Predica Papei la încheierea SRUC

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la celebrare de încheiere a Săptămânii de Rugăciune
pentru Unitatea Creștinilor
luni, 25 ianuarie 2021

[Citită de Eminența Sa cardinalul Kurt Koch]

Sunt bucuros să citesc omilia pe care Sfântul Părinte a pregătit-o pentru noi. Noi rămânem uniți în rugăciune cu Sfântul Părinte.

„Rămâneți în iubirea mea” (In 15,9), Isus leagă această cerere de imaginea viței și a mlădițelor, ultima pe care ne-o oferi în evanghelii. Domnul însuși este vița, vița „adevărată” (v. 1), care nu trădează așteptările, ci rămâne fidel în iubire și nu dispare niciodată, în pofida păcatelor noastre și a dezbinărilor noastre. În această viță care este el, noi, toți botezații, suntem altoiți ca mlădițe: înseamnă că putem crește și aduce rod numai dacă suntem uniți cu Isus. În această seară să privim la această unitate indispensabilă, care are mai multe niveluri. Gândindu-ne la butucul de vie, am putea imagina unitatea constituită din trei inele concentrice, ca acelea ale unui trunchi.

Primul cerc, cel mai interior, este rămânerea în Isus. De aici pleacă drumul fiecăruia spre unitate. În realitatea de astăzi, rapidă și complexă, este ușor de pierdut firul, trași de mii de părți. Mulți se simt fragmentați înăuntru, incapabili să găsească un punct ferm, o aranjare stabilă în circumstanțele variabile ale vieții. Isus ne indică secretul stabilității în rămânerea în el. În textul pe care l-am ascultat repetă de șapte ori acest concept (cf. v. 4-7.9-10). De fapt, el știe că „fără el nu putem face nimic” (cf. v. 5). Ne-a arătat și cum să facem, dându-ne exemplul: în fiecare zi se retrăgea în locuri pustii pentru a se ruga. Avem nevoie de rugăciune ca de apă pentru a trăi. Rugăciunea personală, a sta cu Isus, adorația, este esențialul rămânerii în el. Este calea pentru a pune în inima Domnului tot ceea ce populează inima noastră, speranțe și frici, bucurii și dureri. Însă mai ales, centrați în Isus în rugăciune, experimentăm iubirea sa. Și existența noastră scoate viață din ea, ca mlădița care ia limfă din trunchi. Aceasta este prima unitate, integritatea noastră personală, lucrare a harului pe care-l primim rămânând în Isus.

Al doilea cerc este cel al unității cu creștinii. Suntem mlădițe ale aceleiași vițe, suntem vase comunicante: binele și răul pe care-l face fiecare se revarsă asupra celorlalți. Apoi, în viața spirituală este în vigoare un soi de „lege a dinamicii”: în măsura în care rămânem în Dumnezeu ne apropiem de ceilalți și în măsura în care ne apropiem de ceilalți rămânem în Dumnezeu. Înseamnă că dacă îl rugăm pe Dumnezeu în duh și adevăr izvorăște exigența de a-i iubi pe ceilalți și, pe de altă parte, că „dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi” (1In 4,12). Rugăciunea nu poate decât să ducă la iubire, altminteri este ritualism zadarnic. De fapt, nu este posibil a-l întâlni pe Isus fără Trupul său, compus din multe membre, atâtea câți sunt botezații. Dacă adorația noastră este genuină, vom crește în iubirea față de toți cei care-l urmează pe Isus, independent de comuniunea creștină la care aparțin, pentru că, deși nu sunt „ai noștri”, sunt ai săi.

