Predica Papei la Liturghia de deschidere a Sinodului Episcopilor dedicat familiei

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia de deschidere a
Sinodului Episcopilor dedicat familiei
duminică, 5 octombrie 2014

Astăzi profetul Isaia și Evanghelia folosesc imaginea viei Domnului. Via Domnului este „visul” său, proiectul pe care El îl cultivă cu toată iubirea sa, așa cum un agricultor se îngrijește de via sa. Vița de vie este o plantă care cere multă grijă!

„Visul” lui Dumnezeu este poporul său: El l-a plantat și îl cultivă cu iubire răbdătoare și fidelă, pentru ca să devină un popor sfânt, un popor care să aducă multe roade bune de dreptate.

Dar fie în vechea profeție, fie în parabola lui Isus, visul lui Dumnezeu este frustrat. Isaia ne spune că via, atât de iubită și îngrijită, „a produs aguridă” (5,2.4), în timp ce Dumnezeu „aștepta dreptate și iată vărsare de sânge, aștepta judecată dreaptă și iată strigătul celor asupriți” (v. 7). În Evanghelie, în schimb, viticultorii sunt cei care ruinează proiectul Domnului: ei nu fac munca lor, ci se gândesc la interesele lor.

Isus, cu parabola sa, se adresează mai marilor preoților și bătrânilor poporului, adică „înțelepților”, clasei conducătoare. Lor în mod deosebit Dumnezeu le-a încredințat „visul” său, adică poporul său, pentru ca să-l cultive, să aibă grijă de el, să-l păzească de animalele sălbatice. Aceasta este misiunea conducătorilor poporului: să cultive via cu libertate, creativitate și hărnicie.

Însă Isus spune că acei viticultori au luat în stăpânire via; datorită lăcomiei și mândriei lor vor să facă din ea ceea ce voi și astfel îi iau lui Dumnezeu posibilitatea de a realiza visul său cu privire la poporul pe care și l-a ales.

Ispita lăcomiei este mereu prezentă. O găsim și în marea profeție a lui Ezechiel cu privire la păstori (cf. cap. 34), comentată de sfântul Augustin într-un celebru Discurs al său pe care tocmai l-am recitit la Liturgia Orelor. Lăcomie de bani și de putere. Și pentru a sătura această lăcomie păstorii răi încarcă pe umerii oamenilor greutăți insuportabile pe care ei nu le mișcă nici măcar cu un deget (cf. Mt 23,4).

Și noi, în Sinodul Episcopilor, suntem chemați să lucrăm pentru via Domnului. Adunările sinodale nu folosesc pentru a discuta idei frumoase și originale, sau pentru a vedea cine este mai inteligent… Folosesc pentru a cultiva și a păzi mai bine via Domnului, pentru a coopera la visul său, la proiectul său de iubire cu privire la poporul său. În acest caz, Domnul ne cere să ne îngrijim de familie, care încă de la începuturi este parte integrantă a planului său de iubire față de omenire.

Noi suntem cu toții păcătoși și poate să existe și pentru noi ispita de „a lua în stăpânire” via, din cauza lăcomiei care nu lipsește niciodată în noi ființele umane. Visul lui Dumnezeu se ciocnește mereu cu ipocrizia unor slujitori ai săi. Noi putem „să frustrăm” visul lui Dumnezeu dacă nu ne lăsăm conduși de Duhul Sfânt. Duhul ne dă înțelepciunea care merge dincolo de știință, pentru a lucra în mod generos cu adevărată libertate și umilă creativitate.

Frați sinodali, pentru a cultiva și a păzi bine via, este nevoie ca inimile noastre și mințile noastre să fi păstrate în Isus Cristos de „pacea lui Dumnezeu care depășește orice înțelegere” (cf. Fil 4,7). Astfel gândurile noastre și proiectele noastre vor fi conforme visului lui Dumnezeu: să-și formeze un popor sfânt care să-i aparțină și care să producă roadele Împărăției lui Dumnezeu (cf. Mt 21,43).