Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
pentru a XVI-a Zi Mondială a Bolnavului

11 februarie 2008

Euharistia, Lourdes și îngrijirea pastorală a bolnavilor

Iubiți frați și surori!

1. La 11 februarie, comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, se celebrează Ziua Mondială a Bolnavului, ocazie prielnică pentru a reflecta asupra sensului durerii și asupra obligației creștinului de a o lua asupra sa în orice situație s-ar prezenta. Anul acesta, prilejuirea invocată se leagă de două evenimente importante pentru viața Bisericii, lucru ce se observă și din tema aleasă, „Euharistia, Lourdes și îngrijirea pastorală a bolnavilor”: celebrarea a 150 de ani de la aparițiile Neprihănitei la Lourdes și celebrarea Congresului Euharistic Internațional la Quebec, în Canada. În felul acesta ne este oferită o ocazie deosebită pentru a vorbi despre strânsa conexiune care există între misterul euharistic, rolul Mariei în planul de mântuire și realitatea durerii și a suferinței omului.

Cei 150 de ani de la aparițiile de la Lourdes ne invită să ne îndreptăm privirea spre sfânta Fecioară, a cărei neprihănită zămislire constituie darul sublim și gratuit al lui Dumnezeu făcut unei femei, ca să poată consimți pe deplin planurilor divine, cu credință puternică și de neclintit, în pofida încercărilor și a suferințelor pe care va trebui să le înfrunte. Pentru aceasta, Maria este model de abandonare totală la voința lui Dumnezeu: l-a primit în inimă pe Cuvântul veșnic și l-a zămislit în sânul ei feciorelnic; s-a încrezut în Dumnezeu și, cu sufletul străpuns de sabia durerii (cf. Lc 2,35), nu a ezitat să devină părtașă la pătimirea Fiului său, reînnoind pe Calvar, la picioarele crucii, „da”-ul de la Buna-Vestire. De aceea, a medita asupra neprihănitei zămisliri a Mariei înseamnă să ne lăsăm atrași de „da”-ul care a unit-o în mod minunat cu misiunea lui Cristos, răscumpărătorul omenirii; înseamnă să ne lăsăm luați și conduși de mână de către ea, pentru a rosti, la rândul nostru, acel fiat, la adresa voinței lui Dumnezeu, cu toată existența noastră, împletită din bucurii și tristeți, din speranțe și dezamăgiri, având conștiința că încercările, durerea și suferința îmbogățesc pelerinajul nostru pământesc la nivel de sens.

2. Nu poate fi contemplată Maria fără a fi atrași de Cristos și nu se poate privi la Cristos fără a simți imediat prezența Mariei. Există o legătură indisolubilă între mamă și Fiul născut în sânul ei prin lucrarea Duhului Sfânt, și această legătură o observăm, în mod tainic, în sacramentul Euharistiei, așa cum au scos în evidență, încă din primele secole, părinții Bisericii și teologii. „Trupul născut de Maria, venind de la Duhul Sfânt, este pâinea coborâtă din cer”, afirmă sfântul Ilarie din Poitiers, în timp ce, în Sacramentarul Bergomens, din secolul al IX-lea, citim: „Sânul ei a făcut să înflorească un rod, o pâine care ne-a umplut cu dar îngeresc. Maria a redat mântuirii ceea ce Eva a distrus cu păcatul său”. Apoi, sfântul Petru Damian: „Acel trup pe care preafericita Fecioară l-a născut, l-a hrănit la sânul ei cu grijă maternă, acel trup, spun fără îndoială, și nu un altul, acum îl primim de pe sfântul altar și îi bem sângele ca sacrament al răscumpărării noastre. Acest lucru îl consideră credința catolică, acest lucru îl învață cu fidelitate sfânta Biserică”. Legătura sfintei Fecioare cu Fiul, mielul jertfit care ridică păcatele lumii, se extinde la Biserică, trupul mistic al lui Cristos. Maria – notează slujitorul lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea, – este „femeie euharistică” cu întreaga sa viață, motiv pentru care Biserica, privind la ea ca la modelul său, „este chemată s-o imite și în raportul ei cu acest mister preasfânt” (Enciclica Ecclesia de Eucharistia, 53). În această optică se înțelege și mai mult pentru ce la Lourdes, alături de cultul sfintei Fecioare Maria se află, în strânsă unire, o referință puternică și constantă la Euharistie, cu celebrări euharistice zilnice, cu adorarea preasfântului sacrament și binecuvântarea cu el a bolnavilor, cea ce constituie unul dintre momentele cele mai puternice ale rămânerii pelerinilor la grota din Massabielles.

Prezența la Lourdes a multor pelerini bolnavi și a voluntarilor care-i însoțesc ne ajută să reflectăm asupra grijii materne și iubitoare pe care Fecioara o arată față de durerea și suferințele omului. Asociată la sacrificiul lui Cristos, Maria, Mater Dolorosa, care la picioarele crucii suferă cu Fiul său divin, este simțită ca fiind deosebit de aproape de comunitatea creștină, care se adună în jurul membrilor săi suferinzi, cei ce poartă semnele pătimirii Domnului. Maria suferă cu aceia care sunt în încercare, cu ei speră și este pentru ei întărire, susținându-i cu ajutorul său matern. Și oare nu este adevărat că experiența spirituală a atâtor bolnavi ne face să înțelegem tot mai mult că „Răscumpărătorul divin vrea să pătrundă în sufletul oricărui suferind prin inima Mamei sale preasfinte, pârgă și apogeu al tuturor celor răscumpărați?” (Ioan Paul al II-lea, scrisoarea apostolică Salvifici doloris, 26).