Totuși constatăm că a-i iubi pe frați nu este ușor, pentru că apar imediat defectele lor și lipsurile lor, și revin în minte rănile din trecut. Aici ne vine în ajutor acțiunea Tatălui care, ca agricultor expert (cf. In 15,1), știe bine ce să facă: „Orice mlădiță care este în mine, și nu aduce rod, el o înlătură și oricare aduce rod, o curăță ca să aducă și mai mult rod” (In 15,2). Tatăl înlătură și curăță. De ce? Deoarece pentru a iubi avem nevoie să fim despuiați de ceea ce ne duce în afara drumului și ne face să ne aplecăm asupra noastră, împiedicându-ne să aducem rod. Așadar, să cerem Tatălui să înlăture de la noi prejudecățile cu privire la ceilalți și alipirile lumești care împiedică unitatea deplină cu toți fiii săi. Astfel, purificați în iubire, vom ști să punem pe al doilea plan încurcăturile pământești și piedicile de odinioară, care astăzi ne distrag de la evanghelie.

Al treilea cerc al unității, cel mai larg, este întreaga omenire. Putem reflecta, în acest domeniu, asupra acțiunii Duhului Sfânt. În vița care este Cristos, el este limfa care ajunge la toate părțile. Însă Duhul suflă unde vrea și pretutindeni vrea să conducă din nou la unitate. El ne face să-l iubim nu numai pe cel care ne vrea binele și gândește ca și noi, ci pe toți, așa cum ne-a învățat Isus. Ne face capabili să iertăm pe dușmani și greșelile îndurate. Ne determină să fim activi și creativi în iubire. Ne amintește că aproapele nu este numai cel care împărtășește valorile noastre și ideile noastre, dar că suntem chemați să devenim aproapele tuturor, buni samariteni ai unei umanități vulnerabile, sărace și suferinde – astăzi atât de suferinde -, care zace pe străzile lumii și pe care Dumnezeu dorește s-o ridice cu compasiune. Duhul Sfânt, autor al harului, să ne ajute să trăim în gratuitate, să iubim și pe cel care nu ne răsplătește, pentru că evanghelia aduce rod în iubirea curată și dezinteresată. Din roade se recunoaște pomul: din iubirea gratuită se recunoaște dacă aparține viței lui Isus.

Duhul Sfânt ne învață astfel concretețea iubirii față de toți frații și surorile cu care împărtășim aceeași umanitate, acea umanitate pe care Cristos a unit-o cu sine în mod indisolubil, spunându-ne că îl vom găsi mereu în cei mai săraci și nevoiași (cf. Mt 25,31-45). Slujindu-i împreună, ne vom redescoperi frați și vom crește în unitate. Duhul, care reînnoiește fața pământului, ne îndeamnă să ne îngrijim și de casa comună, să facem alegeri îndrăznețe cu privire la modul în care trăim și consumăm, deoarece contrarul aducerii de rod este exploatarea și este irosirea nedemnă a resurselor prețioase de care atâția sunt privați.

Același Duh, artizan al drumului ecumenic, ne-a făcut să ne rugăm împreună în această seară. Și în timp ce trăim experiența unității care se naște din faptul de a ne adresa lui Dumnezeu într-un singur glas, doresc să mulțumesc tuturor celor care în această săptămână s-au rugat și vor continua să se roage pentru unitatea creștinilor. Adresez salutările mele fraterne reprezentanților Bisericilor și comunităților ecleziale adunați aici: tinerilor ortodocși și ortodocși răsăriteni care studiază la Roma cu sprijinul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor; profesorilor și studenților de la Ecumenical Institute of Bossey, care ar fi trebuit să vină la Roma, ca în anii precedenți, dar n-au putut din cauza pandemiei și ne urmăresc prin media. Iubiți frați și surori, să rămânem uniți în Cristos: Duhul Sfânt, revărsat în inimile noastre, să facă să ne simțim fii ai Tatălui, frați și surori între noi, frați și surori în unica familie umană. Preasfânta Treime, comuniune de iubire, să ne facă să creștem în unitate.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 25.01.2021
Publicarea pe acest sit: 26.01.2021
Etichete: , ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?