Pastorala de Crăciun şi Anul Nou a IPS Gyorgy Jakubinyi

Mesajul de Crăciun și Anul Nou
al Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Romano-Catolic de Alba Iulia
Msgr. Dr. JAKUBINYI GYÖRGY

Crăciunul este cea mai populară sărbătoare a familiei. Cu această ocazie se întorc acasă și cei care au fost obligați să plece în străinătate din varii motive. Ne bucurăm de pomul de Crăciun, ne bucurăm de cadouri, ne bucurăm unii de alții. Comerțul, cu ofertele sale tentante învăluite într-o feerie de lumini multicolore, îi îndeamnă pe oameni să-și cheltuiască banii cu nesăbuință chiar și cu câteva săptămâni înaintea Crăciunului.

În spatele romantismului „nopții de vis” adevărul legat de mântuire este mult mai profund și totodată surprinzător de real: Dumnezeu devenit om a venit între noi în chip de copil, s-a născut într-o peșteră. „A venit între ai săi și ai săi nu l-au primit. Dar acelora care l-au primit, le-a dat puterea de a fi copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1, 11-12). Și aceștia suntem noi, creștinii.

Să îngenunchem, așadar, înaintea ieslei Copilului din Betlehem ca semn al venerației noastre. Acolo o găsim pe Fecioara Maria, pe care Fiul ei muribund ne-o va încredința nouă, pe Sfântul Iosif, pe păstori, apoi vor sosi și craii de la Răsărit. … Acum însă – cu ocazia sărbătoririi jubileului milenar al fondării diecezei noastre, să privim la iluștrii noștri strămoși îngenuncheați înaintea ieslei și să învățăm de la ei!

1. Sfântul rege Ștefan a fondat în anul 1009 Episcopia Transilvaniei cu reședința la Alba Iulia. El și-a zidit țara pe o stâncă, a ofert-o Papei ca domeniu vasal și astfel i-a asigurat cu înțelepciune independența față de cele două imperii romane. A și primit coroana din mâna Papei odată cu misiunea de rege apostolic – organizator al Bisericii.

Petru este stânca. Porție iadului nu au putere asupra lăcașului construit pe stânca Bisericii (vezi Mt 16,18). Regele Ștefan, pe patul de moarte, și-a încredințat coroana și poporul Sfintei Fecioare Maria. Astfel a devenit ea Patroana noastră, iar noi, patria ei.

Sfântul Ștefan ne învață că nici noi nu ne putem construi viața decât pe această stâncă, dacă dorim să rezistăm într-o lume care trăiește în furtuna vremurilor, în „cultura morții” cum spunea răposatul Papă Ioan Paul al II-lea, dacă vrem să asigurăm viitorul familiei și al poporului nostru pe calea mântuirii. Pe acest drum ne însoțește Mama noastră, Sfânta Fecioară de la Șumuleu-Ciuc.

2. Îngenunchează înaintea Pruncului din Betlehem și părintele iezuit, Sf. Ștefan Pongrácz, martirul de la Kosice (1582-1619). El s-a născut la 500 de ani după Sfântul rege Ștefan și este singurul sfânt canonizat al Transilvaniei. El a crescut pe meleagurile noastre, în dieceza noastră, căci s-a născut la Vințu de Jos, a studiat la iezuiții din Cluj și aici și-a găsit vocația de a lucra pentru mântuirea sufletelor. A fost schingiuit până la moarte alături de alți doi tovarăși ai săi pentru că nu a vrut să-și nege credința catolică.

Sfântul Ștefan Pongrácz ne învață să ne mărturisim credința, în primul rând printr-o viață spirituală plină de zel, iar, dacă e nevoie, cu prețul martiriului. Zi de zi putem observa că deși pe meleagurile noastre nu au fost uciși credincioși catolici, mulți suferă pentru credința lor, sau sunt pur și simplu marginalizați, batjocoriți. Prin Sacramentul Mirului am devenit creștini maturi, iar Duhul Sfânt îi ajută pe cei miruiți să dea dovadă de credința lor în primul rând prin practicarea iubirii creștinești.

3. Și nu în ultimul rând îl vedem acolo pe Servul lui Dumnezeu, episcopul nostru Márton Áron, marele mărturisitor al credinței, care, în ultimul secol al mileniului nostru – în cele mai grele timpuri – a mărturisit cu fidelitate cauza credinței și poporului său.

Cel de-al II-lea Război Mondial i-a împărțit dieceza în două. Apoi închisoarea comunistă și arestul la domiciliu i-au limitat activitatea. Dar el a îndeplinit neîncetat spusele moto-ului său împrumutat de la Sfântul Martin din Tours: „Non recuso laborem” (Nu refuz munca / suferința). Din acest motiv l-a numit Papa Ioan Paul al II-lea „cinstitul serv al Domnului” (integerrimus Domini famullus).

Episcopul nostru sfânt ne învață și astăzi: „Fii fidel până la moarte și îți voi da coroana vieții veșnice” (Ap 2,10). Să ții la Biserica și la poporul tău în așa fel, încât să poți recunoaște fără a-ți pierde identitatea, și valorile celorlalți.

Adevăratul drum al ecumenismului poate fi urmat doar dacă fiecare își păstrează identitatea națională și religioasă, își asumă aceste însușiri, iar prin aceasta ne putem cunoaște unul pe altul în mod sincer, să lăsăm în urmă prejudecățile care durează de mai multe secole și astfel vom putem conlucra împreună pentru apărarea creștinătății și a culturii noastre.

Înaintând pe drumul episcopului Márton Áron, putem porni cu încredere în cel de-al doilea mileniu al diecezei noastre. Putem spune fără a greși, că el ne-a călăuzit din primul mileniu al diecezei noastre înspre cel de-al doilea, pe baza moto-ului nostru milenar: „Cu Cristos pentru o mie de ani” (Ap 20,4).

Cu aceste gânduri le doresc un Crăciun plin de har și un An Nou binecuvântat fraților mei întru preoție, dragilor mei credincioși și tuturor oamenilor de bunăvoință.

Alba Iulia, 25 decembrie 2008, în sărbătoarea Nașterii Domnului

+ Gheorghe
arhiepiscop