Predica Papei la Liturghia celebrată în Papua Noua Guinee

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
Stadionul „Sir John Guise”,
Port Moresby, 8 septembrie 2024

Primul cuvânt pe care Domnul ni-l adresează astăzi este: „Fiți tari și nu vă temeți!” (Is 35,4). Profetul Isaia spune asta tuturor celor care sunt rătăciți cu inima. În acest mod el încurajează poporul său și, chiar în mijlocul dificultăților și suferințelor, îl invită să ridice privirea în sus, spre un orizont de speranță și de viitor: Dumnezeu vine să ne mântuiască, El va veni și, în acea zi, „se vor deschide ochii orbilor și urechile surzilor se vor destupa” (Is 35,5).

foto: Vatican Media

Această profeție se realizează în Isus. În relatarea sfântului Marcu sunt scoase în evidență mai ales două lucruri: depărtarea surdomutului și apropierea lui Isus. Depărtarea surdomutului. Acest om se află într-o zonă geografică pe care, cu limbajul de astăzi, am numi-o „periferie”. Teritoriul Decapole se află dincolo de Iordan, departe de centrul religios care este Ierusalimul. Dar acel om surdomut trăiește și un alt tip de depărtare; el este departe de Dumnezeu, este departe de oameni pentru că nu are posibilitatea de a comunica: este surd și prin urmare nu poate să-i asculte pe ceilalți, este mut și prin urmare nu poate vorbi cu ceilalți. Acest om este dat afară din lume, este izolat, este prizonier al surzeniei sale și al muțeniei sale și, de aceea, nu se poate deschide la ceilalți pentru a comunica.

Așadar putem citi această condiție de surdomut și într-un alt sens, pentru că ni se poate întâmpla să fim scoși afară din comuniunea și din prietenia cu Dumnezeu și cu frații când, mai mult decât urechile și limba, este blocată inima. Există o surzenie interioară și o muțenie a inimii care depind de tot ceea ce ne închide în noi înșine, ne închide față de Dumnezeu, ne închide față de ceilalți: egoismul, indiferența, frica de a risca și de a intra în joc, resentimentul, ura, și lista ar putea continua. Toate acestea ne îndepărtează de Dumnezeu, ne îndepărtează de frații, precum și de noi înșine; și ne îndepărtează de bucuria de a trăi.

La această îndepărtare, fraților și surorilor, Dumnezeu răspunde cu contrariul, cu apropierea lui Isus. În Fiul său, Dumnezeu vrea să arate înainte de toate asta: că El depășește toate distanțele. Și de fapt, în textul din Evanghelie îl vedem pe Isus care merge în acele teritorii periferice, ieșind din Iudeea pentru a merge în întâmpinarea păgânilor (cf. Mc 7,31).

Cu apropierea sa, Isus vindecă, vindecă muțenia și surzenia omului: de fapt, atunci când ne simțim departe, sau alegem să stăm la distanță – la distanță de Dumnezeu, la distanță de frați, la distanță de cel care este diferit de noi – atunci ne închidem, ne baricadăm în noi înșine și ajungem să ne învârtim numai în jurul eu-lui nostru, surzi la Cuvântul lui Dumnezeu și la strigătul aproapelui și de aceea incapabili să vorbim cu Dumnezeu și cu aproapele.

Și voi, fraților și surorilor, care locuiți în această țară așa de îndepărtată, poate că aveți imaginația că sunteți separați, separați de Domnul, separați de oameni, și asta nu merge, nu: voi sunteți uniți, uniți în Duhul Sfânt, uniți în Domnul! Și Domnul spune fiecăruia dintre voi: „Deschide-te!”. Acesta este lucrul cel mai important: să ne deschidem la Dumnezeu, să ne deschidem la frați, să ne deschidem la Evanghelie și a o face să devină busola vieții noastre.

Și vouă Domnul vă spune astăzi: „Fii tare și nu te teme, popor papuaș! Deschide-te! Deschide-te la bucuria Evangheliei, deschide-te la întâlnirea cu Dumnezeu, deschide-te la iubirea fraților”. Fie ca niciunul dintre noi să nu rămână surd și mut în fața acestei invitații. Și pe acest drum să vă însoțească fericitul Giovanni Mazzucconi: printre multele greutăți și ostilități, el l-a purtat pe Cristos în mijlocul vostru, pentru ca niciunul să nu rămână surd în fața Mesajului bucuros al mântuirii, și tuturor să i se poată dezlega limba pentru a cânta iubirea lui Dumnezeu. Așa să fie, astăzi, și pentru voi!