Predica Papei în sărbătoarea Fecioarei de la Guadalupe

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
în sărbătoarea Fecioarei de la Guadalupe
Vatican, 12 decembrie 2020

În liturgia de astăzi ies în evidență, în mod deosebit, trei cuvinte, trei idei: abundență, binecuvântare și dar. Și, privind imaginea Fecioarei de Guadalupe, avem într-un fel și reflexia acestor trei realități: abundența, binecuvântarea și darul.

Abundența, pentru că Dumnezeu se oferă mereu în abundență, dă mereu în abundență. El nu cunoaște dozele. Se lasă „dozat” de răbdarea sa. Noi suntem cei care – prin însăși natura noastră, prin limitele noastre – cunoaștem necesitatea ratelor comode. În schimb, el se dă în abundență, complet. Și unde este Dumnezeu, este abundență.

Gândindu-se la misterul Crăciunului, liturgia din Advent ia de la profetul Isaia mult din această ideea a abundenței. Dumnezeu se dă în întregime, așa cum este, total. Generozitatea poate să fie – mie îmi place să cred așa – o „limită” a lui Dumnezeu (cel puțin una!): imposibilitatea de a se da în mod diferit care să nu fie în abundență.

Al doilea cuvânt este binecuvântarea. Întâlnirea Mariei cu Elisabeta este o binecuvântare, o binecuvântare. A binecuvânta înseamnă „a cuvânta – bine”. Și Dumnezeu, încă din prima pagină din Geneză, ne-a obișnuit cu acest stil al său de a cuvânta. Al doilea cuvânt pe care-l pronunță, conform Bibliei, este: „Și era bun”, „este bun”, „este foarte bun”. Stilul lui Dumnezeu este mereu de a cuvânta bine, pentru aceasta blestemul este stilul diavolului, al dușmanului; stilul meschinăriei, al incapacității de a se dărui total, acel „a cuvânta rău”. Dumnezeu mereu cuvântează bine. Și cuvântează asta cu plăcere, o cuvântează dăruindu-se. Bine. Se dăruiește în abundență, cuvântând bine, binecuvântând.

Al treilea cuvânt este darul. Și această abundență, acest a cuvânta bine, este un cadou, este un dar. Un dar care ne este dat în Cel care este în întregime har, care este în întregime El, în întregime divinitate: în Cel Binecuvântat. Un dar care ne este dat în Cea care este „plină de har”, cea „Binecuvântată”. Cel Binecuvântat prin natură și Cea Binecuvântată prin har: sunt cele două referință pe care le indică Scriptura. Ei i se spune: „binecuvântată ești tu între femei”, „plină de har”. Isus este Cel Binecuvântat care aduce binecuvântarea.

Și privind imaginea Mamei noastre care îl așteaptă pe Cel Binecuvântat, cea plină de har care îl așteaptă pe Cel Binecuvântat, înțelegem un pic din această abundență, din a cuvânta binele, din „a binecuvânta”. Și înțelegem acest dar, darul lui Dumnezeu care ni s-a prezentat nouă în abundența Fiului său, prin natură, în abundența Mamei sale, prin har. Darul lui Dumnezeu ni s-a prezentat nouă ca o binecuvântare, în Cel Binecuvântat prin natură și în Cea Binecuvântată prin har. Acesta este cadoul pe care Dumnezeu ni-l prezintă și pe care a voit să-l evidențieze încontinuu, să-l facă să iasă la iveală în decursul revelației.

„Binecuvântată ești tu între femei pentru că ni l-ai adus pe Cel Binecuvântat” – „Eu sunt Născătoarea de Dumnezeu grație căreia se trăiește, Cel care dă viața, Cel Binecuvântat”.

Contemplând astăzi imaginea Mamei Noastre, fie ca să putem „fura” de la Dumnezeu un pic din acest stil pe care îl are el: generozitatea, abundența, „bine-cuvântarea”, niciodată blestemul, și să transformăm viața într-un dar, un dar pentru toți. Așa să fie.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 12.12.2018
Publicarea pe acest sit: 12.12.2020
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.