Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Întâlnirea noastră cu Cristos

„Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (In 1,14)

Au sosit din nou zilele minunate ale Nașterii Domnului.

În primul an al noului mileniu, Crăciunul, cea mai frumoasă și gingașă sărbătoare, nu ne oferă doar o simplă trăire emoțională și nu e numai o bucurie pentru copii, cum ar dori mulți să susțină și să evidențieze prin atâtea gesturi externe și atâtea mii de steluțe sau jucării, nu. Nu acesta e Crăciunul creștin. Sărbătoarea bimilenară a Nașterii Domnului ne oferă infinit mai mult, este surpriza unui Dumnezeu, care nu se mulțumește să creeze lumea și omul și să-l lase la voia întâmplării, ci merge alături de creatura sa, îl însoțește, și „după ce în trecut a vorbit părinților noștri prin profeți, în multe rânduri și multe chipuri, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit și nouă prin Fiul” (Evr 1,1-2). Cu alte cuvinte, de Crăciun trăim veșnicul astăzi pe care îngerii l-au pronunțat în preajma Betleemului: „Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc 2,11). Se verifică și se confirmă ceea ce ne-au transmis evangheliștii și mai ales apostolii că Isus Cristos este mereu același ieri, azi și întotdeauna (cf. Evr 13,8).

Tocmai acum, la începutul unui nou mileniu, reînnoim și mărturisim acest adevăr, ne strângem în jurul aceluiași prunc divin, apropiindu-ne de aceeași persoană, care a binevoit să intre în istoria noastră și să călătorească cu noi. Numai el a reusit să treacă pragul timpului și al istoriei, numai el a reușit să învingă răul și moartea și să rămână mereu cu oamenii.

Nimeni din istoria acestei lumi n-a îndrăznit să se prezinte pe sine ca alfa și omega, cel care a fost, care este și care va fi (cf. Ap 22,13), cel care a învins lumea (cf. In 16,33), care singur a fost în stare să afirme că este calea, adevărul și viața (cf. In 14,6), decât cel care a rămas și rămâne cu oamenii până la sfârșitul lumii (cf. Mt 28,20).

Pe acest Cristos îl întâlnim la Crăciun și în el descoperim adevărata noastră bucurie și mântuire. El este singurul care ne poate mântui cu adevărat. Nu o formulă magică ne va mântui, spune Sfântul Părinte în scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte (nr. 29), ci o persoană, iar această persoană este el, care afirmă cu siguranță: „Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor” (Mt 28,20).

Dragi confrati preoti, dragi suflete consacrate, iubiti credinciosi,

De câteva săptămâni, adică din ziua de 8 decembrie, dând glas invitatiei Sfântului Părinte, noi am decis să parcurgem un drum particular în viata noastră celebrând Sinodul diecezan – timp sacru si binecuvântat de reflectie si de reînnoire sufletească.

Pentru ce am luat această hotărâre si am dispus un astfel de program pastoral?

Pentru a-l descoperi mai bine si mai de aproape pe Isus Cristos, care a venit între noi, care a înfiintat Biserica si continuă să călătorească cu noi prin cuvântul său si prin sacramentele sale.

Si noi, ca si pelerinii greci – care venind la Ierusalim i s-au adresat lui Filip: „Am vrea să-l vedem pe Isus” (In 12,21) – dorim să-l vedem mai îndeaproape pe Cristos, să-l cunoastem si să-i contemplăm chipul său pentru a-l întelege si mai bine si a-l urma cum se cuvine.

Si noi, ca si primii crestini în ziua de Rusalii, ne întrebăm astăzi, în aceste zile de sărbătoare, de Crăciun, dar si în tot timpul sfânt al Sinodului diecezan: Noi ce trebuie să facem?

Vrem să-i descoperim chipul său si iubirea sa.

Retrăirea misterului Crăciunului, al întrupării Fiului lui Dumnezeu, reprezintă pentru noi toti o fericită ocazie de a descoperi mai mult chipul Tatălui iubitor fată de noi, care atâta ne-a iubit, încât pe propriul său Fiu ni l-a dat, ca prin el să avem toate (cf. In 3,16), si mai ales de a descoperi în acelasi timp, în lumina Duhului Sfânt, chipul generos si solidar al Fiului, care pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire s-a coborât din cer (cf. Credo).

Cunoscând această iubire a lui Dumnezeu cel Întreit pentru oameni, manifestată în diferite forme fată de noi, prin Biserică, prin sacramente si prin toti cei care ne stau alături, vom putea întelege care trebuie să fie trăirea si comportarea noastră fată de întreaga Sfântă Treime si fată de oamenii printre care trăim.

Asadar, aprofundarea si contemplarea misterului Crăciunului ne obligă să iutim pasii pentru a străbate mai sprinteni cărările lumii, cum ne îndeamnă Sfântul Părinte în acelasi document-program pentru primii ani ai mileniului trei si deci si pentru timpul binecuvântat, nu numai al sărbătorilor Întrupării, ci si pentru perioada Sinodului diecezan.

Îmbrătisându-vă si multumindu-vă pentru toată activitatea depusă în păstrarea si întărirea credintei, vă transmit urarea noastră, a mea si a episcopului nostru auxiliar Aurel, de sfintele sărbători ale Crăciunului si ale Anului Nou si vă spun tuturor,

Crăciun fericit și La mulți ani!

Petru Gherghel, episcop de Iași