Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2011

"Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei." (Lc. 2,7)

Iubiți credincioși,

"Iată, vă binevestesc o bucurie mare: astăzi s-a născut pentru noi un Mântuitor, care este Hristos Domnul!" (Lc. 2,11). Astăzi s-a născut speranța pentru această lume, pentru întreaga creștinătate, pentru Biserica noastră, pentru fiecare în parte. Un copil, un copil care se naște, este o viață nouă, un destin care deschide o perspectivă, o nădejde pentru viitor. În această lume care pare că se cufundă în tenebre, care a pierdut orice speranță, Hristos este raza de lumină, este vestea cea bună – Cuvântul Tatălui – este steaua dimineții.

În această lume în care trăim, fiecare este preocupat doar de bunăstarea proprie, de a avea cât mai mulți bani și cât mai multe bunuri, uitând și ignorând nevoile celor din jur. Astăzi este sărbătoarea Crăciunului, și sunt bune toate: bradul și luminile strălucitoare, cozonacii și mesele pline, îndestularea și cadourile. Tocmai astăzi nu trebuie să uităm de acest Copil care s-a născut pentru noi și nici de cei care sunt mai oropsiți decât noi. Isus face parte din săracii lumii, este unul dintre cei ignorați de-a lungul timpurilor, dar care totuși a făcut istorie, pentru că el este Domnul, el este iubirea și speranța care dăinuie în veci.

Dragii mei,

"Ieșit-a poruncă … să se înscrie toată lumea. Deci, toți mergeau … fiecare în cetatea sa de obârșie. Atunci s-a suit și Iosif … ca să se înscrie împreună cu Maria" (Lc. 2,1-5). Dar, pentru ei nu mai era loc de găzduire: lumea era prea multă, hanurile și casele de oaspeți erau pline. "Toți mergeau", iar alții au ajuns mai devreme, s-au băgat în față, au prins un loc – Maria cu Iosif nu au mai găsit decât o poiată, una părăsită. Și astăzi toată lumea merge, caută, se înghesuie, fiecare dorește să ajungă primul pentru a nu pierde ceea ce viața îi oferă. Dar ce ne oferă viața? Un loc mai bun și mai cald: să ne înscriem primii, să mergem pentru a fi cei dintâi. Să facem un pas înainte cu orice preț, să îi depășim pe cei din fața noastră, să nu mai stăm la semafor, să ocupăm mereu primul loc. Să acaparăm un salariu cît mai bun și o pensie cît mai îndestulătoare. Să fim bătăioși, să nu ne lăsăm în nici o împrejurare. Este greu și avem, cu toții, multe necazuri. Unde ești Doamne? Unde suntem noi, Doamne? Tu vii din nou în Betleemul sufletului meu? Sufletul meu poate este încă rătăcit… Și totuși porunca de înscriere, îndemnul de a merge împreună îmi este adresată și mie!

Recunoaște-ți, creștinule, demnitatea, repeta mereu Sfântul Leon cel Mare, Papă al Romei[1]. Astăzi, și eu vă îndemn: aduceți-vă aminte că Domnul a venit în lume pentru a noastră mântuire! Aduceți-vă aminte de demnitatea de creștini, de caracterul de stâncă al Domnului! Aduceți-vă aminte de integritatea și principiile pe care ni le oferă acest Copil născut într-un grajd părăsit! Recunoaște, creștinule, demnitatea, pentru că în acest Prunc Sfânt ești din nou liber, ai un Tată și ai atâția frați! Mântuirea și speranța, demnitatea și curajul, caracterul și integritatea de creștini și de cetățeni ai țării și ai lumii le găsim pe toate îngemănate în acest copil neajutorat, născut în Bethleem.

Dragii mei,

"Și a născut pe Fiul său …" (Lc. 2,7), iar Maria l-a dăruit ieslei pentru că acolo l-a culcat, apoi l-a dăruit păstorilor, apoi Magilor de la răsărit și, mai pe urmă, ni l-a dăruit și nouă. Nimeni nu este văduvit: îngerii cântă "mărire întru cele de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire" (Lc. 2, 14); păstorii binevestesc, magii călătoresc, între oameni trebuie să fie pace și bună înțelegere.

Dacă grajdul vacilor, "peștera străină și rece" i-a oferit Domnului un loc să vină în lume, la rândul nostru putem oferi binele făcut societății și semenilor noștri. Numai astfel rămânem creștini adevărați și numai astfel ne păstrăm demnitatea. "Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit … iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru celui din ceruri" (Mt. 5,44-48). Faceți mereu binele, păstrați-vă mereu demnitatea, credeți cu tărie că răul poate fi învins și că învăluiți de lumina "Împărăției lui Dumnezeu" îl putem primi și dărui pe Isus celor care au nevoie de El și îl caută.

Un gest mic și neînsemnat – Maria și Iosif primiți în peștera din Bethleem – a avut efectul pe care-l știm. Prin atitudinea și comportamentul nostru de creștini – acasă, pe stradă, la serviciu, la biserică, oriunde în societate -, Domnul ne interoghează mereu și pe fiecare: cât bine am făcut azi, dar și cât bine am fi putut face și nu am făcut. Talanții nu ne lipsesc, să nu ne lipsească nici dăruirea de sine, responsabilitatea și dragostea pentru aproapele.

Iubiți credincioși,

Una dintre colindele noastre întreabă retoric: "Viflaime, Viflaime, cum de n-ai primit în tine pe fecioara Maria să-l nască pe Mesia?" Răspunsul este simplu și ni-l dă evanghelistul Luca: "nu mai era loc de găzduire pentru ei" (Lc. 2,7). Umblau din casă-n casă, dar nimeni nu i-a primit pentru că nu erau oaspeții cei așteptați și nici cei doriți. Veneau din Nazaret și aveau o istorie proprie și diferită de a celorlalți. Arhanghelul Gavril a vestit unei fecioare din provincie că-l va naște pe "Fiul Celui Preaînalt" (Lc. 1,26-32), iar acum este pe cale să se adeverească acest lucru. Cei din Bethleem, și întreg poporul ales, așteptau un altfel de Mântuitor.

Cam aceeași situație se întâmplă și cu Biserica noastră de 20 de ani încoace. După gândirea și așteptările multora, Biserica Greco-Catolică nu mai trebuia să renască pentru că "nu mai era loc" în această țară pentru ea. Era provincială și nu a venit în istorie la momentul așteptat de oameni, iar comuniștii au desființat-o. Dumnezeu însă a avut un plan al Său tot la un Crăciun, după care această Biserică a renăscut. Putem să credem că Domnul are un plan al Său cu această Biserică, mică și neînsemnată în ochii multora, dar ocrotită de Pruncul din ieslea din Bethleem.

Astăzi s-a născut Mântuitorul nostru: bucurați-vă și aveți multă răbdare și înțelegere unii față de alții! Vă dau poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții și să vă împărtășiți unii altora bucuriile și greutățile! Trăiți cu demnitate și respectați pe toți oamenii pentru că sunt frații noștri și, fiți convinși, "ieslea" pentru Biserica noastră este căușul mâinilor Maicii Sfinte.

Tuturor vă doresc un Crăciun Sfânt și binecuvântat, un An Nou cu sănătate, cu haruri și daruri de la Domnul!

Notă

[1] Sf. Leon cel Mare, Papă – Predica de Crăciun, 1-3; Pl 54, 190-193