Pastorala de Paşti a PS Alexandru Mesian

Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2013

ALEXANDRU

Din mila lui Dumnezeu
și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei Lugojului

Onoratului cler și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

“Ziua învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile!
Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
cei ce cântăm cântare de biruință” (Catavasii, cântarea I)

CRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiți frați întru preoție,
Iubiți credincioși,

Adevărată cântare de biruință este imnul și salutarea sfintelor Paști. Biruința lui Cristos asupra morții, sfărâmarea încuietorilor cele veșnice care-i țineau pe cei legați în iad, salvarea lui Adam și a drepților celor de dinaintea Întrupării lui Isus. Biruința crucii asupra suferinței, deschiderea porților raiului pentru tâlharul pocăit, și pentru toți care ne ridicăm din moartea provocată de păcat, la practicarea virtuților, care ne vor încununa fruntea în eternitatea fericită. Acolo unde, prin Jertfa și Învierea Sa, „Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință” și trăim întru lumina sfintelor Paști.

Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să înțelegem și să trăim adevăratul mesaj al Paștilor, mesajul Iubirii care S-a jertfit pe Sine pentru noi: La Înviere nu se ajunge decât prin Cruce, la fericire numai prin acceptarea suferinței!

Nu există înviere fără moarte. Învierea lui Cristos din Duminica Paștilor, a fost precedată de Vinerea Mare, de crucea, patima și moartea Sa. Fiul Omului, cel „împodobit cu frumusețe mai mult decât fiii oamenilor” [1], devine „Omul Durerilor, omul în fața căruia să-ți acoperi fața” [2]. Această frumusețe dumnezeiască, infinită prin natura Sa, devine omul durerilor. Pe Cristos Cel înafara oricărui păcat L-a trimis Dumnezeu-Tatăl să-Și asume chipul omului păcătos și să Se aducă pe Sine jertfă pentru păcatele tuturor.

După Înviere Isus se arată ucenicilor Săi, împărtășindu-le pacea Sa și transformându-i în martori neînfricați ai învierii Sale. Bucuria de a-L vedea pe Domnul înviat i-a marcat atât de profund, încât această stare sufletească a pus stăpânire pe întreaga lor ființă și pentru întreaga lor viață, toți mărturisindu-L chiar cu prețul vieții lor. Dacă în Ghetsimani și pe Golgota, în patima și moartea Sa, ucenicii L-au părăsit și s-au lepădat de El, după învierea din morți nimeni și nimic nu-i va mai putea despărți de Învățătorul lor iubit ! Așa le va scrie mai târziu, Sfântul Pavel, celor din Roma [3]: „Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos?Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?”.

Iubiți credincioși,

Învierea Domnului este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Importanța ei întrece în mod absolut tot ce se întâmplă și se poate întâmpla în univers. Numai creația lumii mai are această importanță și calitate. Învierea Domnului este un eveniment central și unic în istoria lumii. Paștele este fundamentul credinței, învățăturii și spiritualității creștine, căci „dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” [4], spune Sfântul Apostol Pavel.

Tocmai de aceea dușmanii lui Isus au încercat imediat să distrugă acest adevăr pentru că Învierea lui Isus face diferența dintre creștinism și celelalte religii. Există învieri și în alte părți, dar niciuna dintre ele nu este ca și cea a lui Cristos. Acestea sunt în general povești mitologice legate de schimbarea anotimpurilor și de miracolul anual al primăverii, dar Evangheliile vorbesc despre cineva care a murit cu adevărat, și care a biruit moartea prin Înviere. În trei împrejurări Cristos a înviat oameni din morți (fiica lui Iair, fiul văduvei din Nain și Lazăr). Nu există niciun indiciu că oamenii aceștia au făcut altceva decât să se întoarcă la viața pe care o părăsiseră. Dar Sfântul Pavel ne spune explicit că Isus Cristos este „pârga (cel dintâi rod al) celor adormiți” [5]. Aceste minuni ni-L arată pe Cristos ca stăpân asupra morții.

