Predica Papei Ioan Paul al II-lea
duminica, 21 octombrie 2001
Ziua Mondiala a Misiunilor
1. „Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?” (Luca 18,8).
Intrebarea cu care Isus incheie parabola asupra nevoii de a ne ruga intotdeauna si fara a ne pierde nadejdea (cf. Luca 18,1), ne nelinisteste sufletul. Nu este o intrebare care sa fie urmata imediat de un raspuns: este gandita de fapt ca o provocare pentru fiecare persoana, pentru fiecare comunitate eclesiala, pentru fiecare generatie umana. Fiecare dintre noi trebuie sa dam un raspuns. Cristos doreste sa ne aminteasca faptul ca existenta omului este orientata spre intalnirea finala cu Dumnezeu; dar tocmai in aceasta perspectiva El se intreaba daca, la intoarcerea Sa, va gasi suflete pregatite, asteptandu-l ca sa intre in casa Tatalui impreuna cu El. De aceea El le spune tuturor: „Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul” (Matei 25,13).
Dragi frati si surori! Dragi familii! Astazi ne-am adunat aici pentru beatificarea unui cuplu casatorit: Luigi si Maria Beltrame Quattrocchi. Prin acest act eclesial solemn, dorim sa subliniem un exemplu de raspuns pozitiv la intrebarea lui Cristos. Raspunsul este dat de doi soti, care au trait in Roma in prima jumatate a secolului al XX-lea, un secol in care credinta in Cristos a fost puternic incercata. Chiar in acei ani dificili, sotii Luigi si Maria au tinut aprinsa flacara credintei – lumen Christi – si au transmis-o celor patru copii ai lor, dintre care trei se afla acum in Bazilica. Dragi mei, despre voi a scris mama voastra aceste cuvinte: „I-am crescut in credinta, pentru ca sa il cunoasca pe Dumnezeu si sa il iubeasca” (L’Ordito e la trama, pg. 9). Dar parintii vostri au transmis flacara credintei si prietenilor, cunoscutilor si colegilor lor… Si acum, din Cer, ei o transmit intregii Biserici.
Impreuna cu rudele si prietenii noilor Fericiti, salut autoritatile religioase care participa la aceasta celebrare, incepand cu Cardinalul Camillo Ruini si alti Cardinali, Arhiepiscopi si Episcopi prezenti. Salut de asemenea autoritatile civile si, in mod special, pe presedintele Italiei si pe regina Belgiei.
2. Nu putea fi gasit un moment mai fericit sau mai semnificativ decat ziua de astazi pentru a celebra a 20-a aniversare a Exortatiei Apostolice „Familiaris consortio”. Acest document, care chiar si astazi ramane de o mare actualitate, subliniaza valoarea casatoriei si misiunea familiei, cerand in particular sotilor sa mearga pe drumul sfinteniei pe care sunt chemati in virtutea harului sacramental, care „nu este epuizat in cadrul celebrarii sacramentului casatoriei, ci insoteste cuplul casatorit de-a lungul intregii lor vieti” (Familiaris consortio, nr. 56). Frumusetea acestui drum este reflectata de marturia data de Fericitii Luigi si Maria, expresie exemplara a poporului italian, care demonstreaza marea importanta a casatoriei si a familiei fondata pe aceasta.
In lumina Evangheliei, acest cuplu a trait iubirea conjugala si slujirea vietii cu o mare intensitate umana. Ei si-au asumat cu responsabilitate deplina sarcina de a colabora cu Dumnezeu in procreere, dedicandu-se cu generozitate copiilor lor pentru a-i educa, a-i indruma si a-i orienta spre descoperirea planului Sau de iubire. Din acest teren spiritual atat de fertil au incoltit vocatiile la preotie si viata consacrata, care arata cum casatoria si fecioria, cu radacinile lor comune in iubirea conjugala a lui Dumneze, pot fi in mod intim legate si se ilumineaza reciproc.
Cuplul de fericiti a trait o viata obisnuita intr-un mod extraordinar, bazand-o pe cuvantul lui Dumnezeu si pe marturia sfintilor. Printre bucuriile si preocuparile unei familii obisnuite, ei au stiut cum sa traiasca o viata extraordinar de bogata in spiritualitate. In centrul vietii lor s-a aflat Euharistia si devotiunea fata de Fecioara Maria, invocata prin Rozarul recitat in fiecare seara, precum si consultarea cu indrumatori spirituali intelepti. Astfel, ei au putut sa isi insoteasca copii in discernerea vocatiei, pregatindu-i sa pretuiasca totul „de la acoperis in sus”, cum obsnuiau adesea sa spuna.
3. Bogatia de credinta si iubire a sotilor Luigi si Maria Beltrame Quattrocchi este dovada vie a ceea ce Conciliul Vatican II a afirmat despre chemarea la sfintenie adresata tuturor credinciosilor, subliniind faptul ca sotii trebuie sa tinda spre acest scop „propriam viam sequentes”, „urmandu-si propria cale” (Lumen gentium, nr. 41). Astazi aspiratia Conciliului este implinita prin prima beatificare a unui cuplu casatorit: fidelitatea lor fata de Evanghelie si virtutile lor eroice au fost confirmate de viata lor de soti si parinti.
