Pastorala de Paşti a PS Ioan Şişeştean

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului 2005

IOAN
prin harul lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop al Maramureșului

Iubitului nostru cler și popor: bucurie, pace și ajutor de la Dumnezeu, iar de la Noi arhierești binecuvântări și creștineasca salutare „Cristos a înviat”!

„A treia oară când Isus li S-a arătat ucenicilor după ce S-a sculat din morți… i-a zis lui Simon Petru: Simone, fiu al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a zis: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Isus i-a zis lui: Paște mielușeii Mei!… Păstorește oile Mele… Paște oile Mele…” (In 21,14.15.16.17).

Iubiți frați în Cristos,

Preafericitul mutat de la noi la ceruri, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, a fost al 264-lea urmaș al Apostolului Petru, căruia Isus i-a adresat cuvintele consemnate de Sfântul Ioan Evanghelistul, martor al acelei întâlniri a Apostolilor cu Isus Cristos Cel înviat din morți. Episcopul cărturar Dr. Ioan Bălan explica aceste cuvinte ale evangheliei, în ediția românească a Noului Testament de la 1938 așa: ” Isus avea să-l pună pe Petru cap văzut peste toată Biserica Sa, deci mai mare și peste apostoli: era deci cu dreptate să ceară de la el ca să-L iubească mai mult decât toți ceilalți. Mielușeii lui Isus sunt toți credincioșii, care doresc să fie hrăniți cu laptele învățăturii și cu mâncarea darului lui Dumnezeu, câștigate de Isus prin moartea de pe cruce. Oile lui Isus sunt episcopii și preoții, care învață pe oameni cuvântul lui Dumnezeu, și-i hrănesc prin Sfintele Taine. Prin cuvintele din versetul 15 și 16, Isus l-a pus pe Petru cap văzut al Bisericii Sale, care e și necesar după ce Domnul S-a înălțat la cer. Biserica fiind pentru toți oamenii din toate timpurile, trebuie să aibă și cap văzut totdeauna. Acesta e episcopul sau Papa de la Roma, unde a murit Petru ca episcop”.

Iubiți frați în Cristos,

Comoara darurilor negrăite ale lui Isus Cristos cel înviat din morți este propria Sa prezență cu noi „până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28,20). Această încredințare a Domnului a fost totdeauna înțeleasă de Biserică într-un chip deosebit, care trebuie predicat de-a pururi tuturor celor ce primesc și iubesc împărăția lui Isus Cristos. El va fi cu noi în toate zilele până la sfârșitul veacului. Ca Logosul etern, ca Persoana a doua din Sfânta Treime, ca Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, El este cu noi și cu toată făptura Sa, clipă cu clipă. Ca Dumnezeu – Om, Isus Cristos este cu noi din clipa zămislirii Lui, celei mai presus de fire și de minte, până la Înălțarea Sa la cer. Dar, cum este El cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacului? Răspunsul este preafericit și categoric: Isus Cristos Dumnezeu și Om este cu noi în toate zilele glorioasei Sfinte Liturghii pe care o vom sluji zilnic, la altarele noastre, până la a doua Sa venire. Permanența Lui lângă noi este în misterul Sfintei Liturghii și negrăita fericire a celor ce văd, prin credință, dincolo de vălurile euharistice.

Mântuitorul este cu noi, lângă noi, una cu noi, ori de câte ori, umili, în statul harului sfințitor, primim sublima taină a Trupului și a Sângelui Lui. Acesta este diamantul de preț infinit al învățăturii, al credinței și al conștiinței creștine. Nu există pe lumea pământească nimic care să întreacă în valoare, în putere și în fericire unirea noastră euharistică cu Dumnezeul și Mântuitorul nostru Isus Cristos!

Urmașul Sfântului Petru, Ioan Paul al II-lea, exercitându-i misiunea încredințată” Paște mielușeii Mei, păstorește oile Mele, paște oile Mele”, cu scopul de a promova cultul public și privat față de Sfântul Sacrament, a stabilit, prin Scrisoarea Apostolică ” Mane nobiscum, Domine” (Rămâi cu noi, Doamne) din 7 octombrie 2004, să fie celebrat în toată Biserica un an special, numit „Anul Euharistic”. Apoi, în 17 decembrie 2004, cu scopul de a pregăti credincioșii, în cursul acestui an, la o cunoaștere mai profundă și la dragoste mai vie față de nepătrunsul „Mister de credință”, și pentru ca ei să obțină roade mai bogate, Sfântul Părinte a decretat:

1. „Se acordă Indulgența plenară la toți credincioșii și la fiecare în parte, în condițiile obișnuite (mărturisire sacramentală, împărtășire euharistică și rugăciune la intenția Suveranului Pontif, cu sufletul total detașat de înclinațiile spre orice păcat) de fiecare dată când ei participă cu atenție și pietate la o sfântă slujbă sau la un serviciu pios îndeplinit în cinstea Preasfântului Sacrament expus în mod solemn pe altar și păstrat în Tabernacol.

2. Se acordă apoi, în condițiile mai sus arătate, Indulgența plenară clerului, membrilor Institutelor de viață consacrată și Societăților de viață apostolică și altor credincioși obligați de regulament să recite Liturghia orelor canonice , ca și acelora care au obiceiul să spună oficiul divin din pură devoțiune, de fiecare dată când, la încheierea zilei, ei recită în fața Domnului prezent în Tabernacol, în comun sau privat, Vecernia și Dupăcinarul”.

Iubiți frați în Cristos,

Trăind misterul pascal în lumina Anului Euharistic, să ne luminăm cu lumina învierii lui Cristos, care pe toate le-a umplut de lumină: pe cele cerești, pe cele pământești și pe cele dedesubt, iar prin viața noastră trăită, să-l mărturisim pe Cristos cel înviat din morți.

Cu aceste gânduri, Vă doresc tuturor sărbători fericite și luminate, adresându-Vă din toată inima salutul de bucurie al Sfintelor Paști: Cristos a înviat !

+ IOAN
Episcop de Maramureș

Dată în reședința Noastră
din Baia Mare, la Sărbătoarea Învierii,
1 mai 2005