Predica noului Nunţiu Apostolic în România

Omilia noului Nunțiu Apostolic în România
Excelența Sa, Mons. Francisco-Javier Lozano
Catedrala Sf. Iosif – 24.02.08, ore 10.30

Excelența Voastră Monsenior Ioan Robu, Arhiepiscop de București
Excelența Voastră Monsenior Cornel Damian, Episcop Auxiliar
Cucernici Părinți,
Dragi călugări și călugărițe
Iubiți frați și surori în Cristos

Pentru mine este o mare bucurie să fiu aici cu voi în această catedrală din Capitala României și să celebrez pentru prima oară misterul mântuirii noastre, euharistia.

Primele mele cuvinte sunt cuvinte de mulțumire față de Domnul, pentru că mi-a dat harul să fiu Reprezentantul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea în această nobilă și frumoasă țară, România.

În același timp, gândul meu se îndreaptă spre Sanctitatea Sa și doresc să mă unesc spiritual cu el pentru a-i oferi, la sosirea mea în România, rugăciunile credincioșilor catolici pentru misiunea sa universală de urmaș al Sfântului Petru, împreună cu credința și devotamentul lor de fii iubitori.

Această Biserică, are o istorie veche și glorioasă, bogată în rituri și tradiții, valori culturale și artistice, fidelă față de Roma, iubitoare față de Isus Cristos, dar și plină de suferințe, după cum o demonstrează martirii și confesorii, victimele nevinovate ale unei ideologii atee și totalitare.

De aceea, dragi frați și surori, doresc ca în această primă intervenție publică în calitate de Reprezentant al Sfântului Scaun în România, să dau omagiu părinților voștri în credință: tuturor episcopilor, preoților, călugărilor și laicilor angajați, care prin mărturia lor curajoasă au făcut să rodească mesajul evangheliei în România și arată adevăratul chip al lui Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru.

Această perioadă liturgică a Postului Mare, ne invită la convertirea inimii, la schimbarea vieții conform criteriilor evangheliei. Acesta este înțelesul cuvântului grec „metanoia”, convertire. Dorim ca și comunitate creștină catolică, să facem din Dumnezeu Tatăl centrul vieții noastre, să ne căim pentru păcatele noastre și să ne îndreptăm privirea spre Paști, cu acea bucurie și speranță pe care Duhul Sfânt a insuflat-o în inimile noastre pentru a ne naște la o viață nouă care să izvorască din jertfa mântuitoare a lui Cristos.

Speranța. Acesta este mesajul, dragi frați și surori, pe care doresc să vi-l transmit la această primă celebrare euharistică în catedrala din București. Este, după cum bine știți, mesajul pe care Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea ni l-a dat în ultima sa Enciclică „Spe Salvi”, mântuiți în speranță. Suntem conștienți de problemele, de dificultățile prin care trece astăzi Biserica în lume, în România, în societate, în familii. Dar mai suntem convinși că harul lui Dumnezeu depășește cu mult răul și păcatul; că Dumnezeu, chiar și în întunericul durerii și al luptelor, nu ne părăsește și continuă să fie Tatăl nostru; pentru că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a promis mântuirea eternă tuturor celor care vor trăi conform legii de iubire din evanghelie.

Acesta este fundamentul speranței noastre creștine; aceasta ne permite să privim viața cu optimism și să vedem viitorul personal și colectiv ca pe o ocazie de har și de muncă în răspândirea cuvântului lui Dumnezeu, mesajul de iubire a lui Isus către toate popoarele.

Închei mulțumind călduros Arhiepiscopului vostru, Monsenior Ioan Robu, pentru invitația fraternă de a prezida această Euharistie ca un prețios gest de colegialitate episcopală, afectivă și efectivă, de iubire și fidelitate față de Sfântul Scaun și Sfântul Părinte. Mulțumesc Excelență, pentru fraterna primire, care în calitate de Președinte al Conferinței episcopale din România reprezintă și colegialitatea, și uniunea cu întregul Colegiu al Episcopilor din România, căreia încă de pe acum doresc să îi prezint totala mea disponibilitate și voința fermă de a sluji Biserica catolică din România: Păstori și credincioși deopotrivă.

Fie ca Maica Domnului și a Bisericii, să însoțească mereu misiunea eclezială și diplomatică pe care Sfântul Părinte mi-a încredințat-o în nobila și frumoasa voastră țară, și ca zălog de bogate haruri cerești la sfârșitul Sfintei Liturghii vă dau în numele Sfântului Părinte Binecuvântarea Apostolică.

Lăudat să fie Isus Cristos!