Predica Papei la Liturghia celebrată în Kaunas

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în Kaunas
Parcul Santakos, 23 septembrie 2018

Sfântul Marcu dedică o întreagă parte din Evanghelia sa învățăturii adresate discipolilor. Este ca și cum Isus, la jumătatea drumului spre Ierusalim, ar vrea ca ai săi să reînnoiască alegerea lor, știind că această urmare va comporta momente de încercare și de durere. Evanghelistul relatează acea perioadă a vieții lui Isus amintind că în trei ocazii El a anunțat pătimirea sa; ei de trei ori au exprimat descumpănirea lor și rezistența lor, și Domnul tot de trei ori a voit să le lase o învățătură. Tocmai am ascultat a doua dintre aceste trei secvențe (cf. Mc 9,30-37).

Viața creștină trece mereu prin momente de cruce și uneori par interminabile. Generațiile trecute au avut imprimat cu foc timpul ocupației, neliniștea celor care erau deportați, incertitudinea pentru cei care nu se întorceau, rușinea delațiunii, a trădării. Cartea Înțelepciunii ne vorbește despre dreptul persecutat, care îndură batjocuri și chinuri numai datorită faptului că este bun (cf. 2,10-20). Câți dintre voi ar putea relata personal, sau în istoria vreunei rude, tot acest text pe care l-am citit. Câți dintre voi au văzut șovăind și credința lor pentru că n-a apărut Dumnezeu pentru a vă apăra; pentru că faptul de a rămâne fideli nu a fost suficient pentru ca El să intervină în istoria voastră. Kaunas cunoaște această realitate; întreaga Lituanie poate mărturisi asta cu un fior numai numind Siberia, sau ghetourile din Vilnius și din Kaunas, printre altele; și poate spune la unison cu apostolul Iacob, în textul din scrisoarea sa pe care l-am ascultat: poftesc, ucid, invidiază, luptă și fac război (cf. 4,2).

Însă discipolii nu voiau ca Isus să le vorbească lor despre durere și despre cruce; nu vor să știe nimic despre încercări și despre neliniști. Și sfântul Marcu amintește că erau interesați de alte lucruri, că se întorceau acasă discutând despre cine era cel mai mare. Fraților, dorința de putere și de glorie este modul cel mai obișnuit de a se comporta al celor care nu reușesc să vindece amintirea istoriei lor și, probabil tocmai pentru aceasta, nu acceptă nici să se angajeze în munca din prezent. Și atunci se discută despre cine a strălucit mai mult, ci a fost mai curat în trecut, cine are mai mult drept să aibă privilegii față de alții. Și astfel negăm istoria noastră, „care este glorioasă întrucât este istorie de jertfe, de speranță, de luptă zilnică, de viață consumată în slujire, de statornicie în munca obositoare (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 96). Este o atitudine sterilă și zadarnică, ce renunță la implicarea în construirea prezentului pierzând contactul cu realitatea suferită a poporului nostru credincios. Nu putem fi ca acei „experți” spirituali, care judecă numai din exterior și petrec tot timpul să vorbească despre „ceea ce ar trebui să se facă” (cf. ibid.).

Isus, știind ceea ce gândeau, le propune un antidot la aceste lupte de putere și la refuzarea jertfei; și, pentru a da solemnitate la ceea ce urmează să spună, se așează ca un Învățător, îi cheamă și face un gest: pune un copil în centru; un băiețel care de obicei câștiga bănuții făcând comisioanele pe care nu voia să le facă. Pe cine va pune în mijloc astăzi, în această dimineață de duminică? Cine vor fi cei mai mici, cei mai săraci dintre noi, pe care trebuie să-i primim la o sută de ani ai independenței noastre? Cine este cel care nu are nimic pentru a ne răsplăti, pentru a face gratificatoare eforturile noastre și renunțările noastre? Probabil că sunt minoritățile etnice din orașul nostru, sau acei șomeri care sunt constrânși să emigreze. Probabil că sunt bătrânii singuri, sau tinerii care nu găsesc un sens în viață pentru că au pierdut rădăcinile lor. „În mijloc” înseamnă echidistant, în așa fel încât nimeni să nu se poată preface că nu vede, nimeni să nu poată susține că „este responsabilitatea altora”, pentru că „eu n-am văzut” sau „sunt prea departe”. Fără protagonisme, fără a voi să fim aplaudați sau cei dintâi.

Acolo, în orașul Vilnius, a revenit fluviului Vilnia să ofere apele sale și să piardă numele față de Neris; aici, este însuși Neris cel care pierde numele oferind apele sale lui Nemunas. Despre asta este vorba: de a fi o Biserică „în ieșire”, de a nu ne fi frică să ieșim și să ne oferim chiar și atunci când pare că ne dizolvăm, de a ne pierde în spatele celor mai mici, cei uitați, cei care trăiesc în periferiile existențiale. Dar știind că acea ieșire va comporta în anumite cazuri și o oprire a pasului, o punere deoparte a neliniștilor și urgențelor, pentru a ști să privim în ochi, a asculta și a însoți pe cel care a rămas pe marginea drumului. Uneori va trebui să ne comportăm ca tatăl fiului risipitor, care rămâne la poartă așteptând întoarcerea sa, pentru a-i deschide imediat ce sosește (cf. ibid., 46); sau ca discipolii, care trebuie să învețe că, atunci când se primește un copil, este primit însuși Isus.

Deoarece pentru această suntem aici astăzi, nerăbdători de a-l primi pe Isus în cuvântul său, în Euharistie, în cei mici. A-l primi pentru ca El să reconcilieze amintirea noastră și să ne însoțească într-un prezent care să continue să ne pasioneze prin provocările sale, prin semnele pe care ni le lasă; pentru ca să-l urmăm ca discipoli, pentru că nu există nimic cu adevărat uman care să nu aibă rezonanță în inima discipolilor lui Cristos, și astfel simțim cum bucuriile și speranțele noastre, tristețile și neliniștile oamenilor din timpul nostru, mai ales ale săracilor și suferinzilor (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția pastorală Gaudium et spes, 1). Pentru aceasta, și pentru că drept comunitate ne simțim cu adevărat și intim solidari cu umanitatea – din acest oraș și din toată Lituania – și cu istoria sa (cf. ibid.), vrem să dăruim viața în slujire și în bucurie și astfel să afle toți că Isus Cristos este unica noastră speranță.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 23.09.2018
Publicarea pe acest sit: 23.09.2018
Etichete: , ,

Lasă un răspuns