, vă invit încă o dată să vă rugați pentru a fi căutate „mijloace pașnice” de înțelegere, inspirate de o „voință de înțelegere loială și constructivă”, în armonie cu principiile dreptului internațional (cfr. Mesaj cit., n. 8).
5. „Dumnezeu a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege… ca să dobândim înfierea” (Galateni 4,4-5). La plinirea timpurilor, amintește sfântul Paul, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Mântuitorul, născut din femeie. Noul an se deschide, așadar, sub semnul unei femei, sub semnul unei mame: Maria.
Într-o prelungire ideală a Marelui Jubileu, al cărui ecou nu s-a stins încă, am dorit să proclam, în luna octombrie a anului trecut, Anul Rozariului. După ce l-am propus din nou cu putere pe Cristos ca unic Răscumpărător al omenirii, am dorit ca acest an să fie marcat în mod deosebit de prezența Mariei. În Scrisoarea Apostolică Rosarium Virginis Mariae am scris că „Rozariul este o rugăciune orientată spre pace, pentru însuși faptul că constă în contemplarea lui Cristos, Principele păcii și ‘pacea noastră’ (Efeseni 2,14). Cel care asimilează misterul lui Cristos – și Rozariul urmărește tocmai acest lucru -, învață secretul păcii și face din ea un proiect de viață” (n. 40).
Să ne ajute Maria să descoperim chipul lui Isus, Principele Păcii. Ea să ne sprijine și să ne însoțească în acest nou an; să dobândească pentru noi și pentru lumea întreagă doritul dar al păcii. Amin!
Bazilica San Pietro,
1 ianuarie 2003
Papa Ioan Paul al II-lea