Predica Papei la Liturghia din Baku

Celebrare Euharistică
Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
Palatul Sporturilor din Baku
Joi, 23 mai 2002

1. „Cinste vouă care credeți!” (1 Petru 2,7).

Da, iubiți frați și surori din comunitatea catolică din Baku, și voi toți care veniți din comunități catolice din țări vecine, „cinste vouă care credeți!” Îi salut pe creștinii din Biserica Ortodoxă, care s-au unit cu noi în acest moment solemn de rugăciune, împreună cu Episcopul lor Alexander. Le adresez și lor salutul Apostolului Petru către primii creștini: „Cinste vouă care credeți!”

Biserica universală aduce un omagiu tuturor celor care au știut să rămână fideli angajamentelor lor de la Botez. Mă gândesc în particular la aceia care trăiesc în această țară, și care au cunoscut drama persecuției marxiste, suportând consecințele adeziunii lor fidele la Cristos. Voi, iubiți frați și surori, ați văzut religia voastră batjocorită, fiind considerată o simplă superstiție, o încercare de a scăpa de responsabilitatea implicării în istorie. De aceea ați fost considerați cetățeni de mâna a doua, și ați fost umiliți și marginalizați în multe moduri.

2. „Cinste vouă care credeți!” Cinste bunicilor și părinților voștri, care au cultivat în voi sămânța credinței, și au nutrit-o cu rugăciunea, ajutând-o să crească și să rodească. Cinste și ție, doresc să o spun încă o dată, sfântă Biserică Ortodoxă, care ți-ai deschis porțile pentru credincioșii catolici, rămași fără staul și fără păstor. Domnul să răsplătească generozitatea ta.

Adresez un salut special Superiorului misiunii sui iuris și comunității salesiene care lucrează alături de el în păstorirea catolicilor. Dragi frați și surori, voi sunteți dovada vie a faptului că credința în Dumnezeu face minuni. Deși sunteți puțini, aparținând diferitor grupuri etnice, răspândiți într-un teritoriu vast, Bunul Păstor v-a ținut uniți.

3. „Eu sunt Păstorul cel bun și cunosc oile Mele și oile Mele Mă cunosc pe Mine” (Ioan 10,14), spune Domnul în pasajul evanghelic pe care tocmai l-am ascultat. Într-adevăr, Doamne Isuse, Tu ai cunoscut oile Tale, chiar și atunci când erau persecutate și constrânse să se ascundă. Tu le-ai cunoscut și ai fost alături de ele pentru a le sprijini atunci când, descurajate de aspra izolare fizică și morală, au fost ispitite să se risipească.

În ceea ce le privește, oile Tale nu au încetat să te cunoască și să te recunoască, să simtă mângâierea prezenței Tale, să te urmeze în ciuda greutăților drumului. Ce schimb minunat! Tu ți-ai dat viața pentru ele, și ele și-au dat viața pentru Tine, rugându-se ca credința lor să nu scadă. Și așa cum Tu ți-ai redobândit viața, și comunitatea celor care au supraviețuit, întoarsă la libertate, a redescoperit bucuria de a se aduna pentru a-și celebra credința în casa Ta, de unde rugăciunea de laudă și mulțumire se înalță acum din nou spre cer, asemenea miresmei de tămâie.

4. Dragi frați și surori, preaiubiți fii ai Bisericii Catolice, astăzi Papa este cu voi. Și el cunoaște suferințele voastre, și v-a purtat pe toți în inimă în timpul anilor pribegirii prin deșertul persecuției. Astăzi este aici pentru a participa la bucuria voastră pentru libertatea regăsită, și pentru a vă sprijini pe drumul care are ca scop final țara promisă a Cerului, unde Domnul vieții va șterge orice lacrimă: „moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut” (Apocalipsa 21,4).