3. Dacă Lourdes-ul ne determină să medităm despre iubirea maternă a Fecioarei Neprihănite față de fiii săi bolnavi și suferinzi, apropiatul Congres Euharistic Internațional va constitui o ocazie să-l adorăm pe Isus Cristos prezent în sacramentul altarului, să ne încredințăm lui ca speranței care nu dezamăgește, să-l primim ca medicament al nemuririi care vindecă fizicul și spiritul. Isus Cristos a răscumpărat lumea prin suferința, moartea și învierea sa și a voit să rămână cu noi ca „pâine a vieții” în pelerinajul nostru pământesc. „Euharistia dar al lui Dumnezeu pentru viața lumii”: aceasta este tema Congresului Euharistic, care subliniază că Euharistia este darul pe care Tatăl îl face lumii, darul Fiului său unic, întrupat și răstignit. El ne adună în jurul mesei euharistice, trezind în ucenicii săi o atenție plină de iubire față de cei suferinzi și bolnavi, în care comunitatea creștină recunoaște chipul Domnului său. Așa cum am spus în exortația apostolică postsinodală Sacramentum caritatis, „comunitățile noastre, atunci când celebrează Euharistia, trebuie să-și dea seama tot mai mult că sacrificiul lui Cristos este pentru toți și de aceea Euharistia îi stimulează pe toți cei care cred în el să devină «pâine frântă» pentru alții” (nr. 88). Astfel suntem încurajați să ne angajăm în mod personal ca să-i slujim pe frați, în special pe cei aflați în dificultate, deoarece vocația fiecărui creștin este într-adevăr aceea de a fi, împreună cu Isus, pâine frântă pentru viața lumii.

4. De aceea, apare clar că pastorația sanitară trebuie să-și tragă tocmai din Euharistie forța spirituală necesară ca să vină în ajutorul omului în mod eficient și să-l ajute să înțeleagă valoarea mântuitoare a suferinței proprii. Așa cum a scris slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică deja citată Salvifici doloris, Biserica vede în frații și în surorile care suferă, aproape niște subiecte multiple ale forței supranaturale a lui Cristos (cf. nr. 27). Unit în mod misterios cu Cristos, omul care suferă cu iubire și abandonare docilă la voința divină devine ofrandă vie pentru mântuirea lumii. Iubitul meu predecesor mai afirma: „Cu cât omul este mai amenințat de păcat, cu cât sunt mai apăsătoare structurile păcatului pe care le poartă în sine lumea de astăzi, cu atât este mai mare elocvența pe care o posedă în sine suferința umană. Și cu atât mai mult Biserica simte nevoia de a recurge la valoarea suferințelor umane pentru mântuirea lumii” (ibid.). De aceea, dacă la Quebec se contemplă misterul Euharistiei, dar al lui Dumnezeu pentru viața lumii, în Ziua Mondială a Bolnavului, într-un paralelism spiritual ideal, nu numai că se celebrează participarea efectivă a suferinței umane la opera mântuitoare a lui Dumnezeu, ci ne și putem bucura, într-un anumit sens, de roadele prețioase promise celor care cred. Astfel, durerea primită cu credință devine poartă de intrare în misterul suferinței răscumpărătoare a lui Isus și de ajungere împreună cu el la pacea și la fericirea învierii sale.

5. În timp ce adresez salutul meu cordial tuturor bolnavilor și celor care se îngrijesc de ei în diferite moduri, invit comunitățile diecezane și parohiale să celebreze următoarea Zi Mondială a Bolnavului valorizând pe deplin coincidența fericită între împlinirea a 150 de ani de la aparițiile Maicii Domnului la Lourdes și Congresul Euharistic Internațional. Să fie ocazie pentru a sublinia importanța sfintei Liturghii, a adorației euharistice și a cultului Euharistiei, făcând în așa fel încât capelele din centrele sanitare să devină inimă palpitantă în care Isus se oferă fără încetare Tatălui pentru viața omenirii. Și distribuirea Euharistiei pentru bolnavi, făcută cu demnitate și spirit de rugăciune, este adevărată alinare pentru cel care suferă, chinuit fiind de o formă sau alta de infirmitate.

În afară de aceasta, apropiata Zi Mondială a Bolnavului să fie împrejurarea prielnică pentru a invoca, în mod special, ocrotirea maternă a Mariei asupra celor care sunt încercați de boală, asupra agenților sanitari și asupra lucrătorilor din pastorația sanitară. Mă gândesc, îndeosebi, la preoții angajați în acest domeniu, la călugărițe și la călugări, la voluntari și la toți cei care cu dăruire activă se ocupă să-i slujească, în trup și în suflet, pe bolnavi și pe nevoiași. Îi încredințez pe toți Mariei, mama lui Dumnezeu și mama noastră, Neprihănita Zămislire. Ea să ajute pe fiecare în a mărturisi că singurul răspuns valid dat durerii și suferinței umane este Cristos, care înviind a învins moartea și ne-a dăruit viața care nu are sfârșit. Cu aceste sentimente, împart tuturor, din inimă, o specială binecuvântare apostolică.

Vatican, 11 ianuarie 2008

Benedict al XVI-lea