Predica Papei la comemorarea tuturor credincioșilor răposați

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la comemorarea tuturor credincioșilor răposați
vineri, 2 noiembrie 2018

Liturgia de astăzi este realistă, este concretă. Ne încadrează în cele trei dimensiuni ale vieții, dimensiuni pe care și copiii le înțeleg: trecutul, viitorul, prezentul.

Astăzi este o zi de amintire a trecutului, o zi pentru a-i aminti pe cei care au mers înaintea noastră, care ne-au și însoțit, ne-au dat viața. A aminti, a comemora. Amintirea este ceea ce face puternic un popor, pentru că se simte înrădăcinat într-un drum, înrădăcinat într-o istorie, înrădăcinat într-un popor. Amintirea ne face să înțelegem că nu suntem singuri, suntem un popor: un popor care are istorie, care are trecut, care are viață. Amintire a atâtora care au împărtășit cu noi un drum și sunt aici [indică mormintele din jur]. Nu este ușor a comemora. Nouă, de atâtea ori, ne vine greu să ne întoarcem înapoi cu gândul la ceea ce s-a întâmplat în viața mea, în familia mea, în poporul meu… Însă astăzi este o zi de amintire, amintirea care ne duce la rădăcini: la rădăcinile mele, la rădăcinile poporului meu.

Și astăzi este și o zi de speranță: lectura a doua ne-a arătat ce ne așteaptă. Un cer nou, un pământ nou și cetatea sfântă Ierusalim, nouă. E frumoasă imaginea pe care o folosește pentru a ne da de înțeles ceea ce ne așteaptă: „Am văzut-o coborând din cer, coborând de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele său” (cf. Ap 21,2). Ne așteaptă frumusețea… Amintire și speranță, speranță de a ne întâlni, speranță de a ajunge acolo unde este Iubirea care ne-a creat, unde este Iubirea care ne așteaptă: iubirea de Tată.

Și între amintire și speranță este a treia dimensiune, aceea a drumului pe care noi trebuie să-l parcurgem și pe care noi îl parcurgem. Și cum se parcurge drumul fără a greși? Care sunt luminile care mă vor ajuta să nu greșesc drumul? Care este „navigatorul” pe care însuși Dumnezeu ni l-a dat, pentru a nu greși drumul? Sunt Fericirile pe care ni le-a învățat Isus în Evanghelie. Aceste Fericiri – blândețea, sărăcia în duh, dreptatea, milostivirea, curăția inimii – sunt luminile care ne însoțesc pentru a nu greși drumul: acesta este prezentulnostru.

În acest cimitir sunt cele trei dimensiuni ale vieții: amintirea, putem s-o vedem acolo [indică mormintele]; speranța, o vom celebra acum în credință, nu în vedere; și luminile pentru a ne conduce pe drum pentru a nu greși drumul, le-am auzit în Evanghelie: sunt Fericirile.

Să-i cerem astăzi Domnului ca să ne dea harul de a nu pierde niciodată amintirea, de a nu ascunde niciodată amintirea – amintirea de persoană, amintirea de familie, amintirea de popor –; și ca să ne dea harul speranței, pentru că speranța este un dar al său: a ști să sperăm, a privi orizontul, a nu rămâne închiși în fața unui zid. A privi mereu orizontul și speranța. Și să ne dea harul de a înțelege care sunt luminile care ne vor însoți pe drum pentru a nu greși și astfel să ajungem acolo unde ne așteaptă cu atâta iubire.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 02.11.2018
Publicarea pe acest sit: 02.11.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns