Ceremonia de beatificare a patru Fericiți
Predica Papei Ioan Paul al II-lea
duminică, 25 noiembrie 2001
1. „Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este regele iudeilor” (Luca 23,38).
Acea inscripție, pe care Pilat a pus-o pe cruce (cf. Ioan 19,19), conține în același timp motivul condamnării și adevărul despre persoana lui Cristos. Isus este Rege – El însuși a spus-o -, dar împărăția Sa nu este din lumea aceasta (cf. Ioan 18,36-37). Înaintea Sa, omenirea se împarte în două: cei care îl disprețuiesc pentru aparentul său eșec, și cei care îl recunosc ca fiind Cristosul, „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Coloseni 1,15), conform expresiei folosite de Apostolul Pavel în Epistola către Coloseni, pe care tocmai am ascultat-o.
Înaintea Crucii lui Cristos se deschide, într-un anumit sens, marea scenă a lumii, și se desfășoară drama istoriei noastre personale și colective. Sub privirea lui Dumnezeu, care prin Fiul Său Unul născut, jertfit pentru noi, a devenit măsură pentru fiecare persoană, instituție și civilizație, fiecare dintre noi este chemat să decidă dacă este pentru sau împotriva lui Cristos.
2. În fața Regelui divin crucificat s-au prezentat și cei care au fost proclamați astăzi sfinți: Giuseppe Marello, Paula Montal Fornes de San Jose de Calasanz, Leonie Francoise de Sales Aviat și Maria Crescenzia Hoss. Fiecare dintre ei s-a încredințat misterioasei sale regalități, proclamând cu întreaga lor viață: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta” (Luca 23,42). Și, în mod absolut personal, fiecare a primit de la Regele divin răspunsul: „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23,43).
Astăzi! Acel „astăzi” aparține timpului lui Dumnezeu, planului de mântuire despre care vorbește Sfântul Pavel în Epistola către Romani: „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte … pe aceștia i-a și chemat … i-a îndreptat … i-a și mărit” (Romani 8,29-20). Acel „astăzi” conține și momentul istoric al canonizării de astăzi, în care aceste patru mărturii exemplare de viață evanghelică au fost ridicate la gloria altarelor.
3. „Căci în El [Cristos] a binevoit Dumnezeu să sălășluiască toată plinătatea” (Coloseni 1,19). Sfântul Giuseppe Marello a participat la această plinătate ca preot al clerului din Asti și ca Episcop al Diecezei de Acqui. Plinătatea de har, care a crescut în el prin intensa devoțiune față de Preasfânta Fecioară Maria; plinătatea preoției, pe care Dumnezeu i-a conferit-o ca dar și ca misiune; plinătatea sfințeniei, pe care el a atins-o configurându-se după modelul lui Cristos, Bunul Păstor. Episcopul Marello s-a format în perioada de aur a sfințeniei piemonteze, când, în mijlocul numeroaselor forme de ostilitate împotriva Bisericii și a credinței catolice, au înflorit campioni ai spiritului și iubirii – Sfinții Cottolengo, Cafasso, Don Bosco, Murialdo și Allamano. Tânăr bun și inteligent, pasionat de cultură și de mișcările sociale, Sfântul nostru a găsit doar în Cristos sinteza oricărui ideal și s-a consacrat Lui prin preoție. „Păzește interesele lui Isus” a fost deviza vieții sale, și pentru aceasta el l-a imitat în totalitate pe Sfântul Iosif, soțul Mariei, „custodele Răscumpărătorului”. Ceea ce l-a atras cel mai mult la Sfântul Iosif a fost viața de slujire ascunsă, unită cu o profundă viață interioară. Acest stil l-a știut transmite Oblaților Sfântului Iosif, Congregația pe care a fondat-o el însuși. Lor îi plăcea să le repete: „Fiți extraordinari în lucrurile obișnuite”, și adăuga: „Fiți cartusieni în casele voastre, și apostoli în exterior”. Domnul a dorit să se servească de personalitatea sa robustă pentru Biserica Sa, chemându-l la episcopat în Dieceza de Acqui, unde, în câțiva ani, s-a consumat pentru turma sa, lăsând în urma sa o amintire pe care timpul nu a șters-o.
4. „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23,43). După o viață de sfințenie, Sfânta Paula Montal Fornes de San Jose de Calasanz, fondatoare a Institutului Fiicelor Mariei, Surorile Școlilor Pioase, a fost primită în rai, în plinătatea Împărăției lui Dumnezeu. Ea s-a implicat mai întâi în orașul ei natal, Arenys del Mar, în diverse activități apostolice și prin rugăciune și pietate sinceră, a fost condusă în misterul lui Dumnezeu; apoi, ca fondatoare a unei familii religioase, inspirată de sloganul Sfântului Jose de Calasanz „pietate și scrisori”, ea s-a dedicat promovării femeii și a familiei, cu idealul ei: „salvați familia, educând tinerele fete în sfânta teamă de Dumnezeu”; în final, ea a dovedit autenticitatea, curajul și frumusețea spiritului ei, spirit modelat de Dumnezeu în timpul celor 30 de ani de viață retrasă în Olesa de Montserrat.
Noua sfântă aparține grupurilor de fondatori de ordine religioase care în secolul al XIX-lea au venit în întâmpinarea numeroaselor necesități prezente atunci, la care Biserica, în lumina Evangheliei și inspirată de Spiritul Sfânt, trebuia să răspundă pentru binele societății. Mesajul Sfintei Paula continuă să fie actual și astăzi, iar carisma ei educațională este sursă de inspirație pentru formarea generațiilor celui de-al treilea mileniu creștin.
5. Planul iubitor al Tatălui care „ne-a făcut să intrăm în împărăția preaiubitului Său Fiu”, și-a găsit o splendidă împlinire în Sfânta Francoise de Sales Aviat, care s-a dăruit pe sine până la sfârșit. În centrul dedicării și apostolatului ei, Sr. Francoise de Sales a pus rugăciunea și unirea cu Dumnezeu, în care ea a găsit lumina și energia necesare pentru depășirea încercărilor și a dificultăților, și până la sfârșitul existenței ei a perseverat în viața de credință, dorind să se lase condusă de Dumnezeu: „O Dumnezeul meu, fie ca eu să îmi găsesc fericirea în sacrificarea voinței mele și a tuturor dorințelor mele pentru tine!”
Hotărârea care a caracterizat-o atât de bine pe Maica Aviat, „să uit de mine complet”, este și pentru noi un apel de a merge împotriva curentului de egoism și plăceri ușoare, și de a ne deschide la nevoile sociale și spirituale ale timpurilor noastre. Dragi Surori Oblate ale Sfântului Francisc de Sales, după exemplul fondatoarei voastre, în profundă comuniune cu Biserica, acolo unde v-a pus Dumnezeu fiți hotărâte să primiți harul prezent și să profitați de el, pentru că în Dumnezeu găsim lumina și ajutorul necesar în orice situație! Încrezătoare în puterea mijlocirii din partea noii Sfinte, primiți cu bucurie invitația de a trăi, cu o fidelitate înnoită, intuițiile pe care ea l-a trăit atât de perfect.
6. A da mărire lui Cristos Regele: această dorință a animat-o pe Sfânta Maria Crescenzia Hoss încă din copilăria ei. În slujba Sa și-a pus ea capacitățile ei. Dumnezeu i-a dat o voce frumoasă. De când era fetiță ea cânta deja în cor ca solistă, nu pentru a ieși în evidență, ci pentru a cânta pentru Cristos Regele.
Ea și-a pus și cunoștințele ei în slujba Domnului. Această franciscană a fost o sfătuitoare foarte apreciată. La ușa mănăstirii se înghesuia multă lume: atât oameni simpli cât și prinți și împărați, preoți și călugări, stareți și Episcopi. Ea a devenit un fel de „moașă” care încerca să facă să se nască adevărul în inimile celor care îi cerea sfatul.
Cu toate acestea, durerea nu a ocolit-o pe sfântă. Ea a suportat intrigile din comunitatea sa fără să se îndoiască vreodată de propria ei vocație.
Lunga perioadă de suferință a făcut să crească în ea virtutea răbdării. Aceasta i-a fost de folos când a devenit Superioară: pentru ea, a îndruma spiritual însemna a sluji. A avut o atitudine generoasă față de săraci, maternă față de surorile ei și binevoitoare față de toți cei care aveau nevoie de un cuvânt bun. Sfânta Crescenzia a trăit semnificația Împărăției lui Cristos: „întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25,40).
7. „Mulțumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moștenirea sfinților, întru lumină” (Coloseni 1,12). Acum, mai mult ca niciodată, aceste cuvinte ale Sfântului Pavel își găsesc ecou în inimile noastre! Într-adevăr, comuniunea sfinților ne face să pregustăm Împărția Cerurilor și, în același timp, ne inspiră, urmând exemplu ei, să o construim în lume și în istorie.
„El trebuie să împărățească” (1 Corinteni 15,25), scria Apostolul, referindu-se la Cristos.
„El trebuie să împărățească”, repetați voi, Sfinte Giuseppe Marello, Sfântă Paula Montal Fornes de San Jose de Calasanz, Sfântă Leonie de Sales Aviat și Sfântă Maria Crescenzia Hoss, prin mărturia voastră. Fie ca exemplul vieților voastre să ne inspire la o mai vie contemplare a lui Cristos Rege, răstignit și înviat. Fie ca sprijinul vostru să ne ajute să mergem cu credință pe urmele Răscumpărătorului, pentru a ajunge într-o zi să trăim în paradis, alături de voi, împreună cu Maria și cu toți Sfinții, gloria sa eternă. Amin.