Susținuți de această certitudine, voi simțiți că acesta este un timp de bucurie, un timp de speranță. Un semn al acestui fapt este piatra de fundație a viitoarei biserici parohiale, pe care o voi binecuvânta la sfârșitul Liturghiei. Papa vă aduce salutul și stima întregii Biserici Catolice. Astăzi, ochii tuturor sunt îndreptați spre tine, „turmă mică” (Luca 12,33). Nu te teme! Deschide-ți inima, și speră în Domnul. Tu experimentezi deja învierea, anticipând oarecum întâlnirea definitivă cu Cristos glorios.

5. O, Biserică ce trăiești în Azerbaijan, doresc astăzi să îți las ca sarcină ceea ce am cerut în rugăciunea de deschidere a celebrării euharistice de astăzi. Simțiți-vă „un popor adunat din toate națiunile pământului în unitatea unui singur spirit”.

Comunitatea voastră, dragi frați și surori, exprimă în mod simbolic această universalitate, fiind constituită din persoane de diferite proveniențe, unele cu un trecut și o perspectivă de stabilitate, altele aflându-se în trecere spre alte meleaguri. Toți formăm un singur popor, însuflețit de un singur Spirit. Acolo unde se celebrează Euharistia, este prezentă Biserica „Una, Sfântă, Catolică și Apostolică”.

Am senzația în acest moment că colonadele lui Bernini, acele brațe care se întind de la Bazilica San Pietro pentru a îmbrățișa lumea, ajung până aici pentru a te strânge la pieptul lui Cristos și al Bisericii Sale și pe tine, mică comunitate catolică din Azerbaijan. În această îmbrățișare, inima întregii Biserici bate cu afecțiune și cu iubire pentru tine. Cu ea și în ea bate inima Papei, care a venit până aici pentru a-ți spune că te iubește și că nu te-a uitat niciodată.

6. Fii fidelă misiunii tale! Ai fost fidelă în încercare, când semănai cu lacrimi sămânța. Fii fidelă și acum în bucurie, când te pregătești să aduni snopii (cf. Psalm 125,6). Misiunea ta este aceea de a păstra credința și de a da mărturie despre ea printr-o viață cu adevărat profetică, pentru ca lumea să creadă. Privindu-te, frații și surorile tale din această țară pot vedea cât de mult crezi, cât de mult speri, cât de mult iubești. Acesta va fi modul tău de a arăta prezența Celui Înviat. Fie ca mărturia ta, care nu se poate baza pe resurse bogate, să se impună prin forța harului lui Cristos, plămada invizibilă care poate să facă să crească tot aluatul.

Tu împărtășești bucuriile și speranțele omenirii care trăiește alături de tine și cu tine: faci parte din ea, și împreună cu ea trebuie să speri și să lucrezi pentru un viitor mai bun pentru toți. Fiind prudentă, să ai totuși curajul de a înnoi lucrurile. Este nevoie de înnoire și aici, pe acest pământ! Nu de înnoirea care aduce doar nesiguranță și insecuritate, nu! Ci de înnoirea care să redea tuturor, în special tinerilor, dorința de a trăi și de a lupta pentru o lume mai dreaptă și mai solidară.

7. Priviți-i pe acești tineri! Ei sunt expuși riscului de a cădea în mirajul inactivității lipsite de scop, al câștigului rapid dar necinstit. Dar ei pot de asemenea să vibreze pentru un ideal și să facă sacrificii pentru ca să triumfe dreptatea și să se afirme libertatea și pacea. Trebuie să fie învățați să aibă curaj. Trebuie să le dezvăluim perspectiva luminoasă a credinței, a prieteniei lui Cristos. Nu există dorință de mai bine pe care Cristos să nu o înțeleagă, El care este veșnic tânăr!

O, Biserică ce te rogi, speri și iubești pe acest pământ al Azerbaijanului, Papa invocă asupra ta binecuvântarea Domnului. Du-o la săracii tăi, la bolnavii tăi, la suferinzii tăi. Du-o la toți, ca pe o revărsare de har și de iubire. Nu uita niciodată că ești chemată să fii plămada și sufletul lumii, deoarece Domnul este cu tine și merge înaintea ta pe drum.

Amin!