In viata lor, precum si in vietile atator altor cupluri casatorite care zi de zi isi indeplinesc cu seriozitate misiunea lor de parinti, se poate contempla revelatia sacramentala a iubirii lui Cristos pentru Biserica. Intr-adevar, „indeplinindu-si prin puterea acestui sacrament misiunea conjugala si familiala, patrunsi de spiritul lui Cristos prin care intreaga lor viata este strabatuta de credinta, speranta si iubire, sotii se apropie tot mai mult de propria desavarsire si de sfintirea reciproca, contribuind astfel impreuna la preamarirea lui Dumnezeu” (Gaudium et spes, nr. 48).
Dragi familii, astazi avem o confirmare exceptionala a faptului ca drumul spre sfintenie, trait impreuna ca un cuplu, este posibil, frumos, extraordinar de fecund si fundamental pentru binele familiei, al Bisericii si al societatii.
Aceasta ne face sa ne rugam Domnului pentru mai multe cupluri casatorite, care sa poata revela in sfintenia vietii lor, „marele mister” al iubirii conjugale, care isi are originea in creatie si care se implineste in unirea dintre Cristos si Biserica Sa (cf. Efeseni 5,22-33).
4. Ca si orice drum spre sfintenie, nici al vostru, dragi cupluri casatorite, nu este usor. In fiecare zi voi va confruntati cu dificultati si incercari pentru a ramane fideli vocatiei voastre, pentru a cultiva armonia conjugala si familiala, pentru a va indeplini misiunea de parinti si pentru a participa la viata sociala.
Fie ca voi sa puteti sa gasiti in cuvantul Domnului raspunsul la numeroasele intrebari pe care viata vi le pune in fiecare zi. Sfantul Pavel, in a doua lectura, ne aminteste ca „toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate” (2 Timotei 3,16). Sustinuti de forta acestor cuvinte, veti putea sa staruiti impreuna cu copii vostri „cu timp si fara de timp”, mustrandu-i, certandu-i si indemnandu-i „cu toata indelunga-rabdare si invatatura” (2 Timotei 4,2).
Viata conjugala si de familie poate cunoaste si momente de tulburare. Stim cate familii sunt tentate in aceste situatii sa cada in descurajare. Ma gandesc in special la cei care trec prin drama separarii; ma gandesc la cei care au de infruntat boli si la cei care sufera in urma mortii premature a sotului sau a sotiei, sau a unui copil. Chiar si in aceste situatii se poate da o puternica marturie de fidelitate in iubire, care este purificata prin suferinta.
5. Incredintez toate familiile incercate providentei dumnezeiesti si grijii iubitoare a Mariei, modelul sublim al sotiei si mamei care a cunoscut suferinta si oboseala urmarii lui Cristos pana sub Cruce. Dragi soti, nu va lasati invinsi de greutati: harul Sacramentului va sustine si va ajuta sa va ridicati permanent mainile catre cer, asemenea lui Moise, despre care am ascultat in prima lectura (cf. Exod 17,11-12). Biserica este alaturi de voi si va ajuta in special in momentele dificile prin rugaciunile ei.
Cer in acelasi timp familiilor sa sustina bratele Bisericii, pentru ca sa nu esueze niciodata in misiunea ei de mijlocire, de consolare, de indrumare si incurajare. Va multumesc, dragi familii, pentru sprijinul pe care mi-l acordati in slujirea pe care o aduc Bisericii si omenirii. In fiecare zi il rog pe Domnul sa ajute toate familiile care sufera din cauza saraciei sau nedreptatilor, si sa faca sa creasca civilizatia iubirii.
6. Dragii mei, Biserica se bazeaza pe voi pentru a infrunta provocarile care o asteapta in noul mileniu. Printre drumurile misiunii ei, „familia este prima si cea mai importanta” (Scrisoarea catre familii, nr. 2); Biserica se bazeaza pe familie, chemand-o sa fie „un adevarat subiect al evanghelizarii si apostolatului” (ibid., nr. 16).
Sunt sigur ca veti fi la inaltimea sarcinii care va asteapta, in orice loc si in orice circumstanta. Va incurajez, dragi soti, sa va asumati pe deplin rolul si responsabilitatile voastre. Reinnoiti-va in voi elanul misionar, facand din casele voastre locurile privilegiate ale proclamarii si primirii Evangheliei, intr-o atmosfera de rugaciune si in exercitiul concret al solidaritatii crestine.
Fie ca Spiritul Sfant, care i-a umplut Mariei inima pentru ca, la implinirea vremii, sa zamisleasca Cuvantul vietii si sa il primeasca impreuna cu sotul ei Iosif, sa va sprijine si sa va intareasca. Fie ca El sa va umple inimile cu bucurie si pace, pentru ca sa stiti cum sa il laudati in fiecare zi pe Tatal ceresc, de la care vine tot harul si toata binecuvantarea.
Amin!