Evangheliile ne spun că Isus a fost răstignit, că a murit și că a treia zi mormântul în care a fusese pus a fost găsit gol. Niște îngeri le-au spus unor femei că El a înviat dintre cei morți. Într-o perioadă de câteva săptămâni, Isus înviat S-a arătat de mai multe ori. Prin Învierea Sa, Isus nu S-a întors la viața de dinainte, ci la o nouă viață !

Cristos este viu și astăzi pentru că Dumnezeu L-a făcut Stăpân al Universului. Aceasta este inima credinței creștine. Cu Isus înviat și viu printre noi totul poate reîncepe, fiindcă El ne face să trăim. Pe drumul vieții este alături de noi, nevăzut, dar atent: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor” [6].

Dacă Isus Cristos a înviat totul primește un sens, totul are un rost. Aici e izvorul, originea acestei bucurii a Paștilor, care ne transfigurează. A sărbători Paștile, înseamnă să trăim transformarea lumii prin Isus Cristos și să reînnoim în noi viața.

Iubiți credincioși,

Prin Înviere, Isus ne cheamă să răstignim împreună eu El omul cel vechi din noi, omul păcatului, pentru ca prin Spiritul Sfânt, care locuiește în noi, „să umblăm întru înnoirea vieții” [7].

Mesajul Învierii se poate exprima în moduri diferite. De obicei îl înțelegem ca un cânt de biruință: triumful luminii asupra întunericului, a vieții asupra morții, a binelui asupra răului, a lui Cristos asupra lui Satana.

Privind viața lui Isus, înainte și după Înviere, vom realiza că există o diferență importantă între cele două momente.

În timp ce înainte de Înviere oamenii Îl caută pe Isus, după Înviere situația se răstoarnă și Isus este Cel care îi caută pe oameni.

În Evanghelie citim frecvent despre această căutare. Îl caută păcătoșii și drepții, fariseii și adevărații ucenici. Putem da doar câteva exemple mai importante din Evanghelie: după înmulțirea pâinilor, Isus vrea să se retragă într-un loc liniștit, singur, însă lumea Îl urmează; apostolii Îl avertizează: „Toți Te caută”. Altă dată, Îl caută mama și frații Săi; Îl caută și unii greci care vor să-L cunoască; Îl caută bolnavii, pentru a fi vindecați; Îl caută până și dușmanii: Irod și mai marii poporului. Într-un cuvânt, putem spune că toți Îl caută pe Isus.

După Înviere, Isus îi caută pe oameni. Îi caută și îi găsește pe apostolii rătăciți; se alătură celor doi ucenici pe drumul Emausului, în timp ce aceștia se îndepărtează, dezamăgiți, de Ierusalim; i se arată lui Toma care se îndoiește, dar pe care îl vindecă de necredință; i se arată lui Saul pe care îl transformă în Pavel.

Mesajul cel mai frumos și mai durabil al Învierii este acela că Isus ne caută și pe noi și ne găsește de fiecare dată. El este alături de noi, când suntem dezamăgiți, descurajați, obosiți, împovărați de îndoieli… Avem nevoie de această încurajare. Și astăzi, Cel înviat este prezent în mijlocul nostru și ne liniștește: nu vă temeți, vă voi găsi și în întuneric, în pulberea păcatelor voastre, în fuga dezamăgirilor voastre.

Dacă suntem pregătiți să acceptăm mesajul Învierii, se va aprinde și în noi bucuria nemărginită a Mariei Magdalena. Viața noastră va renaște cu entuziasmul ucenicilor și optimismul Învierii va fi nota dominantă a credinței noastre.

Pentru aceasta o rugăm pe Preacurata Fecioară Maria, Mama lui Isus și mama noastră, să ne ajute a pricepe adevăratul mesaj al Paștilor și să fie puternică și neîncetată mijlocitoare între noi și Fiul Său Cel Înviat și preamărit.

Cristos Cel Înviat să vă dăruiască sănătate, pace și bucurii.

Sărbători fericite!

Cristos a înviat !

† ALEXANDRU
Episcop de Lugoj

Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2013.

Însemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paști 2013, iar în filii se va citi a doua zi.

---

[1] Psalm 44,3.
[2] Isaia 53,3.
[3] Romani 8,35-39.
[4] 1 Cor. 15,14.
[5] 1 Cor. 15,20.
[6] Matei 28,20.
[7] Romani 6,4.