Pastorala de Paşti a PS Böcskei László

Mesaj la Învierea Domnului 2010

Iubiți frați întru Cristos, iubiți credincioși!

Sfânta bucurie a Paștelui străbate întreaga lume creștină acum când Biserica occidentală și cea orientală sărbătoresc împreună învierea lui Isus Cristos. Cristos a înviat! El a învins păcatul și moartea, a ieșit biruitor în lupta cu răul și a vestit viața cea nouă. Ce înseamnă viața cea nouă? Speranță în locul disperăriii, forță și înflăcărare în locul slăbiciunii și a lâncezirii, noi perspective în locul lipsei de perspectivă, bucurie, iubire și pace!

Vestea cea bună a biruinței pascale răsună acum pretutindeni, în cele mai vestite și împodobite catedrale, dar și în cele mai mici și mai modeste biserici din toate colțurile lumii. Căci despre victorie este vorba, o victorie ce este deznodământul și consecința unei lupte aprige. În Fiul lui Dumnezeu, binele s-a confruntat cu răul, viața s-a confruntat cu moartea. Această luptă a cerut o jertfă mare, însă puterea răului a fost învinsă de Cristos „care sub Ponțiu Pilat S-a răstignit pentru noi, a murit și S-a îngropat; și a înviat a treia zi după scripturi…”. Astfel a venit în lume viața cea nouă. Nu mai vorbim despre speranțe sau promisiuni ce așteaptă împlinire. Cristos a înviat pentru totdeauna, El trăiește și este cu noi!

Vestea cea bună s-a răspândit în lume atât de rapid și a devenit un factor determinant în evoluția comunităților și a popoarelor tocmai mulțumită martorilor pe care i-a ales Dumnezeu. Aceștia, apostoli și ucenici, au putut urmări cel mai îndeaproape opera lui Isus. I-au cunoscut gândurile, I-au văzut iubirea de Dumnezeu și de aproapele, s-au putut convinge de puterea Sa sufletească. L-au ascultat atunci când i-a condus către o viziune complet nouă asupra omului, dar și atunci când S-a abandonat voinței lui Dumnezeu ca Părinte suprem. S-au aflat în preajma Sa, până și cu prețul trădării, atunci când S-a răstignit pentru noi. Cea mai mare încercare însă a fost moartea Sa, pe care nu au mai putut să o îndure, ferecându-se în spatele ușilor închise.

Ei sunt primii la care femeile sfinte duc vestea mormântului gol. Acum începe să înflorească în ei viața. Ceea ce îi umpluse de teamă și de amărăciune, motivul întristării lor se revalorizează și se schimbă în întregime: moartea nu mai este moarte. Cel ce era mort s-a reîntors la viață și pășește din nou printre ei, întărindu-i.

Începe vestirea Evangheliei, sfințirea oamenilor prin sacramente, ajutorarea celor săraci în spiritul poruncii iubirii, se împlinește adevărata imitație a lui Cristos care nu este numai literă moartă sau mărturisire de credință sterilă și neasumată, ci este viață adevărată.

De peste două mii de ani, această vestire prinde putere și cuprinde întreaga omenire, căci învierea lui Cristos lasă urme în viața lumii:
– urmele îmbogățirii și prosperității sufletești spirituale, prin care oamenii acceptă viața ca pe o comoară de preț;
– urmele care duc la unitatea cristică, atunci când oamenii vor să trăiască împreună ca frați, copii ai unui singur Tată Ceresc;
– urmele gândurilor și dorințelor nobile, atunci când nu sacrificăm veșnicia pentru lucruri trecătoare, știm să prețuim timpul și descoperim unii în alții chipul și trăsăturile lui Dumnezeu;
– urmele credinței plătite cu jertfă și sudoare, atunci când, de nenumărate ori, oamenii, familiile, comunitățile evoluează prin fapte de eroism, vestesc adevărul pascal și își clădesc viața pe acest adevăr ca pe bunul lor suprem.

Cât de recunoscători trebuie să fim, căci calea vieții noastre este bătătorită cu astfel de urme pascale și noi putem trăi prezența vie a lui Cristos!

Cât de recunoscători trebuie să fim și pentru faptul că urmele victoriei lui Cristos se arată și în pilda de viață a înaintașilor noștri! Putem vedea acest lucru în loialitatea eroică a Fericitului episcop Szilárd sau a episcopului Scheffler János care urmează să fie beatificat – aceștia, jertfind totul din credință în victoria Vieții, fiind vestitorii biruinței și a puterii lui Cristos până și în moarte.

„Cu adevărat a înviat Domnul, a Lui este mărirea și puterea în veci.”

Le doresc preoților, călugărilor și călugărițelor, tuturor colaboratorilor mei din centrul diecezan și din parohii, rprecum și tuturor credincioșilor, ca bucuria Sfintelor Paști să se reverse în viața lor, să le aducă împlinire și haruri bogate! Să fie izvor de putere și să conducă pe toți la întărirea întru credință!

Cu binecuvântare episcopală.

Oradea, Palatul Episcopal, Paștele 2011